- Publicitate -

1 decembrie 2022, văzut de pe „acoperişul” României! O tură cât o zi întreagă [FOTO]

În timp ce mulţi dintre noi am aşteptat minivacanţa de 1 Decembrie pentru a ne odihni, pentru ghidul montan Cristi Minculescu, Ziua Naţională nu putea fi petrecută altundeva decât munte.

Şi nu oriunde în Carpaţi, ci pe cea mai semeață dintre creste: vârful Moldoveanu (2544m). A fost o tură grea, de iarnă şi care a durat 24 de ore încheiate.

Ne poartă peste tot pe unde merge, dar pe Moldoveanu, până acum nu ne-a dus. Aşa că, după ce a revenit acasă de pe crestele Făgăraşului, Cristi a găsit răgaz să ne povestească despre sentimentul trăit, pe 1 Decembrie, pe cel mai înalt vârf al României, urcat în condiţii de iarnă.

„Înainte de a porni la drum, timp de vreo două săptămânii, am stat cu ochii pe prognoza meteo pentru a fi sigur că pot atinge vârful, fără risc de avalanșe sau alte posibile probleme.

Au fost mulţi doritori pentru această tură, pe unii i-am refuzat pentru că, fără experienţa turelor de iarnă şi echipament adecvat, Moldoveanu devine o ţintă imposibilă. Am mizat ca în echipa mea să fie persoane pe care le ştiam din alte drumeţii sau care au participat la atelierele pe care le organizez în perioada de iarnă la Bâlea și în care aveam încredere că știu să facă un amaraj sau o balustradă în caz de nevoie.

Ziua mi-a început cu «noaptea-n cap», pe la ora 04.00. Drumul spre Făgăraş a fost destul de anevoios, din cauza ceţii. De trafic nu se pune problema la orele astea.

La 8 fără 10 am ajuns la intrarea în drumul forestier ce duce la «Stâna lui Burnei» până la care mai avem cam o oră și jumătate. Vin repede și ceilalți. Oameni punctuali! După ce am împărţit echipamentul, pe la 10.00 am început s-o dăm #Sprevarf.

Vremea ne-a «zâmbit» pe cea mai mare parte a traseului. Iar soarele şi efortul au făcut ca tricourile să ne fie suficiente pentru a urca lejer. În faţa noastră, am mai zărit un grup care pare să aibă un avans de vreo 10 minute. În rest, linişte. Vara, acest traseu se transformă «în bulevard»! Mai cu o vorbă, o glumă, o poză, iată-ne şi la primul traverseu, unde, din cauza căldurii, zăpada deja «curge» la vale.

Zărim şi un ciopor de capre negre. Sunt o pată de culoare pe culmile acoperite de zăpadă. Şi parcă să ne facă în necaz, au ţinut să ne arate cu câtă uşurinţă şi eleganţă urcă şi cele mai abrupte stânci.

Ne-am tras sufletul pe la 2000, în zona lacului (Iezerul Triunghiular). De aici, e zăpadă destulă, iar urcarea este una abruptă. Vorbele au început să se împuţineze şi să lase loc respiraţiei sacadate. Sunt primele semne de oboseală.

Ochiul de ghid a stat chitit pe fiecare dintre ei, ca să văd cum calcă, pe unde se simt în siguranță și unde nu. Curând am ieșit în creastă, chiar lângă Portița Viștei și Refugiul Viștea Mare.

Ne-am oprit şi aici, ne-am încălzit cu o gură de ceai, iar după ce-am acoperit cu privirea văile şi crestele Făgăraşului, atât cât ne-a permis plafonul de nori, ne-am echipat pentru urcarea pe Viștea și apoi pe Moldoveanu. Cei mai «șmecheri» au mers în refugiu să se echipeze, deh… experiența. Ceilalți, au rămas în bătaia vântului.

Am «îngenuncheat» în fața câtorva dintre turişti ca să le leg corect colțarii, alții au studiat problema pe canalul meu de You Tube și au venit cu temele făcute.

Echipaţi corespunzător, am luat-o spre Portiță, dar nu înainte de a le oferi oamenilor sfaturile pentru a merge în siguranţă. De aici, nu e loc de greşeală.

