Din articol
În 2015, pe când avea doar 19 ani, Radu Adrian Stavrache, un ploieștean azi în vârsă de 29 de ani, a cunoscut pentru prima dată sistemul de detenție. E urmărit internațional, astăzi, pentru 80 de fapte de înșelăciune, comise la câteva luni după vârsta majoratului. Bărbatul figurează, în prezent pe lista urmăriților internațional, „most wanted”. A ispășit în mai multe penitenciare, atât din țară, cât și din străinătate, 3 ani și 8 luni de închisoare. Potrivit Poliției Române, bărbatul mai are de executat 4 ani și 5 luni în spatele gratiilor. Pentru justiția de la noi, el este declarat fugar internațional. Orice pas pe care l-ar face în România, sau orice stat membru UE, ar duce la arestarea lui.
Povestea lui Radu Adrian Stavrache este una demnă de un film, cu siguranță. La 19 ani a crezut că poate face bani mulți, ilegal. Posta pe diferite site-uri anunțuri de vânzare cu piese auto fictive. Prejudiciul cauzat a fost, potrivit spuselor sale, undeva la 16.000 de lei. Justiția din România, dat fiind numărul mare al păgubiților, care s-au constituit parte civilă în proces, pe parcursul anilor, a considerat că ploieșteanul trebuie să execute ani mulți de pușcărie pentru faptele sale.
Radu Adrian Stavrache, după ce, la 19 ani, a ajuns în arestul preventiv de la Câmpina, a fost plasat ulterior în arest la domiciliu, iar apoi a primit control judiciar. Un avocat l-a sfătuit să părăsească România înainte de a primi condamnarea de 5 ani, 2 luni și 20 de zile.
Apelul făcut la Curtea de Apel Ploiești nu l-a ajutat
A fugit în Anglia, unde a muncit, spune acesta, într-un depozit, timp de 10 luni.
A vrut să revină în țară pentru a-și clarifica situația din punct de vedere legal. Se întâmpla în 2017, când Radu Adrian Stavrache nu își dorea altceva decât redeschiderea procesului penal și rejudecarea cauzei. A fost sfătuit de același avocat, care i-a spus să „dispară”.
A fugit în Germania, după ce a urmat îndemnurile avocatului specializat pe ceea ce înseamnă procedura de extrădare. Acolo, da, a fost încătușat. A petrecut luni de detenție la pușcăria din Passau, dar și la penitenciarul din Munchen. I s-a spus de către autoritățile germane că poate refuza extrădarea. Nu a vrut, însă. Și-a dorit, încă o dată, redeschiderea procesului, rejudecarea cauzei și să acopere prejudiciul creat păgubiților din România, 80 la număr.
A fost preluat, în 2017, de pe aeroport, de către autoritățile române și dus la Rahova
În România a fost plimbat între penitenciarele din țară (Mărgineni, Bacău, Giurgiu, Iași, Ploiești), timp de un an și jumătate, povestește bărbatul, fugit azi în Mare Britanie.
Pentru că, de la bun început, nu a fost judecat într-un singur dosar, ci faptele sale de înșelăciune au fost fracționate, în funcție de plângerile depuse de păgubiți, Radu Adrian Stavrache s-a găsit în situația în care, pentru „găinăriile” sale, cum chiar el le numește, s-a trezit cu majorarea pedepsei în sistem de detenție. Asta pentru că, încarcerat fiind, afla că au apărut și alte plângeri penale împotriva sa, pentru aceeași infracțiune de înșelăciune din 2015.
În 2017, Stavrache era înștiințat că are de executat 6 ani de pușcărie pentru zecile de fapte de înșelăciune, aceleași, 80 la număr. În țară, ultima dată, a stat închis, în regim semideschis, la penitenciarul Ploiești, (în perioada ianuarie 2018 – decembrie 2019).
Cu un cumul de pedeapsă ispășit de 3 ani și 8 luni, ploieșteanul a fost eliberat condiționat
Stavrache a fost pus în libertate cu un rest de pedeapsă de 702 zile. Trebuia doar „să fie cuminte” în toată această perioadă. A plecat în Anglia, în 2020, unde, spune el, și-a făcut un rost, o afacere cu 70 de angajați.
