Deși Toronto este principalul oraș al Canadei ca populație și întindere, cele mai multe meciuri la Cupa Mondială destinate țării au fost distribuite către Vancouver. Vancouver nu e nici aproape, nici ieftin, dar merită fiecare ban zburat din buzunar pe calea aerului pentru a ajunge acolo. Eu un oraș care trebuie văzut măcar o dată în viață, și după părerea mea, alături de Sydney, Hong Kong, Cape Town, San Francisco, Singapore și Rio de Janeiro intră pe lista de must see a oricărui călător cu pedigree, care se presupune a bifat Londra, Paris, Barcelona și toată spuma Europei.
Din articol
Renumele turistic pare să fi fost o cheie, care a făcut ca Vancouver să primească mai multe meciuri nu doar decât Toronto, ci și mai multe decât San Francisco, Philadelphia, Seattle, plus toate cele trei orașe din Mexic (Guadalajara, Monterrey și capitala Mexico City – care a găzduit meciul de deschidere.
Organizarea e mai prietenoasă decât în SUA
Am fost la Vancouver la două meciuri, Canada – Qatar 6-0 și Belgia – Noua Zeelandă 5-1. Stadionul e o bijuterie de 53.000 de locuri, acoperit, iar atmosfera a fost uluitoare. Organizarea în Canada mi s-a părut la virgulă, peste SUA, sau, să spunem, la fel de ermetică, dar ceva mai prietenoasă.
Înaintea meciului Belgiei am efectuat încălzirea cu niște combustibil dintr-un supermarket. În Vancouver nu ai voie să bei pe stradă, pentru că te paște o amendă de top. Cu plasa în mână plină de beri și încă trei prieteni am întrebat un polițist, mai în glumă mai în serios: Dacă beau pe stradă o să mă amendezi? Iar a răspuns simplu: O să mă fac că nu te văd!
Naționala Canadei traversează cel mai bun moment din existență. La Copa América 2024, găzduită de SUA, Canada a ajuns surprinzător în semifinale, fiind eliminată doar de Argentina lui Messi. Acum, la a treia prezență la Cupa Mondială, Canada a ieșit din grupă, plus că echipa e în cea mai bună poziție în clasamentul FIFA, locul 28 (România e pe locul 52) din istoria ei.
Canada a urcat în fotbal, prin programe guvernamentale
Revirimentul canadienilor, care în 1993 pierdeau cu Mexicul, scor 0-8, se datorează programelor guvernamentale. La momentul când erau în lumea a treia a fotbalului și nu când băteau România cu 3-0 la București (septembrie 2025), canadienii au decis să mizeze cât mai mult pe copii cu dublă cetățenie, care aveau în ADN foamea de rezultate, dar și potențial nativ de performanță, care lipsea într-un sport prea puțin popular în această țară.
Așa au apărut Alfonso Davies (părinți liberieni refugiați în Ghana), Jonathan Davies (părinți haitieni), Claye Larin (părinți jamaicani), Promise David (părinți nigerieni), Tani Oluwaseyi (născut în Nigeria), Alfie Jones (născut în Anglia) și lista poate continua.
Sub Jesse Marsch, un american care a antrenat anterior la Leeds United și RB Leipzig, Canada a evoluat inclusiv tactic, trecând la un fotbal cu presing, tranziții rapide și verticalizare directă. Stilul e dur, sugativă pentru fotbalul fizic, dar potrivit pentru veleitățile de atleți ale sportivilor canadiani.
Co-organizarea Campionatului Mondial de către Canada nu e nicidecum o întâmplare. Canadienii, unde hocheiul e sportul de bază, au demonstrat că pot face asta la scară mai mică. Inclusiv prin găzduirea Campionatului Mondial feminin în 2015, care a generat cel mai mare număr de fani pe stadioane la acest nivel.
Dezvoltarea fotbalului a inclus transferul lui Thomas Muller
Guvernul canadian și Canada Soccer au înțeles oportunitatea unică oferită de FIFA și au făcut investiții masive nu doar în modernizarea stadioanelor (cel din Toronto a fost extins cu 15.000 de locuri, iar cel din Vancouver renovat complet), ci și în programele de dezvoltare a tinerilor. Scopul declarat a fost ieșirea din grupă la competiție, dar și transformarea Canadei într-o forță a fotbalului din zona CONCACAF.
Iar programul Canada Soccer 2030, în care este inclusă și această co-organizare prevede: Înființarea a 50 de academii regionale, investiții de peste 200 milioane de dolari în baze sportive, dezvoltarea ligii Canadian Premier League ca pepinieră pentru MLS, unde joacă și echipele de top canadiene.