Am pregătit și coarda pentru că panta și stâncile puteau pune probleme unora dintre colegii de tură. Pe doi dintre ei am decis să îi leg cu mine în coardă (mai mult pentru liniștea lor). Adevărul că, odată «ancoraţi»,  majoritatea turiștilor se relaxează și merg mult mai bine.

Între timp vremea bună cu soare a făcut loc vântului și ceții. Sub Vârful Viştea ne întâlnim cu un alt grup care cu «poza» făcută au pornit-o spre casă. Pentru noi mai era ceva vreme până începeam coborârea.

Ceața și vizibilitatea destul de reduse au fost totuşi un avantaj, având în vedere hăurile care ne înconjurau, dar pe care cei cu potential rău de înălţime nu au avut chip să le zărească.

Am ajuns şi la prima creastă destul de expusă și cu ajutorul lui Mihai, fac repede o balustradă pe care rând pe rând trec toţi, fiind astfel asiguraţi. Nu răsuflăm bine, că apare o nouă provocare: Spintecătura Moldoveanului.

Facem şi aici tot ce trebuie, cu pioletul şi balustrade, ne ajută şi zăpada şi, uşor-uşor, ajungem şi pe cel mai râvnit dintre vârfurile României. Vedem drapelul, arborat de către Jandarmeria Montană!

Ne-am dat răgaz pentru a trage din aerul rece, curat şi tare, pentru a ne face câteva fotografii şi a ne bucura de privilegiul că avem o ţară atât de frumoasă. De pe «acoperiş», panorama este, în mod normal, una sezaţională. Dar în acest an, vălul de ceaţa ne-a împiedicat să de bucurăm de Dara, Hârtopul Darei, Negoiu sau Viştea sau, privind în depărtări, de culmile Iezerului şi ale Păpuşii, de Munţii Căpăţânii, Lotrului, Parângului, Cindrelului şi chiar creasta ascuţită din Piatra Craiului. Poate, data viitoare…

Dar, hai, la vale, că nu e chip de stat! E deja ora 16 şi jumătate. Iarna, ziua e scurtă, iar drumul este lung. Nu iau decizia să plecăm până nu am făcut o «radiografie» a grupului. Şi cum mulţi dădeau semne de oboseală, am ales să facem traseu circuit pe la Vârful Galbena (2419m). Este mai lung, dar fără zone expuse, mult mai recomandat pe întuneric şi când turiştii sunt obosiţi.

I-am atenţionat să nu se relaxeze pentru că este deja cunoscut că accidentele cele mai multe se întâmplă la coborâre. Cu frontale, cu trei turişti „legaţi“ în coardă o luăm spre vale. Dar pe munte, ca şi în viaţă, dupa fiecare coborâre urmează şi un urcuş. Asa a fost şi la coborârea de pe Moldoveanu, «via» Vârful Galbena… Cred ca am auzit şi ceva înjurături la urcarea asta 😊

Afară beznă, zăpada şi frontalele ni s-au transformat în singurele surse de lumină. Pauzele au devenit tot mai dese şi crampele musculare au început şi ele să îngreuneze drumul. Magneziul a fost la mare căutare, la fel şi cola mea din rucsac.

Traseul pe Galbena este mai lung şi fiecare pantă pe care o aveam de urcat i-a cam pus pe gânduri pe turişti dacă nu cumva mergem tot #sprevarf.

Glumele mai atenuează din „chin”. Mirosul de brad ne-a dus cu gândul la Crăciun şi colinde, dar şi mai mult la vinul fiert cu scorţişoară care ar fi mers ca uns în acele momente. Am ajuns şi în pădurea cea mult aşteptată, însă altitudinea părea, în acele momente, că nu vrea să scadă prea repede.

Era trecut de ora 20 şi oboseala se vedea tot mai pregnant, mai ales în rândul celor treziţi în «creierii» nopţii.

După un timp, în faţă, am auzit strigăte, semn că baieţii au ajuns la maşini, jos lângă Stâna lui Burnei. Pe la 22.30 ne regrupăm cu toţii!

Obosiţi, dar încântaţi de reuşită! Cei mai bucuroşi au fost cei pentru care tura de 1 Decembrie a fost decretată cea mai grea de până atunci.