A fost „săltat”, în 2021, de către polițiști, în trafic, fiindcă, la noi în țară, apăruse un alt dosar pe numele său, cu alți păgubiți, din diverse orașe ale României, persoane escrocate de el, tot atunci în 2015, pe când avea doar 19 ani.
Un concurs de infracțiuni, așadar, admite Radu Adrian Stavrache. Șase luni a petrecut dincolo de gratii, într-o închisoare din Mare Britanie. Judecătorii britanci l-au elberat, ulterior, contra unei cauțiuni de 3000 de lire sterline, pe motiv că „există proporționalitate de sută la sută la prezumția de nevinovăție”. Procesul de extrădare a continuat însă, până în 2024, fiind câștigat de către Radu Adrian Stavrache.
Pentru că nu și-a reglat, însă, problemele legale cu justiția din România, azi, Radu Adrian Stavrache figurează pe lista urmăriților intrernațional. Mai are de executat, pentru aceeași infracțiune de înșelăciune din 2015, (cu 80 de păgubiți) aproape cinci ani de închisoare. Acesta spune că nu are de gând să revină în țară, fiindcă știe că va fi încarcerat, iar procesul, cu el după gratii, ar putea dura ani. Vrea rejudecarea cazului în prezența unui avocat care să îl reprezinte în lipsă.
„Dacă vine, face pușcărie”
Contactați de către observatorulph.ro, reprezentanții IPJ Prahova au confirmat faptul că, în momentul în care Radu Adrian Stavrache s-ar întoarce în țară, ar intra la pușcărie. Pe site-ul Poliției Române, acesta figurează ca persoană care se sustrage executarii MEPI nr. 1400 din 06.01.2022 emis de Judecatoria Ploiesti, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani si 3 luni închisoare pentru înșelăciune.
Mărturia integrală, inclusiv relatarea video a lui Radu Adrian Stavrache, urmărit internațional, transmise observatorul ph.ro
„Copil fiind, din cauza unor influențe greșite, am luat decizii care mi-au distrus viața”
Numele meu este Stavrache Radu-Adrian. Nu am fost un copil rău, dar am luat decizii rele. În adolescență, fără experiență de viață și prins în anturaje nepotrivite, am început să fac înșelăciuni pe site-uri de anunțuri din România. Postam piese auto fictive și ceream banii în avans prin diverse metode (transferuri, depuneri etc.). Astăzi nu caut scuze. Spun direct: am greșit/
Descinderea și primul șoc: arestarea
„După aproximativ un an și jumătate, poliția a descins în locuința unde stăteam. Atunci am înțeles, cu adevărat, că viața mea s-a terminat așa cum o știam. Am fost arestat, interogat ore întregi și trimis în arest. Perioada de arest preventiv a început la 13 noiembrie 2015”
Arestul preventiv: pierderea demnității
„Am fost ținut arestat până la 7 ianuarie 2016, inițial acuzat pentru aproximativ 35 de fapte, apoi, pe parcurs, au apărut alte 20–25. Avocații mi-au spus din primele zile: recuperarea prejudiciilor și împăcarea cu părțile vătămate este calea legală prin care pot repara, pe cât posibil, răul făcut. Familia mea a încercat să mă ajute și să acopere prejudiciile”.
O schimbare care mi-a schimbat destinul: din înșelăciune în „fraudă informatică”
„La un moment dat, încadrarea juridică s-a schimbat din înșelăciune în fraudă informatică. Pentru mine, această schimbare a fost începutul sentimentului că ceva nu mai e despre dreptate. Eu postasem anunțuri pe site-uri, nu modificasem sisteme informatice, nu ștersesem date, nu blocasem accesul la date – exact elementele descrise în infracțiunea de „fraudă informatică”
Prin această reîncadrare, împăcarea nu mai putea înlătura răspunderea penală, iar șansa mea de a repara legal a fost zdrobită”
Detenția și condițiile: Mărgineni
„Am ajuns și în penitenciar, în condiții pe care încă mi-e greu să le descriu fără să simt că mi se strânge stomacul. Într-o cameră eram zeci de oameni, mai mulți decât paturile disponibile. Mâncam unde apucam: în picioare, pe margini, uneori pe jos
În acel mediu, am simțit că nu mai sunt om. Și în același timp mă întrebam, repetat: chiar pentru asta trebuie să fiu distrus complet?”