În planul celor de la Vancouver de a ridica interesul pentru fotbal a fost și achiziționarea lui Thomas Muller. Simbolul lui Bayern Munchen, campion mondial în 2014, cu Germania, a fost atras în oraș, anul trecut, când a semnat cu Vancouver Whitecaps, formația fanion, al cărei patron este dezvoltatorul Yahoo. Venirea lui Muller a avut efectul scontat, cu 13 goluri în 25 de meciuri, pentru șepcile albe, iar neamțul este acum, pe perioada Mondialului, analist tv. Se simte bine la Vancouver, nici n-ar avea de ce să fie altfel, pentru că stă într-un oraș de cinci stele.
Vancouver e casa lui Bryan Adams
Istoria dezvoltării Vancouverului e una aparte. În grija lor pentru mediu, autoritățile au încurajat construirea de blocuri de locuințe cât mai înalte și mai apropiate, pentru a păstra intacte zonele verzi, ce puteau fi invadate de dezvoltatorii imobiliari.
În plus, astfel s-a instituit accesul comun la resurse – apă, gaze, curent – și folosirea transportului public. Politica de expansiune a dus la crearea unor zone care par cartiere de zgârie nori, cu o arhitectură futuristă, bine legate între ele de skytrain-uri, autobuze hybrid și transport pe apă.
Sigur, suburbiile sunt pline de cartiere de vile rezidențiale, că doar Bryan Adams sau Michael Bubble, cetățeni ai orașului, nu stau la bloc. Locuiesc probabil pe una dintre zecile de insule din apropiere, alte adevărate oaze de verdeață și aer proaspăt. Pentru că ce e fascinant aici este apropierea munților, care se ridică brusc de la malul Pacificului, eliminând alte forme de relief.
Orașul a găzduit cea mai reușită Olimpiadă de iarnă
Cum canadienii sunt mari amatori de sport, faptul că dimineață poți să faci surfing, iar după amiaza să te cațeri pe munte e mai mult decât un bonus pentru cerebel. Iar iarna, la maximum o oră de oraș sunt pârtii de schi pentru toate gusturile. Deloc întâmplător, Vancouver a organizat cea mai reușită Olimpiadă de iarnă din istorie, în 2010.
Ce mai face din Vancouver un oraș special este și multiculturalitatea. Are cel mai mare amestec etnic din lume. Doar 42 % din locuitori sunt vorbitori nativi de engleză. Chinezii și indienii au comunități importante, dar găsești oameni din toate colțurile planetei, care vin aici cu obiceiurile și tradițiile lor, făcând un adevărat Babilon, inclusiv culinar.
De la greci la armeni, de la portughezi la australieni, nemți, mexicani, kosovari, toate națiile pământul sunt aici, mai puțin ex sau actuali africani. Surpriză, în America de Nord, unde trăiesc foarte mulți afro, Vancouverul are doar 0,9% rezidenți din acest segment. Iar arabii sunt și ei într-un raport precum cel al cornerelor de la meciul Canada – Qatar (19-1).
Comunitatea românească numără cam 12.000 de persoane, fiind relativ bine reprezentată în peisajul local. Vancouver are două biserici românești și consulat.
Cea mai prietenoasă vreme din Canada
Un alt element important care a dat plus valoare metropolei e vremea. Într-o Canadă care intră în iarnă în noiembrie și iese în mai, la Vancouver doar plouă, nu ninge, și astfel se păstrează totul verde. Temperaturile sunt pozitive oricând și nu faci Revelionul cu fesul pe cap, ca în majoritatea Canadei, la minus 25 de grade.
Teatru, sport, muzică, artă, lista de divertisment este nesfârșită, e al treilea oraș unde se fac filme, după Los Angeles și New York, multă distracție și viață de noapte, posibilități multiple de a petrece timp în natură, dar și prețuri pe măsură. Vancouver primește în general oameni cu bani și nu pare locul potrivit pentru trântori și atârnători, ținând cont că e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume.
Se vede cu ochiul liber nivelul ridicat de trai, nu neapărat după magazinele și mașinile de lux, ori după hidroavioanele parcate în waterfront și taxiurile elicopter care brăzdează cerul, ci după aerul aristocrat pe care îl simți chiar și cu nasul ușor înfundat.
Fumatul este interzis aproape peste tot
E un oraș liber de orice prejudecăți, dar extrem de civilizat. Cu o atmosferă caldă, cu oameni amabili și moderni, deloc haotic, cu mulți străini și foarte mulți turiști (se spune că a doua sursă de venit este turismul), cu multe locuri de vizitat, atât urban, cât și extra. Un Vancouver în care probabil fiecare și-a găsit locul, indiferent pentru ce a ajuns în British Columbia.
A fost binecuvântat de natură cu niște locuri fabuloase, ocean, plaje, râuri, lacuri și munte, cum puține așezări sunt în lume. Toate exploatate turistic, dar protejate la cel mai înalt standard. Iar dacă vrei sălbăticie în forma ei pură, Yukon și Alaska sunt relativ aproape. Poți să pescuiești somon și să dai noroc cu ursul grizzly la doar câteva ore de mers cu mașina spre nord. Se pune accent masiv pe protejarea mediului, cu tot felul de reguli stricte.
