Diana Adriana Pană are 30 de ani și s-a născut în Ploiești. Este absolventă a facultății de Litere și Științe din cadrul UPG și este pasionată de literatură și teatru. A urmat cursurile de actorie sub îndrumarea regretatei actrițe Stela Popescu și este autoarea a 5 cărți de poezii și proză pentru cei mici. Diana crede că artistul din România, înainte de a fi artist, este supraviețuitor.
Diana, prezintă-te în câteva cuvinte
“Mă numesc Diana Adriana Pană și sunt din orașul lui Nichita Stănescu. Sunt absolventă a facultății de Litere și Științe din cadrul Universității de Petrol – Gaze din Ploiești, cu specializarea în pedagogie și sunt pasionată atât de literatură, cât și de teatru!”
Descrie momentul în care ai descoperit dragostea pentru literatură.
“Acest moment a început încă din gimnaziu, la insistențele părinților mei care se săturaseră să îmi tot scrie compuneri pentru temele de la școală. Pur și simplu mă băteau la cap să citesc și nu voiam până când am vrut.
Citește și: Sebastian Georgescu, team leader infO(1)Robotics: “Cu cât muncești mai mult, cu atât e mai dulce victoria”
Începuse să îmi placă. Prima carte citită a fost Pinocchio, prin clasa patra, apoi anii de lectură s-au transformat într-un adevărat stil de viață cu încercări stângace de a scrie și eu câte ceva.”
Tu ce scrii? Proză, poezie?
“Am început cu poezie, mai exact poezii pentru copii. Prima carte pe care am publicat-o se adresează celor mici. Pe parcurs, am mai evoluat și am început să scriu de la rimă albă și clasică, până la proză scurtă, umor și teatru.”
Ai ajuns să publici 5 cărți până în prezent. Ce te-a motivat să publici?
“Îmi doream foarte mult să public o carte, să-mi văd și eu numele acolo. M-am înscris în 2 cenacluri literare.
Este vorba despre cenaclul Atitudini al Casei de Cultură Ion Luca Caragiale din Ploiești și cenaclul Orfeu din cadrul Bibliotecii Județene Nicolae Iorga. Având mulți colegi care realizau des acest lucru, am fost determinată să nu mă las mai prejos și, iată! Am ajuns la nota de trecere!”
Care sunt cele mai importante realizări ale tale? De ce?
“Încep cu cea mai importantă care este sănătatea. Faptul că am reușit să realizez tot ce mi-am propus până acum, este o binecuvântare. Cele mai importante realizări ale mele sunt cărțile pe care le-am publicat, premiile pe care le-am obținut, revistele în care am publicat și spectacolele pe care le-am pus în scenă până acum.
Citește și: Ploieșteanca Aytana Anghel, elevă a C.N. Mihai Viteazul, bursieră la Oxford și director general al revistei Daily Dose of Millennial
În ceea ce privește viața personală, m-am căsătorit anul trecut și e bine. Sunt lucruri care te așează într-o ierarhie și te împlinesc, pas cu pas.”
Când ai descoperit pasiunea pentru teatru?
“Eram în gimnaziu atunci când am primit un fluturaș de la Școala de Actorie – Film Pygmalion, susținută de regretata actriță Stela Popescu. Preselecțiile au avut loc la Muzeul de Istorie din Ploiești.
Am fost să dau o probă, să văd dacă am sau nu vreo treabă cu acest domeniu și, spre surprinderea mea, am trecut. Am terminat școala cu media 9 și am continuat să profesez această meserie până în prezent. Acum sunt o parte din trupa de teatru Geoly din Ploiești!”
Din punctul tău de vedere, cum arată artistul din România?
“Din păcate, artiștii se descurcă din ce în ce mai greu. Pentru mine, artistul înainte de a fi artist, e supraviețuitor. Au apus vremurile acelea în care scriitorul trăia din drepturile de autor și actorul era un nobil pus la loc de cinste.”
Reușește pasiunea pentru literatură și scenă să-ți asigure un trai decent?
„Doar pasiunea pentru scenă îmi asigură traiul. Este cât de cât decent, cu excepția perioadelor de vacanță. Literatura, momentan, rămâne doar o bucurie de suflet.”
Care este cea mai mare frică a ta? Detaliază.
„Cea mai mare cred că este frica de eșec. Nu-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă aș avea un blank de scenă, un accident sau pur și simplu o zi în care aș pierde controlul până aș claca definitiv.”
Detaliază cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la viață.
“Cum viața m-a dezamăgit în repetate rânduri, nu am avut de ales decât să mă ridic și să renasc din propria cenușă. De fiecare dată am căzut ca să am de unde să mă ridic, ceea ce m-a făcut să realizez mereu că sunt mai puternică decât am crezut.”
Din perspectivă profesională, ai regrete?
“Simt întotdeauna că trebuie să fac mai mult. E o cruce pe care o duc singură și tot singură voi ajunge cu ea la destinație. Regret timpul în care puteam face mai mult și nu am făcut.”
Care este cel mai mare vis al tău și ce faci astăzi pentru ca el să se îndeplinească?
“Cel mai mare vis este ca munca mea să fie recunoscută. Cu alte cuvinte, nu îmi doresc să fac umbră pământului degeaba. Vreau să las ceva în urma mea, iar acest lucru se realizează doar prin muncă și un dram de noroc.”
Vorbește despre un proiect viitor sau prezent la care publicul merită să fie prezent.
„În viitorul apropiat urmează să punem în scenă un spectacol nou care să aducă cât mai multe zâmbete pe chipurile celor mici. De asemenea, voi lucra la tot ce ține de dezvoltarea mea personală, sperând să realizez tot ce mi-am propus în continuare.”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean.
„Vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru timpul acordat. Aveți grijă de voi.”