Cum ”albește” statul industria jocurilor de noroc online UPDATE

Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) a pus în dezbatere publică ”un plan de acțiune dedicat funcționalizării procedurii de autoexcludere, cu scopul de a proteja persoanele vulnerabile și de a asigura respectarea principiilor jocului responsabil”. În realitate, susține unul dintre puținii foști dependenți care a câștigat în instanță lupta cu marile companii de jocuri de noroc, statul protejează domeniul online, care reprezintă 80% din piața de miliarde de lei anual.

Cristian Vîlcu, un ploieștean care a reușit să câștige mai multe procese cu companiile de jocuri de noroc, a tras un semnal de alarmă cu privire la demersul ONJN de schimbare a legislației.

Afirmații eronate și manipulative

Observatorul Prahovean a stat de vorbă cu cel care este și autorul unei scrisori deschise transmise autorităților și care poate fi accesată la finalul textului.

Reporter: Cum ați descoperit problemele din propunerea ONJN?

Cristian Vîlcu: Eu monitorizez comunicarea instituției, alături de numeroși foști dependenți de jocuri de noroc, avocați și juriști implicați în această ”luptă” în care statul, din păcate, nu este de partea cetățenilor.

Care sunt principalele probleme pe care le-ați constatat?

În planul de implementare al mecanismului de autoexcludere, ONJN susține că „dintr-o eroare de tehnică legislativă”, textul legal privind autoexcluderea nu ar fi aplicabil operatorilor online.

Se mai susține că există două tipuri distincte de autoexcludere, că nu sunt prevăzute termene și că nu există o procedură clară care să protejeze eficient jucătorii vulnerabili. Aceste afirmații sunt nu doar eronate juridic, ci și manipulative în esență, fiind formulate astfel pentru a crea artificial impresia că până acum legea nu era clară, iar nerespectarea ei de către operatori și tolerarea ei de către ONJN ar putea fi scuzabilă.

Autoexcluderea este reglementată clar și unitar pentru toți operatorii – inclusiv online Contrar afirmațiilor din planul ONJN, autoexcluderea este deja reglementată explicit și aplicabilă atât pentru jocurile de noroc în locații fizice, cât și pentru cele la distanță.

Ce înseamnă, concret, asta?

Prin formularul nou de autoexcludere, au fost eliminate complet jocurile de noroc online. Practic, jucătorii trebuie să facă solicitare de autoexcludere pentru fiecare platformă, în condițiile în care sunt mii de astfel de domenii. Este o misiune imposibilă pentru dependenți și o amnistie a operatorilor, în condițiile în care online are o pondere uriașă, de 80%, în piață.

Există o lege, dar nu se aplică

Cum rămâne cu cei care se autoexclud de la ”păcănelele” care au împânzit orașele?

Să știți că și acum există o metodă foarte bine pusă la punct de autoexcludere, dar care nu se aplică. Operatorii sunt obligați să transmită la ONJN fiecare solicitare de autoexcludere, numai că acest lucru nu se întâmplă.

În plus, statul este vinovat că până acum nu a fost în stare să facă operațională baza de date online cu persoanele care au cerut să nu mai poată paria. Este și motivul pentru care am câștigat numeroase procese și implicit, mi-am recuperat o parte din banii pierduți la jocurile de noroc. Ar mai fi și propunerea aberantă a ONJN ca un element cheie al industriei, contul unic, să devină o sugestie.

Ce se va întâmpla în această situație?

Contul unic nu este un simplu element tehnic sau un artificiu de platformă – el este un mecanism esențial de reglementare și control, instituit prin lege pentru a proteja atât consumatorii, cât și interesul statului. Acesta are o dublă funcție.

Pentru stat asigură trasabilitatea fiscală și evitarea dublului joc contabil; confirmă că operatorul licențiat plătește corect taxele anuale, contribuțiile speciale și garanțiile financiare (cf. OUG 77/2009); permite identificarea beneficiarilor reali ai activității economice, evitând interpușii sau rețelele paravan.

Pentru jucător: garantează aplicarea unitară a măsurilor de protecție (autoexcludere, limite etc.); împiedică inducerea în eroare prin apariția de „operatori fictivi” sub aceeași licență; asigură un mecanism clar de recuperare a sumelor și de soluționare a litigiilor.

