- Publicitate -

Când viața și moartea se bat pe același pat. O zi la Camera de Gardă a SMC Câmpina

O luptă continuă pentru salvarea de vieți. Una în care ceasul îți ticăie nervos în ceafă, iar tu, ca urgentist, nu ai timp. Simți puseul de adrenalină sau, mai bine zis, storci ce ți-a mai rămas și iei decizii rapide, cu întrebări și răspunsuri scurte (sau în lipsa lor) fiindcă viața omului atârnat pe o targă sau arcuit de durere nu stă să aștepte în spatele ușilor triajului.

Muști dintr-un covrig, iei o gură de cafea să te “țină” și nu ai voie să te plângi. Oi fi tu om, dar când viața și moartea ajung să se bată pe același pat, devii un mic Dumnezeu.

Auzi sirena Salvării și știi că îți vine victima unui accident rutier. Repede calculezi mental toți pașii pe care îi ai de făcut și te rogi să nu fie foarte grav…

Din păcate, în cele mai multe cazuri, nimeni nu îți ascultă ruga. De multe ori, după protocolul de  resuscitare, tot ce mai poți face este să constați decesul.

Bătălia unui medic cu cele „cinci minute de platină”

Camera de Gardă a Spitalului Municipal Câmpina, Spital suport COVID. Începe o nouă zi de muncă pentru Gabriela Popescu, medic specialist Medicină de Urgență. Face asta de 20 de ani și nu a obosit.

A salvat mii de vieți, dar a și pierdut în fața morții. Și a suferit cumplit chiar dacă știe că asta îi este meseria. O așteaptă 7 ore de muncă și o gardă de alte 17. Are șase astfel de gărzi lunar. În weekend, când îi vine rândul, duce lupta dintre viață și moarte 24 de ore din 24.

Își pune halatul și echipamentul, preia tura, cazurile de peste noapte,  (traumatisme, accidente casnice, afecțiuni ce necesită îngrijire medicală)  și, la nici cinci minute, se aude sirena Ambulanței.

Bărbat aflat în stop cardiorespirator. Începe protocolul de resuscitare. Dacă trec cele „cinci minute de platină”, cât creierul supraviețuiește, atunci mai există o șansă. Dacă nu, declară lupta pierdută.

„Și nu e ușor. Și noi suntem oameni, avem familii, avem suflet”, spune medicul. Omul, din fericire, supraviețuiește și este atent monitorizat și supus investigațiilor amănunțite.

„Toată Camera de Primiri Urgențe era o imensă baltă roșie”

O întreb cât de greu este să capitulezi, ca doctor, în fața morții. Îmi dă un exemplu care a cutremurat-o.

„A ajuns la UPU un pacient de 47 de ani, născut în același an cu mine, spune cu tristețe în voce. Diagnostic: hemoragie digestivă masivă. A neglijat boala pe care o avea. Într-un timp record a pierdut 4 litri de sânge. Toată Camera de Primiri Urgențe era o uriașă baltă roșie… Exsangvinare… Nu am mai putut face altceva decât să constatăm decesul. Și știi ce e cel mai greu? Să dai vestea familiei, aparținătorilor care așteaptă cu disperare o veste. Am ieșit și nu am putut scoate niciun cuvânt… Atât e de greu. Fiindcă cel mai dificil, în meseria asta, este să anunți moartea… De multe ori, ies, spun familiei că starea generală a pacientului e gravă, că ne chinuim să îl ținem în viață… După alte 10 minute le transmit că am încheiat resuscitarea, nu am mai avut resurse să continuăm lupta. Mă întreabă atunci: „Și vreți să spuneți că a murit?”. Mă uit la ei și nu mai pot zice nimic…”.

„Două ore am încercat să îl resuscităm. Avea în buzunar iconița ce i-o cumpărase mamei”

În timp ce vorbim, medicul Gabriela Popescu îmi spune că cel mai greu pentru ea este când ajung la UPU copii. Se bucură de fiecare dată când îi pune pe picioare cu ajutorul echipei medicale, însă suferă cumplit când  pierde unul.

În 20 de ani de când practică medicina de urgență, de fiecare dată când a tratat un copil a văzut, în ochii lui, privirea propriului ei băiat. Și a luptat cu toate armele să îl facă bine. Tot în acești 20 de ani, un caz anume nu și-l poate scoate din minte. Aproape că plânge… Doar inima unui medic este plămădită și ea la fel ca a oricărui alt om.

„Un băiețel care era în tabără la Bușteni. A traversat să cumpere un souvenir. A fost lovit mortal de o mașină. Când a ajuns la noi, în buzunarul de la piept avea iconița ce i-o cumpărase mamei. Clasa I era, 7 ani. Două ore am încercat să îl resuscităm, dar era deja mort.”

„Am adormit în fața ușii, căutându-mi cheile în geantă”

Medicul Gabriela Popescu are și enorme satisfacții. Oameni în a căror privire a citit și citește recunoștința. Iar acesta este cel mai mare „mulțumesc” pe care un medic îl poate primi. Cel spus cu ochii și cu inima.