Ca un exemplu, dacă fumați n-are sens să mergeți la Vancouver, pentru că e unul dintre puținele orașe în care nu se fumează nici măcar afară, cu excepția unor locuri special amenajate, care sunt extrem de limitate. Vapatul și țigările electronice sunt și ele interzise, iar dacă te impinge păcatul să forțezi o pipă pe stradă, plajă sau parc, amenda minima e de 250 de dolari.
Orașul cu puțin 600.000 de locuitori, și o zonă metropolitană de 2,6 milioane de oameni, are multe parcuri cu brazi umbroși și vegetație abundentă, chiar în downtownul unde s-a născut și Greenpeace, cel mai mare ONG cu activitate în domeniu.
Proiecția economică a Cupei Mondiale arată bine
Revenind la Cupa Mondială, evenimentul global reprezintă o etapă importantă și pentru economia canadiană. În ceea ce privește Vancouver, impactul economic include: aproximativ 350.000 de spectatori care la cele șapte meciuri la BC Place, aproximativ un milion de vizitatori suplimentari din afara provinciei în British Columbia, în timpul turneului și în cei cinci ani care vor urma evenimentului, aproximativ 1 miliard de dolari PIB care vor susține economia statului British Columbia, peste 200 de milioane de dolari în venituri fiscale directe, indirecte și alte venituri fiscale provinciale conexe.
Mulțimi gălăgioase, îmbrăcate în tricouri canadiene, cu celebra frunză de arțar, reprezintă o noutate pentru canadieni, pentru că atmosfera este complet diferită față de un meci obișnuit al naționalei din preliminariile CONCACAF, acolo unde joacă ei.
Emulația e cvasi-totală. Prim-ministrul Canadei, Mark Carney, a văzut meciul contra Qatarului, stând lângă Gianni Infantino, președintele FIFA. Apoi, entuziasmat peste măsură, a declarat că naționala țării sale e cea mai puternică de la Mondiale.
Orașul a micșorat limita de zgomot pe timpul Mondialului
Monetăria Regală Canadiană a lansat o monedă specială de 1 dolar destinată circulației, pentru a sărbători prima dată când Canada găzduiește turneul masculin.
Încă de la început, candidatura Canadei a inclus planul de a ridica entuziasmul Cupei Mondiale în cât mai multe părți ale țării. FIFA a dus trofeul de aur în șapte orașe din țară, în lunile aprilie, iar autoritățile au organizat Canada Celebrates, un turneu de 40 de opriri care a inclus petreceri de vizionare, divertisment live și activități tematice de fotbal.
Orașul a adoptat și o serie de noi regulamente, scăzând limitele de zgomot, accelerând procesul de îndepărtare a unor graffiti din zona centrală și permițând instalarea unor zone cu ventilatoare publice, pentru a contracara căldura. Care și-a cam făcut de cap în prima parte a Mondialului, cu temperaturi atipice, de peste 30 de grade la Vancouver.
10.000 de dolari – buget de Mondiale
Vancouver are una dintre cele mai frumoase zone pietonale, transformate în fan zone. Pe Granville Street sunt zone imense rezervate exclusiv suporterilor, cu restaurante și terase, care găzduiesc petreceri după meciuri. Prețurile în Canada sunt mai mici decât în SUA, dar cele din Vancouver sunt mai mari decât în Canada, așa că tot pe acolo ajungi, deși 1 USD este 1,40 CAD.
Cupa Mondială e o experiență scumpă pentru un buzunar obișnuit. Nu pare a fi însă nici pentru localnici, care consideră că privilegiul de a găzdui pentru prima dată un astfel de eveniment, cu perspectiva de a mai avea această șansă poate peste 30 de ani, nu trebuie ratat.
Potrivit unui studiu, fiecare microbist canadian, nativ sau imigrant, și-a alocat un buget de aproximativ 10.000 de dolari pentru Cupa Mondială, incluzând unul-două-trei bilete la meciuri (depinde de șansă), plus cheltuieli adiacente (cazare, transport între orașe, produse oficiale FIFA).
Alcoolul e scump în Canada și se vinde doar la magazine de băuturi și în marile supermarketuri, pentru că Guvernul aplică tot felul de taxe de viciu, teoretic pentru a contrabalansa costurile sociale generate de abuzul de consum.
Unul dintre cele mai bune locuri de locuit din lume
Una peste alta însă, viața în Vancouver e de top. An de an, orașul este în topul celor mai bune locuri din lume unde să locuiești, un top care analizează calitatea vieții, pe diferite criterii, pornind de la salarii, educație, sistem de sănătate, securitate, posibilități de recreere etc.
Își merită din plin reputația, pentru că este o metropolă modernă și vioaie, relativ tânără, cu o dezvoltare fulminantă în ultimii 50 de ani, cu o grijă primordială pentru mediu și cu niște împrejurimi care i-au ridicat mult valoarea.