Dacă se va aplica propunerea ONJNN, am avea un sistem paralel, periculos, în care: un singur operator licențiat ar putea deschide zeci de site-uri diferite, fiecare cu branduri, grafici, condiții proprii, ceea ce se și întâmplă la unii operatori; fiecare site ar putea cere crearea unui cont nou, ignorând istoricul și autoexcluderea de pe celelalte; jucătorii nu ar mai ști cine este operatorul real, cui se adresează în caz de litigiu sau ce reglementări se aplică; taxele și garanțiile ar putea fi fraudate, pentru că s-ar declara activitate redusă per site, deși în realitate este o rețea masivă sub o singură licență.

Din declarațiile dvs. reiese că ONJN este o instituție a statului care mai degrabă protejează interesele companiilor, nu ale cetățenilor.

Exact așa se întâmplă. De exemplu, consiliul consultativ este format, cu o singură excepție, din reprezentanți ai industriei jocurilor de noroc. Așa se explică de ce pachetul legislativ propus nu a avut nici măcar o obiecție din partea lor.

Scrisoarea deschisă a lui Cristian Vîlcu poate fi accesată aici: SCRISOARE DESCHISA_Cristian VILCU

Propunerea legislativă a ONJN este disponibilă aici: Proiect-Ordin-procedura-de-autoexcludere-si-retragere-a-consimtamantului-privind-autoexcluderea.

UPDATE Reacția conducerii ONJN

Autoexcluderea de la jocurile de noroc – De ce avem nevoie urgent de o lege mai clară

În prezent, legea care ar trebui să îi protejeze pe cei care vor să se autoexcludă de la jocurile de noroc este neclară și incompletă. Din această cauză, mulți oameni care încearcă să se protejeze de această dependență nu reușesc să obțină ajutorul de care au nevoie.

Astăzi există două tipuri de autoexcludere:

– Pentru sălile de jocuri, autoexcluderea se face printr-o cerere la ONJN și se aplică în toate locațiile fizice.

– Pentru jocurile online, autoexcluderea se face separat, la fiecare operator online, și nu este valabilă pe alte platforme sau în sălile fizice.

Aceasta e cadrul normativ actual. Cu alte cuvinte, un jucător care se autoexclude din online, poate merge oricând la o sală fizică sau pe alt site. Iar dacă se autoexclude dintr-o sală fizică, poate juca online.

Nu o zic eu, o zice legea: Art 15^1 alin. 1 din OUG 77/2009

„Organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați să nu permită accesul în INCINTA LOCAȚIILOR în care se desfășoară activități de jocuri de noroc persoanelor autoexcluse și indezirabile care se regăsesc în baza de date privind persoanele autoexcluse și indezirabile, creată, gestionată și actualizată permanent de către O.N.J.N.”

În timp ce pentru online:

Art 132 alin (3) si (5) din Normele Metodologice HG 111/2016 „Organizatorul de jocuri de noroc trebuie să pună la dispoziția jucătorului o facilitate care să îi permită acestuia să solicite o excludere temporară sau permanentă din joc sau întreruperea accesului la joc”. „Organizatorul de jocuri de noroc la distanță păstrează un registru al jucătorilor care au solicitat excluderea pe care îl prezintă, la cerere, organelor de control”

Art 140 alin (1) din Normele Metodologice HG 111/2016 „Desfășurarea activității de jocuri de noroc la distanță între ORGANIZATOR și PARTICIPANT se realizează în conformitate cu termenele și condițiile stabilite de organizator (…): descrierea procedurilor de autoexcludere temporară sau definitivă din joc”

Nu aceasta este protecția de care mulți au nevoie. Am spus din prima zi de mandat că trebuie să schimbăm legislația pentru a asigura o protecție reală, eficientă și completă celor care consideră că au nevoie de ea.

Împreună cu colegii din ONJN am pregătit un proiect de modificare a legii, pe care îl vom promova imediat ce avem un guvern instalat. Îl găsiți și pe site în ultimul comunicat. Tot acolo găsiți și explicațiile juridice împreună cu planul de implementare.

Ținta noastră este clară: o singură cerere de autoexcludere trimisă la ONJN trebuie să asigure o autoexcludere completă, indiferent dacă e vorba de online sau land-based.

Până la adoptarea unor modificări legislative, am pus în transparență decizională un proiect de ordin care îmbunătățește radical aplicarea actualei proceduri. De ce? Pentru că așa incompletă cum e legislația, nu putem sta în pasivitate și să nu aplicăm nimic. În paralel facem toate demersurile să schimbăm cadrul normativ.

