Una dintre bisericile din Ploiești grav afectate la bombardamentele din 1944 a fost Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Lăcașul de cult a fost ridicat în 1846, prin contribuția lui Gheorghe Boldescu, cel care a pus bazele spitalului care îi poartă numele. După bombardamentele din 1944, biserica a fost reconstruită după aproape 30 de ani.
La 16 ani de la inaugurarea spitalului care îi poartă numele, clucerul Gheorghe Boldescu, una dintre personalitățile Ploieștiului, alături de soția sa, au ctitorit, în perioada 1844 – 1846, Biserica Sfântul Gheorghe Nou.
Citește și: Istoria celor mai vechi biserici din Ploiești
„În Mahalalele Ploieștilor”, de Ioan Groșescu, se precizează că „și în 1846, și în 1974, în afara clucerului Boldescu sau a paharnicului Costache Florescu, au sărit mahalagii, care au considerat-o ca pe un bun de suflet al lor”.
„Dar până când clucerul n-a rupt din proprietățile sale și a donat unui număr de 62 de familii sărace locuri de casă, mahalagii n-au prins cheag și nici nu s-ar fi gândit, ca, la rândul lor, să poată ajuta la ridicarea bisericii”, se precizează în „Mahalalele Ploieștiului”.
În pisania inițială s-a consemnat de altfel că această biserică „s-au început întâia oară din temelie de răposatul marele clucer Gheorghe Boldescu, în anul 1844, în zilele prea luminatului nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu Voevod și cu blagoslovenia Prea Sfîntului Mitropolit D.D. Neofit și s-a săvârșit în anul 1846, octombrie 20 și s-a sfințit la 21 noiembrie același an, prin osteneala răposatului paharnic Costache Florescu și cu ajutorul mahalagiilor care au contribuit spre a lor veșnică pomenire din neam în neam la această sfântă biserică”.
Biserica distrusă de bombardamente, reconstruită după aproape 30 de ani
Biserica a trecut prin multe încercări. Bombardamentele din 1944 au distrus-o aproape în întregime. Singurele lucruri care au scăpat la acea dată a fost un perete și pisania originală.
13 ani mai târziu, în 1957, s-a început construcția unui nou lăcaș, însă lucrările au fost sistate un an mai târziu. De abia în 1973 lucrările au fost reluate.
Lucrările au fost reluate, potrivit noii pisanii a bisericii în 1973, „în vremea arhipăstoriei Patriarhului Justinian, prin osârdia pr. paroh Leon Arion, ajutat de Consiliul şi Comitetul Parohial, ca şi de toţi enoriaşii şi creştinii cu suflet mare din Ploieşti şi din alte localităţi, care au contribuit cu cât au putut, spre a lor veşnică pomenire, s-a purces la reconstrucţia bisericii, lucrările, inclusiv catapeteasma şi mobilierul scluptat de D. Gafton, Tg. Neamt, terminandu-se la 5 august 1974, iar a doua zi, de praznicul Schimbării la Faţă s-a procedat la sfinţirea provizorie a bisericii”.
Pictura a fost executată de pictorița Doina Niculina, se precizează pe site-ul Primăriei Ploiești. Lucrările au durat cinci ani, până în 1981, iar patru ani mai târziu avea loc târnosirea lăcașului de cult.
Mahalaua cu 13 cârciumi
Despre mahalaua Sfântul Gheorghe Nou, potrivit scriitorului Ioan Groșescu, trebuie spus că aceasta se întindea de la Gara de Nord, de-a lungul pârâului Dâmbu, până la strada Frații Goțescu (în prezent strada Muzelor), includea strada Calomfirescu (de la Flacăra, fostă vlahița), dar și străzile Cășăriei (în prezent Dr. Victor Babeș), strada General Cernat (devenită Buciumului, respectiv în prezent Nichita Hristea Stănescu), strada Oilor (în prezent Gheorghe Doja) până la intersecția cu strada Romană(strada General Dragalina).
În 1937, se precizează în volumului II „Mahalalele Ploieștilor”, în acea zonă „existau 13 cârciumi: 8 (inclusiv La Kiturugă din Piața Sârbească) pe strada Predinger (fostă Coloniei, azi Transilvaniei), una pe strada Boldescu, una pe strada Lăutari, două pe Calomfirescu, una la Gara de Nord”.