Arest la domiciliu: încercarea de a repara
„Din 7 ianuarie 2016 am fost eliberat sub arest la domiciliu. A fost o ușurare, dar nu libertate. Am început să fac tot ce puteam să ajut familia să acopere prejudiciile. Construisem mici corăbii de lemn, vindeam prietenilor părinților mei, scriam referate pentru elevi – orice să fac bani legal și să plătesc”
Control judiciar și muncă: încercarea de a-mi salva viitorul
„Pe 22 aprilie 2016 am fost eliberat sub control judiciar. M-am angajat într-un service auto și am muncit aproape zilnic. Semnam săptămânal la poliție. Trăiam cu frica zilei următoare, dar încă speram că, dacă muncesc și plătesc prejudiciile, voi putea ieși din coșmar”.
Condamnarea din 2016 și disjungerea: sentimentul că dosarul „se joacă”
„În august 2016, am fost condamnat la 5 ani și 2 luni cu executare. Dosarul meu a fost disjuns „din senin”, iar împăcările pe care apucasem să le fac au fost mutate în alt dosar care a rămas ani întregi blocat”
În paralel, părinții mei mi-au spus că unele persoane vătămate afirmau că au fost contactate de poliție și li s-ar fi cerut să se constituie părți civile în loc să se împace – ideea fiind că banii îi pot recupera civil, iar eu „să plătesc cu închisoarea”.
Plecarea în Marea Britanie: nu ca să fug de vină, ci de abuz
După condamnare, am plecat în Marea Britanie. Am plecat cu gândul să muncesc mai mult, să fac bani mai repede și să trimit acasă pentru a acoperi prejudiciile. Mă simțeam strivit de ceea ce vedeam ca abuz și lipsă de proporționalitate.
Întoarcerea în România și „ignorat la graniță”
„În 15 iunie 2017, am intrat în România prin Nădlac, la 2:00 dimineața. Am spus deschis de ce am venit: să rezolv legal, să redeschid procesul. Răspunsul primit a fost, pe scurt: „Du-te la Ploiești.”
Pentru mine, acel moment a întărit sentimentul că sistemul nu voia soluționare, ci doar executare”.
Germania: o extrădare acceptată în speranța unei rejudecări corecte
„Am ajuns în Germania și m-am prezentat autorităților. Am fost verificat, apoi arestat și dus în fața instanței. Mi s-au explicat drepturile și opțiunile: dacă accept extrădarea, România are obligații; dacă nu accept, pot aduce probe.
Am acceptat extrădarea, convins că dacă mă întorc legal, voi putea repara, plăti și cere rejudecare”
Înapoi în România: promisiuni fără conținut
„La 23 august 2017, am fost trimis în România. Am cerut sprijin pentru redeschiderea procesului, dar susțin că nu s-a respectat nimic din ce se discutase în procedura de extrădare.
Au apărut noi fapte vechi, oameni contactați, părți civile, iar pedeapsa mea a crescut, în timp, până la 6 ani și 10 zile.”
Închisoarea și reintegrarea: munca din penitenciar
„După un an de transferuri între penitenciare, am ajuns la Penitenciarul Ploiești. Am muncit pentru a câștiga zile, am participat la activități de reintegrare și am încercat să mă agăț de ideea că pot avea o viață normală după eliberare”
Eliberarea din 6 decembrie 2019 și plecarea din nou în Anglia
„Am fost eliberat la 6 decembrie 2019. După sărbători, am plecat în Anglia pe 2 ianuarie 2020. Pe 6 ianuarie am început munca. Am muncit mult, uneori două-trei joburi, fără pauză, cu un singur scop: să nu mai fiu niciodată vulnerabil”.
2021: arestare în Marea Britanie pe baza solicitării României
„În martie 2021, am fost oprit în trafic și informat că există o solicitare de extrădare din România. Am fost arestat și am petrecut aproximativ 6 luni în detenție.
