Remus Anton are 18 ani, este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Ploiești. Iubește muzica și medicina. În prezent este bariton și urmează cursurile unei școli de muzică din Ploiești. Se consideră o persoană foarte sensibilă și plină de viață.
Își dorește o carieră în medicină, însă nu vrea să neglijeze nici scena. În cadrul interviului, Remus subliniază importanța grupului de prieteni și cât de mult îți poate influența acesta direcția în carieră.
Remus, prezintă-te în câteva cuvinte.
“Salutare tuturor! Mă numesc Remus Anton, am minunata vârstă de 18 ani și sunt elev în clasa a XI-a la Colegiul Național ,,Mihai Viteazul”, pe profil matematică-informatică. Viața mea este la intersecția a două mari sfere: muzică și medicină, domenii în care mă străduiesc să excelez.
Sunt o persoană extrem de sensibilă, trăsătură definitorie, care îmi guvernează, într-un fel sau altul, viața. Într-o societate interconectată poți întâlni provocări bineînțeles, dar care pentru o persoană de această tipologie, totul să se amplifice poate de zece ori mai mult.
În acest sens, am învățat să profit așa cum trebuie de aceste situații, înțelegând că tot ce este în jurul nostru trebuie doar să ne ridice. Ușor de spus, mai greu de pus în practică. Lumea are nevoie de tineri fermi, siguri pe ei și calitățile pe care le au. În orice domeniu este nevoie de profesionalism pe care tu trebuie să-l construiești.
Citește și: Interviu cu Elena Cîrstian, studentă la horticultură: “Am descoperit inițiativa “Salvează Solul” datorită lui Sadhguru”
Astfel, parcurg acest drum pe care singur l-am ales, dincolo de orice alte defecte sau minusuri pe care le întâlnim, până la urmă, în orice profesie. Sunt foarte conștient de alegerile mele și mai ales nerăbdător, pentru că nu există regrete într-o lume proprie, plină de tot ceea ce te face fericit!”
Povestește despre pasiunile tale.
“Prima dintre pasiunile mele este muzica. Prima pe care am și descoperit-o. De la vârsta de șapte ani am început să urmez cursurile la Școala Populară de Arte, la pian.
Am avut parte de o formare serioasa, chiar dacă știam că totul rămâne doar la stadiul de hobby. Am fost foarte ambițios să cunosc cât mai mult, atât teorie, cât și practică muzicală.
„Intrarea în acest domeniu m-a schimbat destul de mult.”
Aceasta emotivitate a mea a fost lucrată, prin participarea la diverse concerte, iar treptat, teama de a apărea în fața unui public a dispărut. Acum, întorcându-mă la această sensibilitate, consider că muzica a avut puterea de a o modela și a reușit să canalizeze toată această emoție în piesele pe care le interpretez.
Citește și: Interviu cu ploieșteanca Ali Stoicescu, studentă la două facultăți, educatoare și lucrătoare de tineret în cadrul Asociației “Un strop de fericire”
De mic, am avut o mare pasiune pentru operă, astfel că după ce am trecut de vârstă la care vocea este în plină schimbare, am început și canto clasic. În prezent, sunt bariton și urmez cursurile de muzica la ,,Music for Soul”, o școală din orașul nostru. Apoi, pasiunea care o să devină și profesie este medicina. Cu totul un univers aparte, greu de descris în cuvinte.
„Dar ce este mai presus de viața unui om?”
Cu această întrebare am intrat în acest minunat domeniu pe care am început să-l descopăr încă de prin clasa a 7-a. Am dedicat un studiu aparte biologiei, am participat la cursurile de excelență – acesta a fost ultimul an pentru mine. Am avut și calificare la faza națională a olimpiadei de biologie și ofer cât mai mult timp studiului în acest sens.
Intrând în această lume minunată de descoperire a omului, a apărut o altă dorință: să cunosc cât mai mult, nu doar ce ține de fizic, cât și sufletul și sentimentele omului. Totul este așa de miraculos!
Am început să-mi pun singur întrebări. Cum s-a putut crea o asemenea complexitate? Cum putem simți toate sentimentele? Care este bariera dintre suflet și trup? Și multe altele, la care am găsit răspunsuri începând să studiez psihologie și filozofie. Deci, pasiunea mea, în ansamblu, este omul.”
Cum a ajuns muzica în viața ta?
