O imagine greu de privit, greu de înțeles și, mai ales, greu de acceptat. Incendiul devastator de la mănăstirea Turnu, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară, a făcut prăpăd. Au ars chiliile călugărilor și casa parohială, iar acum totul pare că se reclădește prin oameni. Mirosul de fum nu a dispărut nici azi. Funinginea îți face și ea ochii să lăcrimeze.
Sunt zeci de voluntari care încearcă să facă să dispară urmele dezastrului. Pe iarbă, zeci de cărți bisericești puse la uscat. E tristețe mută la Turnu, nu însă și resemnare. Starețul Valentin privește trist la ceea ce a fost odată. E obosit, dar știe că va reclădi totul cu ajutorul lui Dumnezeu.
Citește și: Imagini din timpul incendiului de la Mănăstirea Turnu. Flăcările au distrus casa parohială și mai multe chilii
Flăcările au înghițit chilii, dar și casa parohială. Zeci de obiecte bisericești pierdute. O construcție neagră și înecăcioasă a rămas în urmă. Se aud drujbele din când în când, iar în curtea interioară se formează mormane de lemne. Sunt voluntarii de la Frăția Ortodoxă, amestecați cu călugării ce au lăsat straiele bisericești și au îmbrăcat hainele de lucru. Se dărâmă tot ce a rămas în urma prăpădului din noaptea de luni spre marți, pentru a se reconstrui.
Mozaicul Maicii Domnului cu pruncul în brațe a fost topit de foc
Singura pisanie săpată în piatră care atesta ctitorirea bisericii de către Vlad Ţepeș a fost și ea distrusă în incendiul violent. Biserica Domnească ridicată de voievod în urmă cu 563 de ani a scăpat, însă, intactă.
”Pentru cei care doresc să contribuie la refacerea clădirii de chilii, donații se pot face în contul RON, RO64CECEPH0136RON0231158 deschis la CEC BANK, titular Mănăstirea Turnu. Slavă Domnului pentru toate!” – Părintele Stareț Protosinghel Valentin Mîțu
E o atmosferă apăsătoare la Turnu, dar e și pace
Cu toții, de la starețul Valentin, până la călugări și voluntari veniți să ajute, iau acest necaz ca pe încercare. Sunt flori multe în curte și cărți bisericești salvate, întinse la soare să se usuce. De pe pereții înnegriți și distruși de foc, sfinții încă se văd. E semn, spune starețul mănăstirii, că suntem datori să trecem și prin grele încercări de-a lungul vieții.
Paguba e totală, spune, trist, starețul mănăstirii. Se scuză pentru că e obosit
Cu o mână își scutură veșmântul bisericesc de negreală, iar cu cealaltă se șterge la ochi. Lăcrimează, la un moment dat, însă dă vina pe funinginea care se simte în aer.
Mărturisește că s-a gândit în noaptea aceea că nu va scăpa. L-a rugat pe Dumnezeu, în momentele în care flăcările înghițeau totul, să nu îi ia vreun om. Și nu i-a luat. Asta îl fericește cel mai mult. În rest, spune duhovnicul, „tot ce e bun lumesc, material, poate fi refăcut. Numai viața omului nu poate adusă înapoi”.
Îl întreb pe starețul Valentin ce l-a rugat pe Dumnezeu imediat după incendiu. Îmi zice scurt : „să mă ierte!”
În privirea acestuia se vede tristețea. Cu credință și speranță, spune el, va trece și peste această încercare dată de către Cel de Sus. Nu disperă. „Păziți-vă de deznădejde. Nimic din ce nu trebuie să se întâmple nu se întâmplă. Mă uit aici, la marea asta de oameni veniți să ajute și îmi dau seama că asta e adevărata bogăție. Asta e lecția pe care cu toții o avem de învățat din acest necaz. Că totul, absolut totul poate fi reclădit cu ajutorul oamenilor cu suflete mari. Moartea e singura fără de întoarcere și acum, cu tragedia asta, ne-a ferit Dumnezeu de ea. E încercarea lui pentru noi”, mărturisește duhovnicul de la Turnu.
Nu crede în bunurile lumești, deși construcția mistuită de flăcări a fost estimată la 3 milioane de euro
Patriarhia Română a donat ieri 50.000 de lei. Bani vin, sub formă de donații, de la credincioși din întreaga țară. Speră starețul Valentin ca, până la finalul acestui an, chiliile și casa parohială să fie gata „la roșu”. Restul, completează acesta, „doar cu Dumnezeu deasupra”.
Duhovnicul are un mare regret. În incendiul care a mistuit chiliile și casa parohială, a pierdut două obiecte tare dragi lui. Metania de la părintele Gherontie și epitrahilul părintelui Ilarion, ziditorul de suflete de la Crucea. „Aveau o însemnătate sufletească pentru mine. Nu valoare. Nimic nu are pentru valoare în afară de viața și sufletul omului. Și totul ne e dat de Sus”, mai spune starețul Valentin, omul care chiar sfințește locul pe care îl păstorește de aproape 30 de ani.
VIDEO