A urmat procedura de la Westminster Magistrates’Court, unde cazul meu a devenit lung și complicat”
Libertatea cu brățară și garanție: trei ani de proces
„Am fost eliberat cu monitorizare electronică (program nocturn) și cu garanție financiară plătită de familia mea. În tot acel timp am trăit cu frica extrădării și cu sentimentul că viața mea stă pe o hârtie semnată de altcineva”
Mandate emise/anulate și o pedeapsă crescută „pe hârtie”
„În timpul procesului din UK, susțin că instanțe din România au emis și anulat mandate în mod repetat, iar pedeapsa „a crescut” în timp până la 8 ani și 3 luni, din fapte vechi, unele judecate în lipsă, într-o manieră pe care instanțele britanice ar fi considerat-o problematică”.
2024: victoria definitivă în Anglia
„În ianuarie 2024, am câștigat procesul de extrădare. România a contestat, iar cazul a ajuns la High Court, unde contestația a fost respinsă.
A fost primul moment, după ani, în care am simțit că cineva mă vede ca om, nu doar ca dosar”.
Prețul personal: depresie, ani pierduți și moartea tatălui
„În acești ani, sănătatea mea mintală a fost afectată. Am intrat în depresie. Tatăl meu a murit pe 13 iunie 2019, iar eu eram încarcerat. Consider că durerea, stresul și tot ce am trăit ca familie au contribuit la degradarea lui.
Acesta este un punct care mă urmărește zilnic: nu doar că am plătit eu, ci a plătit și familia mea.”
Viața de acum: două firme, angajați, responsabilitate
„Astăzi am două firme în Anglia (transport și producție de piese din plastic) și aproximativ 70 de angajați. Nu mă ascund. Nu fug. Îmi plătesc oamenii săptămânal și încerc să construiesc ceva stabil.
Nu neg greșelile mele. Dar refuz ideea că trebuie să fiu distrus la infinit pentru greșeli din adolescență, în timp ce eu încerc de ani de zile să repar”
Ai furat banii oamenilor și ți ai deschis afacere în Anglia ,dacă nu prăduiai omeni simpli aici aveai bani să faci afară?
Îți meriți soarta nu mai posta în nevinovat
Dumnezeu e mare și judecă tot ,poate oamenii ăia au muncit cinstit pentru banii furați
Ce tot o dai în IT
Este usor sa arati cu degetul inainte sa gandesti un fapt… firma este din 2022, timp in care eu am muncit si inainte de firma si dupa ce am deschis-o inca aproape 2 ani sa ajung unde am ajuns, si inca muncesc poate 15-18 ore pe zi uneori pentru a mentine totul in oridine.
Din prejudiciu de 2500Euro nu deschizi firma in Anglia.. mai ales dupa cativa ani petrecuti in spatele gratiilor din 2017 pana in dec 2019.. gandeste putin si cantareste anumite vorbe.
Justiția din România este bolnavă. Pentru un furt de 224 ha, cu un prejudiciu de peste 300 milioane de EURO, Puiu Popoviciu a fost condamnat la 7 ani de închisoare în 2017. În anul 2025 a fost achitat. Acum stă în UK și primește din România 30 de milioane de EURO anual din închirierea terenurilor preluate de la Statul Român prin metode dolosive. Judecătorii sunt foarte aspri cu oamenii simpli, dar foarte îngăduitori cu marii infractori. Regret ce ți se întâmplă, apreciez că-ți pare rău și te-ai reabilitat. Ai grijă de tine!
Am o intrebare care este necesara in cazul tau! Justitia te-a condamnat petru 2500 de euro, dar cat de mare a fost inselatoria reala, pentru ca suma este derizorie! Daca o impartim la numarul celor inselati, adica la 80 de pagubiti inseamna un pic mai mult de 31 de euro de persoana! Pentru suma aceasta nu se plangea nimeni la justitie dintre cei inselati! Ai puterea sa comunici cati oameni ai inselati si care este suma reala? Numai asa cred ca esti pe cale de a reveni la starea normala a unui cetatean onest!
Care este rostul acestui „articol”?