“Muzica a apărut pentru că pur și simplu așa am simțit. A devenit treptat un loc de refugiu, unde puteam să mă arunc cu toate sentimentele pe care le simțeam. Probabil toți oamenii au nevoie de momente în care să se gândească asupra vieții lor, mai ales tinerii, care de multe ori se simt singuri și parcă nimeni nu îi înțelege.
Este o realitate pe care tot noi o negăm și ne ascundem de aceste sentimente. Nu le dăm atenție, crezând că totul o să se îndrepte cu timpul, ceea ce este adevărat într-o oarecare măsură.
Eu nu am reușit să las aceste sentimente deoparte pentru că ele mă reprezentau și mă făceau mai curios spre a mă cunoaște pe mine. Astfel, muzica a fost și este într-adevăr o proprie educare.”
Ce gen de muzică te reprezintă cel mai mult?
“Am cântat de mic muzică clasică, deci crescând cu acest gen de muzică, mi-am dat seama cât de mult mă regăsesc. Pentru mine conta cel mai mult cum mă făcea o anumită piesă să mă simt.
Apoi, am căutat piese care amplificau aceste sentimente, găsind artiști precum Elvis sau Tom Jones, care au avut puterea să transmită ceea ce simt când ascult muzică clasică. Deci, aceasta muzică vintage cum și-a luat numele, împreună cu universul muzicii clasice, au devenit parte din viața mea.”
Înainte de interviu mi-ai spus că știința se îmbină perfect cu arta, mai exact muzica. Cum ai descoperit această punte între cele două lumi?
“Totul este la nivel de simțuri, iar viață mea funcționează în acest sens. Am găsit în medicină aceeași satisfacție pe care mi-o oferă muzica. Pentru mine, medicina, generalizând, este o știință artă. Deci, nu aș putea separa aceste două domenii.
Citește și: Interviu cu prahoveanca Alexandra Catrangiu, designer vestimentar: ”Dorința mea este de a crea piese unicat sau în ediții limitate”
Avem nevoie de această empatie și sensibilitate pentru că omul, cu toate sentimentele lui, este centrul în jurul căruia gravitează celor două domenii. Nu putem fi medici dacă nu putem empatiza cu pacientul și nici muzicieni dacă nu putem transmite ceea ce simțim prin muzică.”
De ce medicină?
“În aceasta viață, trebuie să realizăm tot ceea ce ne face fericiți. Cred că trebuie să fim atenți la toate lucrurile care ne înconjoară, pentru că anumite experiențe ne pot determina să alegem.
În cazul meu, un accident medical m-a determinat să înțeleg cât de importantă este viață aceasta, cât de mult trebuie să prețuim fiecare moment și cum viața unor oameni stă în mâna altor oameni, eroi care au trecut printr-o formare dificilă pentru a deveni medici. De ce medicină?
Simplu. Doresc să ajut cu tot ce pot. Prefer să trăiesc în acea lume ideală, chiar dacă sunt conștient că nu suntem nici pe aproape.”
Când ți-ai dat seama că vrei să urmezi această cale?
“În clasa a 7-a s-a întipărit mai mult în sufletul meu. Vara trecută am făcut voluntariat o lună de zile la spitalul de pediatrie de la noi din Ploiești.
Mi-am dat seama cât de mult iubesc copiii și ce satisfacție enormă poți avea când știi că poți participa, prin actul medical, la salvarea unor vieți fragile.
Sunt recunoscător doamnei doctor manager pentru că mi-a oferit aceasta oportunitate de a participa la actul medical, care mi-a confirmat și mai mult ceea ce doresc să realizez.”
Din punctul tău de vedere, cum arată mediul medical ideal?
“Mediul medical este creat, în cea mai mare măsură, de către medici. Deci, consider că totul pleacă de la aceștia. Din propriile experiențe consider că este nevoie de foarte multă răbdare.
În momentul în care o persoană vine cu o anumită problemă, indiferent de gravitatea situației, este nevoie ca medicul să îi înțeleagă teama, pentru că aceasta apare inevitabil. Explicațiile sunt importante. Este necesar să calmam situația, să fim sinceri, răbdători și empatici.
„Trebuie ca pacientul să înțeleagă cel mai bine problema pe care o are și să i se ofere șansa să întrebe absolut orice.”
