Ați crezut că e ușor și că totul va merge strună. Era atât de simplu să fie așa, dacă statul român nu își bătea joc de contribuabili și de angajații ANAF care încasează înjurături nemeritate, în contul celor din Guvern. Pentru a câta oară?
Când ai de dat, imediat se găsește soluția. Când ai de luat, mai ales că vorbim despre sume încasate ilegal de statul român, trebuie să treci prin calvarul umilințelor de la ghișee.
Cam asta se întâmplă cu restituirea taxei auto, indiferent ce nume a purtat aceasta. Cu sute de procese pierdute prin instanțe, statul s-a văzut nevoit să admită că i-a jefuit la drumul mare pe românii care și-au înmatriculat o mașină.
Banii furați de la români, de cei care au condus Ministerul Mediului, cu complicitatea premierilor, de la Tăriceanu încoace, banii așadar s-au volatilizat. Nu proiecte de mediu, nu infrastructură, nu nimic, dar nici bani. Ministerul Finanțelor s-a scobit să restituie aceste sume, plus ceva dobânzi, la care mai adăugăm și cheltuielile de judecată, în cazul celor care au înfruntat statul prin instanțe.
Nicio instituție nu se sesizează pentru ca banii să fie recuperați de la cei care au comis ilegalitățile, sau măcar să fie trași la răspundere. Ca să nu aveți dubii, tot fraierul de contribuabil plătește. Adică ne scoatem dintr-un buzunar și ne băgăm în altul, cu satisfacția tâmpă că ne-am recuperat banii.
Primele tranșe au îneput să fie virate, pentru plățile care au la bază decizii definitive ale instanțelor. A apărut însă o problemă pentru cei care au dreptul legal să își recupereze banii, dar și-au înstrăinat autoturismele. Inițial Ordonanța le impunea să prezinte copii ale actelor mașinii. Oamenii nu au avut de unde să știe că vor avea nevoie de documente inutile după vânzare, cei mai mulți păstrând doar contractul de vânzare-cumpărare și dovada radierii fiscale de la finanțele locale.
Plecați dezamăgiți de la ANAF, s-au dus către Serviciul de Înmatriculări al Poliției, pentru a depune o cerere, prin care să se elibereze copii ale documentelor. O prostie fără seamăn, atât timp cât, doar prin simpla prezentare a cărții de identitate a celui care a plătit taxa, însoțită de o cerere, ar fi fost găsit în baza de date a ANAF și și-ar fi recuperat banii, fără să mai fie plimbati pe drumuri.
Până la urmă, capetele seci din Ministerul de Finanțe au sesizat că se poate și mai simplu și au modificat Ordonanța, eliminând necesitatea prezentării copiilor la dosarul de restituire.
Bucuroși nevoie-mare, miile de români vizați de cuvenita modificare, și-au mai luat o zi liberă de la muncă și au luat, din nou, calea ANAF-ului. Înainte de 1 Mai au aflat că mai bine vin după sărbători, așa că au mai bătut un drum. Credeați că au scăpat?
Printre cei care ne-au scris despre această anomalie se numără și o ploieșteancă. Disperată după ce a făcut atâtea drumuri inutile, după ce a trebuit să își ia ore sau zile libere de la serviciu, așa cum a fost sfătuită de la ghișeul ANAF unde a tot încercat să depună cererea, a revenit pe 2 mai, în prima zi lucrătoare. Doar nu vă imaginați că a terminat? A venit și răspunsul halucinant: ”S-a modificat Ordonanța, dar nu au apărut normele, deci mai treceți pe la noi.”
Măi capetelor seci, din Ministerul Finanțelor: un om, un CNP, o cerere, o bază de date! Cât poate fi de greu???
Dacă nici asta nu se mai numește bătaie de joc, atunci înseamnă că suntem o nație de descreierați și doar ăștia cere ne conduc sunt în deplinătatea facultăților mintale.