Cu toate că explic transparent ce avem de făcut, am făcut publică propunerea de modificare legislativă, îmi asum ca prioritate zero acest proiect, sunt atacat. În mod straniu, nu am văzut pe nimeni care să pună întrebări celor care au blocat autoexcluderea ani de zile, celor care au generat acest haos și care nu au respectat termene legale (31 martie 2024).

Noi mergem înainte. Autoexcluderea va deveni un instrument real de protecție – nu din ambiție instituțională, ci pentru că este ceea ce trebuie făcut. Este corect și necesar.

UPDATE Reacția lui Cristian Vîlcu după replica ONJN

Afirmați că legislația privind autoexcluderea este „neclară” și că ONJN nu a putut interveni eficient până acum. Realitatea este că reglementarea a fost clară, cunoscută și afirmată public de ONJN – inclusiv sub semnătura ONJN.

• În 13 martie 2025, ONJN admite că autoexcluderea se aplică pe toate conturile și domeniile unui operator, chiar și fără cerere expresă.

• În 31 iulie 2024, ONJN precizează că art. 15^1 din OUG 77/2009 se aplică tuturor operatorilor, online și fizic.

  

• În secțiunea oficială „Joc Responsabil”, ONJN menționează că autoexcluderea este „un mecanism unitar de protecție socială aplicabil tuturor tipurilor de jocuri de noroc”.

Mai mult, în multe răspunsuri transmise, ONJN scrie clar:

„Aplicarea măsurii de autoexcludere de către un jucător pe un site operat de către un organizator licențiat se extinde asupra tuturor site-urilor și domeniilor operabile de același operator licențiat.”

Aceasta nu este o opinie – este o poziție oficială. Iar dacă între timp ONJN a decis să o ignore, vorbim de o inconsecvență administrativă cu consecințe grave asupra românilor care au cerut protecție și nu au primit-o, asupra zecilor de mii de dependenți care au fost prejudiciați de către operatorii jocurilor de noroc.

Eliminarea completă a frazei „Înțeleg faptul că prezenta cerere NU produce efecte pentru jocurile de noroc la distanță (online)…” este necesară și justificată.

Această formulare este profund abuzivă și contravine principiilor fundamentale ale protecției consumatorilor vulnerabili. Introducerea sa într-un ordin oficial echivalează cu o amnistie mascată a industriei jocurilor de noroc online, permițând operatorilor să ignore sute de mii de autoexcluderi deja formulate și să continue exploatarea persoanelor cu tulburări de joc.

Prin limitarea efectelor cererii doar la mediul fizic și prin impunerea artificială a unor „cereri distincte” pentru fiecare cont online – într-un context în care legea obligă la aplicarea autoexcluderii la nivelul întregii activități a operatorului – se legitimează practici contrare interesului public.

Această formulare este finalitatea efortului concertat al industriei jocurilor de noroc la distanță de a șterge din evidență sute de mii de autoexcluderi deja exprimate de persoane dependente – o tentativă cinică de a le lăsa pradă propriei suferințe, doar pentru a menține active fluxurile de încasări. Este o alegere deliberată între protejarea vieților și protejarea profiturilor, iar industria, din păcate, a ales din nou banii.

Această frază nu doar că nu are temei legal, dar încurajează neaplicarea reglementărilor existente și aruncă întreaga responsabilitate pe umerii jucătorului vulnerabil, în loc să impună conformarea operatorului licențiat. Solicităm eliminarea de îndată a acestei prevederi din orice versiune a ordinului ONJN privind procedura de autoexcludere.

Unii operatori au respectat legea: au transmis autoexcluderile, au închis conturile și au returnat bani. Alții nu. Iar ONJN i-a tratat pe toți la fel: fără sancțiuni, fără răspundere, fără asumare.

Dacă actuala reformă va fi adoptată în forma propusă, veți intra în istoria neagră a administrației românești:

• ca oficialul care a șters sute de mii de autoexcluderi;
• care a permis reintegrarea în joc a persoanelor vulnerabile;
• și care a reconfigurat ONJN ca organism de protecție a industriei, nu a cetățenilor.

Reforma reală nu șterge trecutul – îl asumă și repară.

Nu se face împotriva victimelor, ci împreună cu ele.