Fiind un mediu în care profesionalismul este cel mai important, și actul medical trebuie să fie la un nivel maxim. Multă lume poate judeca un anumit medic sau un anumit comportament, dar poate niciodată nu conștientizăm cât de multă muncă stă în spatele unui zâmbet de la primiri urgențe.
Sunt lucruri greu de perceput, mai ales dacă nu faci parte din acest domeniu. Și, ca să răspund și la întrebare, mediul medical ideal este acela în care, relațiile atât între personalul medical, cât și medic-pacient sunt bazate pe empatie și înțelegere.”
Povestește despre cel mai mare vis al tău.
“Îmi doresc să devin medic, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate și pediatru pentru că mi-am dat seama cât de mult doresc să îi ajut pe cei mici. Știm cu toții că sistemul medical românesc are anumite lipsuri și de asta chiar sper ca noua generație să umple aceste goluri.”
Există o legătură între personalitatea unei persoane și ideea de a fi medic?
“Cum am menționat mai sus, un medic are nevoie de empatie și multă dedicare. Fără aceste calități nu putem fi medici. Cunoștințele nu sunt suficiente pentru că valorile etice sunt la fel de importante.
Apoi, da, depinde de fiecare dintre noi pe ce ramură a medicinii alegem să mergem, dar alegerea aceasta se va realiza abia la finalul facultății. Fiecare își va cunoaște propriile puteri până atunci.”
Ce părere ai despre societatea din ziua azi? Crezi că este un mediu pregătit să promoveze tinerele speranțe?
“Consider că dacă îți dorești un lucru, o să-l realizezi cu siguranță. Ambiția este esențială – în sensul în care nimeni nu ne va putea împinge de la spate, la infinit, dacă noi nu ne dorim cu adevărat să atingem acel obiectiv.
Deci, în prezent consider că societatea așteaptă să vadă lucruri din partea noastră, ceea ce este un lucru perfect normal. Daca faci tot posibilul să fi remarcat într-un anumit domeniu, cu siguranță vei fi remarcat.
Dacă îți dorești să aduci o schimbare, atunci, prin multă muncă și dedicare, cu siguranță o vei aduce. Nu de unul singur, ci cu alte persoane care, sută la sută, au aceleași idei cu tine.”
Cea mai mare frică a ta?
“Sincer, cred că este frica de singurătate. Nu-mi văd viață fără prieteni sau persoane apropiate care să aibă acea încredere în mine. De unul singur este destul de greu să realizezi ceva. Noi, oamenii, am fost creați să trăim înconjurați de alte persoane.
Socializarea este baza într-o societate. Oricât am crede că nu avem nevoie de ceilalți, ne mințim singuri și este un gând cu adevărat pueril. Sfaturile sau criticile altora sunt foarte importante în viață noastră.
Fără un feedback nu ne putem da seama dacă ceea ce facem este ce trebuie. Noi ne alegem prietenii, noi ne alegem persoanele care să ne înconjoare și care au rolul de a ne înălța spre obiectivele noastre.”
Consideri că grupul de prieteni are un rol major în a te forma?
“Este foarte important grupul de prieteni. Din punctul meu de vedere, acest grup ar trebui să aibă principii asemănătoare cu tine sau pasiuni în comun. Dacă nu poți împărtăși ceea ce ești tu de fapt cu ceilalți, atunci nu cred că în respectivul grup ai putea crește.
Citește și: Interviu cu avocatul Dragoș Lucian Ivan: “O clauză greșită ar putea produce, peste niște ani, falimente, pierderi financiare uriașe și suferință”
Trebuie să avem mereu în vedere dezvoltarea personală și a celor care sunt în preajma noastră. Dacă nu ne putem dezvolta, atunci nu știu cum altfel ne putem autorealiza, după cum este și ultima treapta din piramida lui Maslow.”
La final, lasă un mesaj pentru cititorii ziarului Observatorul Prahovean
“În final, vreau să urez tuturor cititorilor fericire! Fericirea este cheia succesului și a unei vieți reușite! Atât timp cât facem ceea ce ne place, totul va fi perfect în viața noastră. Iubiți și oferiți iubire!”
Citește și: Interviu cu Mihaela Brîndușa, profesor Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Ploiești: “Este nevoie de mentalitate deschisă şi de transparență”
„Rebus Anton”, remember this name 🤫