Are alături de ea o echipă cu care zilnic duce lupta între viață și moarte. De la medici de alte specialități, asistente, infirmiere, brancardieri. Totul se face în echipă!

„Altfel nu am putea. Mi s-a întâmplat să mi se termine garda, să ies pe poarta spitalului și sa ajungă Salvarea cu un bolnav. M-am întors, mi-am pus halatul și echipamentul și mi-am ajutat colegul. La fel cum eu sun la orice oră colegi medici, iar ei vin de acasă dacă situația o impune. Știu, aceste lucruri nu se văd… Se văd doar cele rele. Dar ele există, cu adevărat există. E un singur medic de urgență pe tură. Dacă am doi pacienți în stare critică, stau între ei, nu mă mișc.”

„Mi-am luat și înjurături, însă, am rămas la fel de calmă și cu atenția îndreptată spre a face bine. Asta este”, spune cu regret în glas.

„Oamenii nu înțeleg că la UPU, între a rezolva o durere de cap ce persistă de ceva vreme și a trata un pacient ce tocmai a suferit un infarct, prioritatea noastră este bolnavul cu infarct. Mă înjură, mă amenință, dar asta e lumea. Nu am voie să mă supăr, nu am voie să obosesc. Deși, îmi aduc aminte, mi s-a întâmplat să merg spre casă și să adorm în fața ușii, căutându-mi cheile în geantă.”

„Când intru în gardă, mă rog!”

Spitalul din Câmpina este, de anul trecut, unitate suport COVID-19. Din cele 10 paturi de la ATI, 9 sunt ocupate. Tot medicul care este pe urgențe se ocupă și de preluarea bolnavilor. Intră pe circuit separat și ajung în izolatorul COVID.

„Vin din toată țara. Când intru în gardă, mă rog. Mă rog să găsesc loc pentru ei și să vrea să rămână internați. Mulți nu vor. Părăsesc spitalul pe propria răspundere, asumându-și inclusiv decesul. Preferă să stea in case, în izolare, decât să fie ținuți sub observație în spital. Spun  că le este frică sau că nu au încredere… Îmi amintesc, recent, am fost sunată de la Spitalul Sfântul Pantelimon. Nu mai aveau locuri la ATI și colega mea de acolo a întrebat o pacientă aflată în stare gravă dacă vrea transferul la Câmpina. Am auzit-o în telefon când a spus că nu vrea. Un alt domn, aflat lângă ea, prinzând discuția, și-a exprimat dorința de a veni el, la noi, la Câmpina. Am primit telefon ieri, alaltăieri de la colega mea din București. Doamna a decedat, iar domnul tocmai ce a fost externat. Cam așa stau lucrurile.”

Cam așa arată o zi din viața unui medic la urgențe. Cu drame, suferințe, lipsuri, sirene ce țiuie necontenit, situații limită ce fac diferența, decizii ce trebuie luate la foc automat și cu o viteză de reacție ce nu îți dă voie să tragi prea adânc aer în piept, oameni bolnavi, toți în așteptarea perfuziei din care să curgă… sănătatea.

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0785 075 112, pe WhatsApp sau Signal.

Urmărește știrile Observatorul Prahovean și pe Google News!

Sondaj

Sunteți mulțumiți de activitatea primarului Andrei Volosevici în cei doi ani de mandat?

- Publicitate -

Articole asemănătoare

Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești va fi dat în administrarea CSM Ploiești

După mai mulți ani de litigii, în 2021, patinoarul de la Sala Sporturilor a intrat în patrimoniul municipiului Ploiești. Un proiect de hotărâre de...

O nouă medalie de aur la Campionatului Mondial de la Racice (Cehia)

Ultima cursă a Campionatului Mondial de la Racice (Cehia) a adus încă o medalie de aur pentru sportivii din România. De data aceasta în...
- Publicitate -

Video Observatorul Prahovean

- Publicitate -

Ultimele știri

Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești va fi dat în administrarea CSM Ploiești

După mai mulți ani de litigii, în 2021, patinoarul de la Sala Sporturilor a intrat în patrimoniul municipiului Ploiești. Un proiect de hotărâre de...

Ploieșteanul de geniu care a refuzat, din convingere, să îi sculpteze bustul lui Ceaușescu

A făcut un gest de probitate morală ce l-ar fi putut costa scump. A fost sculptorul care a refuzat categoric să îi facă bustul...

O nouă medalie de aur la Campionatului Mondial de la Racice (Cehia)

Ultima cursă a Campionatului Mondial de la Racice (Cehia) a adus încă o medalie de aur pentru sportivii din România. De data aceasta în...

Vremea se schimbă radical în Prahova. Revin temperaturile de vară în Ploiești

Sfârșitul lunii septembrie va aduce temperaturi de vară, după ce ultima săptămână a fost marcată de o răcire accentuată, de ploi, dar și de...

Pericol pe șoselele din Prahova. Șoferi beți, depistați la volan

Polițiștii au depistat pe șoselele din Prahova, în noaptea de sâmbătă spre duminică, mai mulți conducători auto în stare de ebrietate. Conducătorii auto au...
- Publicitate -
- Publicitate -
- Publicitate -

Parteneri

- Publicitate -