Până s-o luăm spre casă, mai aveam ceva de făcut. S-o scoatem din şant pe «Gogoşica» (dubiţa oltenilor din grup). Din cauza gheţii de pe drum, «Gogoşica» a ratat direcţia.

Drumul până la semnalul telefonului a fost şi el destul de lung, cei 35 de km îi faci cam într-o oră şi jumătate. Să vă spun când am ajuns în «civilizaţie» cam cum au «explodat» mesajele?!

Am dat de știre ca suntem cu toţii bine şi am continuat drumul spre casă. Eu am ajuns pe la 4 acasa, după aproape 24 de ore.

Un efort care a meritat şi o tură pe care o recomand celor care iubesc muntele şi vor să-şi testeze «muşchii» să o facă. Dar nu oricum! Iarna, fără echipament tehnic, fără o minimă bază de pregătire, muntele nu este prietenos. Este şi motivul pentru care recomand tuturor ca înainte de a visa la altitudini, să vină la un atelier de iarnă. Aveţi detalii şi fotografii pentru a vă face o idee pe pagina mea de facebook, dar şi pe site-ul: sprevarf.ro

Acum, după câteva zile de relaxare, mă gândesc deja la turele viitoare de pe Negoiu sau de prin Crai, dar si la cele externe ce vor urma în Bulgaria, Maroc, Himalaya sau Kilimanjaro.

Ne vedem prin munţi #Sprevarf“.

Şi cu el vom călători şi noi. Unii cu ajutorul imaginaţiei, prin prisma poveştilor pe care ni le aşterne aici, alţii vom sparge gheaţa şi vom încerca să vedem cam cum arată viaţa la înălţime şi în realitate.

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0785 075 112, pe WhatsApp sau Signal.

Urmărește știrile Observatorul Prahovean și pe Google News!

Video Observatorul Prahovean

- Publicitate -
- Publicitate -

Articole asemănătoare

Am fost la Cabana Suru din Munții Făgăraș și am aflat povestea Ioanei, cabaniera: De la tabere pentru copii în vârf de munte, la...

La sfârşit de noiembrie, am luat la pas cărările Făgăraşului pentru a ajunge pe vârful Suru. O tură de două zile, cu un traseu...

Trei fetițe și un băiețel s-au născut, de Ziua Națională a României, la Maternitatea Ploiești

Ziua Națională a României a fost marcată și la Ploiești. În plus, pentru patru familii din Prahova, data de 1 Decembrie va avea, din...
- Publicitate -
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele știri

Avarie la rețeaua de apă a municipiului Câmpina. Explicația Hidro Prahova

Municipiul Câmpina, al doilea ca mărime din județul Prahova, a rămas, joi seară, fără apă potabilă. Societatea care administrează sistemul de alimentare cu apă...

Minor de 16 ani, din Breaza, dispărut dintr-un centru de plasament. L-ați văzut? Sunați la 112

Un minor în vârstă de 16 ani din Centrul de Plasament Breaza a dispărut, joi seară, din incinta adăpostului. Potrivit IJP Prahova, lipsa acestuia...

Cezar, „The voice”, alături de copiii talentați care provin din medii defavorizate. „Nu vând iluzii! Dacă un copil are potențial, îi sunt alături, dar...

Este unul dintre primii 5 contratenori ai lumii și singurul din România. Vocea sa inconfundabilă impresionează. Artistul ploieștean, Cezar „The voice” Ouatu a avut...

Ce obligații vor avea polițiștii, jandarmii și armata pentru combaterea pestei porcine africane. Câți bani se vor acorda pentru reducerea efectivelor de mistreți –...

Un proiect de hotărâre de Guvern, aflat în dezbatere, prevede noi obligații pentru polițiști, jandarmi și armată când vine vorba despre măsurile de control...

Prefectura Prahova cere mobilizarea primarilor în contextul codului galben de ninsori, vânt și polei

Prefectul județului Prahova, Virgiliu Daniel Nanu, a solicitat, joi, mobilizare în contextul fenomenelor meteorologice periculoase anunțate de meteorologi. Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a...
Parteneri
MindArchitect
- Publicitate -