Un loc nu foarte cunoscut, o destinație spectaculoasă, însă puțin mediatizată și accesibilă publicului larg, peștera lui Bogdan, una dintre frumusețile Prahovei, este poziționată în Masivul Piatra Arsă, la o altitudine de 1020 de metri și are un trecut ce abia așteaptă să fie povestit temerarilor iubitori ai naturii și muntelui.
Prima mențiune a acestei peșteri datează, se pare, de prin 1884, când este semnalată de arhimandritul Nifon, starețul Mănăstirii Sinaia. Inscripțiile prezente în interiorul peșterii arată, însă, că ea era cunoscută mai de dinainte. Sunt inscripții vechi, datând de la 1881. Se pare că prin anii 1882, peștera era loc de refugiu al haiducilor vremii.
Omagiu pentru exploratorul Bucegilor
Denumirea de „Peștera lui Bogdan” este dată de Mihai Haret, autorul primului ghid turistic al Văii Prahovei, de la 1910. A fost denumită astfel în semn de omagiu pentru alpinistul Nicolae Bogdan, cel care, la început de secol XX, a fost considerat un adevărat temerar, explorator al Munților Bucegi.
În interior au fost menționate inscripții precum: anul 1882, cuvântul România, o cruce sub care se afla în stânga litera „R”, iar în dreapta „geia”. Iar sub respectiva cruce ar sta inscripția „ Sociewenecassi Wagzucha Ballarin”. Nimeni nu știe ce înseamnă acest text misterios, nimeni nu a reușit să îl descifreze, nici măcar în ce limbă ar fi. Texul ar fi fost dus spre traducere la Mănăstirea Sinaia. Cei de acolo, însă, nu au dat niciodată un răspuns, iar acest lucru se întâmpla în perioada premergătoare Revoluției.
Au fost făcute diferite speculații, printre ele și aceea că din inscripție se poate înțelege că ar fi fost vorba despre o societate, „cassi” poate însemna casă sau acasă, „wene”, a veni, singura certitudine fiind aceea că ”ballarin” este un nume italian.
„Laptele de piatră”, prezent din abundență în interior
Peștera lui Bogdan, pentru curajoșii care iubesc drumețiile și farmecul muntelui, este situată între două foste exploatări de calcar. Are, în partea de intrare, o înălțime de 4 metri și o lățime de 3 metri. În interior, lungimea depășește 40 de metri, iar înălțimile ajung chiar și la 10 metri.
Nu există, așa cum ne-am aștepta, stalactite și stalagmite, însă, datorită „laptelui de piatră” (calcarul moale), peștera are o frumusețe aparte, ce îi conferă un aspect unic și o strălucire ca de diamant. Montmilchul (laptele de piatră) este prezent din abundență pe pereți, tavan și podea. În galeria din stânga intrării există rădăcini de copac, iar până la limita de pătrundere a luminii sunt alge de culoare verde. Pe tavanul sălii pot fi observate urme de staționare a liliecilor, în ianuarie 1975 fiind descoperite nu mai puțin de 6 exemplare din două specii.
Peștera lui Bogdan are în apropiere alte două guri de intrare, mai puțin accesibile și spectaculoase. Este vorba despre Peștera Mică și Peștera Tunelul Apelor. Cei care se încumetă să ajungă în această zonă, pe cât de greu de parcurs, pe atât de spectaculoasă, o pot face din Bușteni – Poiana Țapului, pe traseul ce duce spre Poiana Regală, mai apoi pe un drum forestier nemarcat, Valea Babei, și o potecă ce duce deasupra unei vechi cariere de calcar. Ascunsă în mijlocul pădurii, la câțiva pași distanță, se află Peștera lui Bogdan, loc ce fascinează, surprinde și încarcă cu tot felul de emoții pe fiecare temerar ce se încumetă să o viziteze.
