Observatorul Prahovean continuă campania „Omul sfințește locul”, dedicată ploieștenilor, prahovenilor care sunt parte activă a comunității. Oameni prezenți printre noi, oameni care fac diferența în domeniul în care activează, oameni care nu vor recunoaștere publică, însă, care clădesc și formează caractere, ori înnobilează instituții prin amprenta pe care o lasă.
Am stat de vorbă, astăzi, cu Marius Băcilă, omul care face parte din generaţia de aur a Ploieştiului. Omul care, din 2008, este antrenorul echipei de patinaj viteză al CSM Ploiești.
I-au trecut prin mână sute de sportivi, însă, cel mai legat sufletește se simte de campionul mondial la patinaj viteză, Eduard Nițu, ploieșteanul în vârstă de 20 de ani, care, în luna februarie, cucerea prima medalie de aur din istoria României la o Cupă Mondială masculină de patinaj viteză.
„L-am luat de la 12 ani. Un copil care nu știa mai nimic despre acest sport. Îi plăcea ce vedea la televizor și a vrut să încerce. Am simțit de la bun început potențialului lui. Chiar dacă era un puști neexperimentat, avea o seriozitate și o determinare în el de a face lucrurile perfect. Așa a rămas și azi”, spune antrenorul lui Edi.
Marius Băcilă este omul care uimit ţara ani la rândul şi încă o face, cu tehnica şi graţia sportivilor cu care merge în competiţii.
„Performanța înseamnă durere”
Reţeta succesului este, în aparenţă, foarte simplă: „performanța înseamnă durere. Fără durere nu poți obține rezultatele pe care ți le dorești”, adaugă omul care e conștient că sporturile de iarnă sunt trecute la și altele în România. A reușit, însă, să treacă peste toate impedimentele și a pus țara pe harta acestui sport.
Ploieșteanului nu îi prea place să vorbească despre el. Aproape orice cuvânt pe care îl rostește face referire la „copiii lui”. Sutele pe care îi antrenează pe pista „de asfalt” din spatele sălii Olimpia din Ploiești. Asta pentru că, din nefericire, aidoma altor sporturi, România nu are un patinoar de 400 de metri, unde sportivii care practică patinajul viteză să se poată antrena.
Marius Băcilă este ploieștean, iar dragostea pentru patinajul viteză a apărut când avea vreo 9 ani. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din Brașov, a făcut performanță de-a lungul anilor, iar în 2008 a decis să se retragă din competiții și să rămână antrenor.
I s-a propus să lucreze la ISU
Ajuns, astăzi, la aproape 43 de ani, spune că niciodată nu s-ar vedea făcut altceva. Din 2011, după o perioadă petrecută la Sibiu, i s-a propus să vină să antreneze la CSM Ploiești. Asta deși, își amintește, a primit ofertă, la un moment dat, să câștige mult mai mulți bani, ca preparator fizic la pompierilor din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență. „Nu am putut, eu respir patinaj, acest sport este viața mea”
Recunoaște că nu îi e ușor să pregătească, pe role, copii de 7,8, 9 sau 10 ani. „Una e să ai un patinoar cât de mic, dar să simți lamele patinelor sub picioare, alta e să te antrenezi pe asfalt, folosind rolele. Tehnica e aceeași, însă, senzația pe care o ai nu suportă comparație”, spune Marius Băcilă.
Dacă ai lui copii cu care face inițiere se antrenează, pe role, aici, la Ploiești, lucrurile par să se complice când vine vorba de performeri. Un sportiv cum este Eduard Nițu, spre exemplu, merge în Germania, la Inzell, unde se pregătește pe un patinoar adevărat.
„Clubul suportă abonamentele pe sezon. Undeva la 450 de euro abonamentul de persoană. Intri când vrei, de câte ori vrei, fără limită în acești bani. Federația de Patinaj ajută și ea cu training camp-uri, iar COSR sprijină campionii cu contracte prin care sunt achiziționate echipamentele pentru competiții, care sunt extrem de costisitoare.
Vă dau un exemplu: costul unei perechi de patine de gheață poate ajunge și la 1500 de euro”, ane-a mai spus antrenorul Marius Băcilă.
Profesor de sport, Marius Băcilă nu s-ar vedea niciodată predând educație fizică în școală
Profesor de sport, antrenorul ploieștean mai povestește că nu s-ar putea vedea vreodată predând educația fizică în școli, iar asta pentru că sistemul este unul foarte învechit. „Copilul nu este încurajat să facă mișcare, copilul, la orele de sport, este speriat că îi va fi stricată media, motiv pentru care recurge la scutire medicală, ceea ce este trist, foarte trist”, mai mărturisește antrenorul care aseamănă sportul căruia i-a dedicat aproape întreaga viață cu un fel de „atletism pe patine”.
Eduard Nițu despre antrenorul său: „Este omul care a crezut în mine”
Despre Marius Băcilă, campion mondial la patinaj viteză, Eduard Nițu, are doar cuvinte de laudă. „Șefu” sau „Profu” a reușit să șlefuiască unii dintre cei mai buni patinatori pe care i-a avut România în ultimii ani”, povestește campionul mondial.
„Este un om care și-a pus la bătaie tot ce avea pentru a cuceri culmi de neatins în viziunea unora și a reușit. Este omul care a crezut în mine și în mulți alții și care merită din plin să fie promovat, iar povestea să îi fie auzită.
12 ani… Atât aveam când am ajuns în echipa domnului antrenor Marius Băcilă, iar acum am 20.
Am devenit campion mondial de tineret, dar nu vreau să vă scriu despre mine, ci despre dumnealui, antrenorul, dar, cel mai important, omul care mi-a devenit prieten și, în multe situații, ca un al doilea tată.
După cum bine știți, patinajul viteză a decăzut foarte mult în ultimii ani. Totuși, există oameni care s-au dedicat complet și s-au sacrificat pentru pasiunea lor, așa cum este și cazul lui Marius Băcilă.
„Șefu”, „Profu” sau „Domn’ profesor” (ultima variantă, de obicei, când încercam să scăpăm de o ultimă serie) a reușit să șlefuiască unii dintre cei mai buni patinatori pe care i-a avut România în ultimii ani.
„A fost antrenor, bucătar, șofer, contabil, sponsor, părinte la nevoie și prieten”
Cel mai recent succes al său ca antrenor: câștigarea medaliei de aur la Cupa Mondială de Tineret, cu un sportiv care tocmai a încheiat junioratul. Deși nu a avut niciodată susținerea pe care o merită, a reușit, prin sacrificii enorme, să ne ofere condiții decente de pregătire și să ne ajute să progresăm cât de mult posibil.
Putem spune că a fost antrenor, bucătar, șofer, contabil, sponsor, părinte la nevoie și prieten. Unde mai găsești o asemenea combinație?!
Sunt multe cuvinte care ar trebui spuse, dar știu că niciunul nu ar putea reda pe deplin recunoștința pe care i-o port. Eu și, cu siguranță, și mulți alții, din țară și din străinătate. Pentru mine, este cel mai bun antrenor din România.
La final, vreau doar să-i spun, din inimă: „Mulțumesc!”, sunt vorbele campionului mondial, care, astăzi, cu același Marius Băcilă, se pregătește de Cupele Mondiale și de Jocurile Olimpice de Iarnă din Italia.
