Într-o lume în care identitatea se măsoară adesea în acte, iar dragostea de țară în lozinci, un bărbat venit de departe, de pe tărâm persan, demonstrează că românismul se simte, nu se declară. Reza Taheri, iranian prin naștere, român prin suflet, a celebrat Ziua Națională a României mai autentic decât mulți dintre cei născuți sub steagul tricolor.
Cine e Reza „Sebi” Taheri
Are 58 de ani, dar povestea lui pare scrisă pentru marele ecran. Trăiește pe pământ românesc de 35 de ani, iar de 10 ani este oficial cetățean român. Prietenii îi spun “Sebi”, un nume simplu, românesc, pe care l-a primit cu drag și pe care îl poartă cu mândrie.
Ultima decadă și-a petrecut-o în Anglia, unde a muncit, a învățat, a luptat cu dorul, dar s-a întors în Prahova, acasă, acolo unde inima lui s-a simțit mereu întreagă.
La finalul acestui articol puteți urmări un reportaj video emoționant, cu imagini și mărturii inedite, surprinse la petrecerea din Băicoi, Prahova, unde un om venit de pe alt continent a simțit, poate mai curat ca oricine, ce înseamnă să fii român.
A sărbătorit românește, ca pentru prima dată
De 1 Decembrie, la Băicoi, Sebi nu doar și-a umplut sufletul cu România, ci le-a umplut și prietenilor farfuriile. A organizat, cum spune el, o masă „ca la mama ei”, cu fasole cu ciolan și mămăligă, sarmale, mici și lipii coapte pe loc.
Pe lângă toate acestea, nu putea lipsi slănina, brânza și țuica de prună, scoasă direct din butoi, așa cum se cuvine unui român în toată regula.
Între glume, muzică și voie bună, iranianul devenit român și prahovean a ridicat paharul și a spus cu emoție: „Aici este acasă. România m-a ales pe mine.”
Viață de film: de la război, la fermă, la poliția britanică
Destinul lui Sebi nu este unul simplu. Adolescent fiind, a fost înrolat în armata iraniană, în trupele speciale, în timpul războiului. A cunoscut durerea, disciplina, lupta.
A urmat o facultate de construcții, este inginer, însă drumul l-a adus în România, locul unde avea să-și întemeieze o familie, să muncească, să crească animale, să înființeze prima canisă de Kangal din țară.
În Anglia, anii l-au remodelat din nou: a absolvit o nouă facultate, a lucrat în poliție, apoi în penitenciar, iar ulterior pe aeroport, dresând câini pentru depistarea drogurilor în bagaje. „Am făcut de toate, dar dorul de România nu m-a lăsat nici o clipă”, mărturisește cu emoție Sebi.
„M-am întors în țara mea!”
Cu o voce puternică și ochii strălucind sub lumina focului, Sebi rostește fraze care ar trebui auzite în toate colțurile țării:
„Nu eu am ales România. România m-a ales pe mine. Aici mi-am făcut familia, aici mi-e sufletul. După 10 ani grei în Anglia am revenit acasă.
Ziua Națională este pentru mine o sărbătoare sfântă, iar anul ăsta am vrut s-o simt cum se simte aici, între ai mei. La mulți ani, români! La mulți ani, România!”
Un iranian? O spune doar certificatul de naștere. Un român? Fără niciun dubiu.
