Acuzații grave la adresa personalului medical din Spitalul Județean de Urgență Ploiești: ”Tata a murit cu zile pe secția covid. Nici vitamine nu aveau. Îl am pe conștiință”

Medicul Adina Alberts a postat pe Facebook mărturia unui prahovean care și-a pierdut tatăl la Spitalul Județean de Urgență din Ploiești. Acesta susține că pacientul internat pe secția covid ar fi fost tratat necorespunzător, ba chiar confundat cu un alt bolnav, iar comunicarea dintre personalul medical și rude ar fi fost zero. Contactat de observatorulph.ro, managerul SJUP, Bogdan Nica, a declarat că a demarat o anchetă internă.

Postarea medicului Adina Alberts pe pagina sa de Facebook:
Iată, mărturia dlui Marian Păun care și-a pierdut tatăl în Spitalul Județean Ploiești….
„Tata a decedat în spital. Nu îmi revin… Decizia de a-l interna îmi aparține și am conștiință încărcată… Și am decis să fac public tot ceea ce ni s-a întâmplat. Dacă tot nu o să am câștig de cauză în instanță măcar să știe lumea adevărul.
Pe scurt, spitalul nu avea nici vitamine, a trebuit să merg la farmacie și să-i cumpăr tatălui meu aceste vitamine. Apoi s-a făcut confuzie între pacienți… Nu am acces la nicio informație. Nu știu ce tratament i s-a administrat, nu cunosc numele medicilor. A stat doar 3 zile după care, tatăl meu a murit.
Îmi spunea la telefon că era mizerie peste tot, că mureau oameni în jurul lui și credea, sărmanul meu tata, că nu va scapă nici el…
Păun Constantin era numele tatălui meu și avea 65 de ani. Era sănătos. Doar un început de diabet pe care îl ținea în control din alimentație. A fost internat joi, 28 ianuarie, la ora 14:30, pe secția de COVID. Era conștient, stabil. Însă avea saturație de 86. Am înțeles că dna Renate Weber, avocatul poporului, a câștigat în instanță dreptul aparținătorilor de a fi informați despre starea de sănătate a celor internați. Pe mine nu m-a sunat nimeni timp de 3 zile.
Nu am putut să îl vizitez, nu am putut să îi trimit niciun pachet. Groaznic. Am făcut cerere să obțin copie după dosarul lui medical, au trecut 17 zile și nu am primit nimic. Am făcut plângere și la Colegiul Medicilor. Nu am obținut nimic. Nepăsare totală. Asta mă doare cel mai tare. Simt că mă lupt cu morile de vânt. Sâmbătă seara am vorbit cu el la telefon, era mai bine, avea saturație 94.
Însă mama a sunat să ceară și alte detalii despre tatăl meu, iar persoana cu care a vorbit, i-a zis că tata este în stare critică. Și în acel moment m-am dus repede la spital. Am intrat peste ei, n-am mai ținut cont de nimic. A ieșit medicul din cabinet, fără mască, fără mănuși. Din păcate nu am filmat pentru că am zis să nu fac rău nimănui. Și l-am întrebat pe doctor care este situația tatălui meu.
La care medicul mi-a spus; „ Îmi cer scuze, am crezut că este vorba de dl Pană.” Pe noi chemându-ne Păun. După care mi-a zis că nu are vitamine de două zile, și m-am dus din nou la farmacie ca să îi cumpăr. L-am rugat insistennt pe doctor să îi administreze tatălui meu IVERMECTINA. M-a refuzat spunând că ar fi malpraxis. Atunci eu i-am zis. „Dar faptul că mi-ați confundat tatăl cu alt pacient, asta nu este malpraxis?” A fost intubat duminică, 31 ianuarie, la prânz. A fost sedat și intubat, iar după 2 ore a decedat.
Odată ce ajunge cineva în acel spital, este ca la închisoare. Nu mai putem avea acces la el deloc. Am conștiința încărcată că l-am internat. Dacă l-aș fi tratat acasă probabil că ar fi trăit acum.
Încă o dată vă zic, tata era conștient sâmbătă noapte. Am vorbit cu el la telefon. Știți ce mi-a zis? „Tata, mor oamenii în jurul meu, au mai murit doi azi, cred că îmi vine și mie rândul!” Cum poți să ții pacienți conștienți lângă muribunzi? Te termină psihic în primul rând… tot ce vă spun este purul adevăr. Nu am dovezi, nu am nimic…
Am aflat de saturația tatălui meu, că sâmbătă noapte era de 94, de la un infirmier care îl mai masa pe tata pe spate… și de la o asistentă. Nu de la medici. Pentru că medicii nu au vrut să îmi spună. Dumnezeu îmi este martor! Nu înțeleg de ce l-au intubat? Pt că atunci când intubezi un om care are o șansă la viață, practic l-ai omorât. Nu înțeleg de ce n-au vrut să îi dea Ivermectină?
Tata era om zdravăn, sănătos, muncea în construcții, toată lumea îl știa că era vrednic, muncitor. Acum 2 ani a mai avut o pneumonie, a trata-o acasă și s-a făcut bine.”
Transmit și pe această cale, sincere condoleanțe familiei îndoliate!
Reacția managerului Bogdan Nica
Contactat de observatorulph.ro, managerul spitalului județean de urgență, Bogdan Nica, a declarat: ”Am aflat și eu de acele acuzații din postarea respectivă și am început o anchetă internă. Dacă au fost erori, ele vor fi sancționate cât de aspru prevede și permite legislația în vigoare. În ceea ce privește comunicarea, există o persoană desemnată pentru a ține legătura cu membrii familiilor pacienților internați, procedura fiind implementată la recomandarea Avocatului Poporului”.
Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0726 221 596 pe WhatsApp sau Signal

7 COMENTARII

  1. Aş vrea să îmi menţin doza de optimism şi încredere în ceea ce priveşte revenirea Spitalului Judeţean de Urgenţă Prahova în rândul instituţilor publice de top unde tratarea bolnavilor se ridică la standarde de performanţă de invidiat. Eu înţeleg faptul că există deficit de personal, deficit de asigurare cu medicamente de strictă necesitate dar nu înţeleg de ce există deficit cronic de comunicare. De ce nu sunt puse la dipoziţia solicitanţilor din partea pacienţilor copiile documentelor care reflectă tratamentul aplicat. Inseamnă că o parte a personalului medical în frunte cu managerul au ceva de ascuns iar informaţiile nu trebuie să fie publice şi în acest fel păstrează secretul incompetenţei. Sunt prea multe situaţii in care aparţinătorii celor decedati îşi strigă neputinţa şi suportă situaţii care ne dau fiori. Speţele descrise de către aparţinători sau pacienţi situează acest spital mai aproape de un lagăr de exterminare decât de o instituţie in care mergi cu incredere că poţi fi tratat. Aşadar sintagma de „spital al groazei” este confirmată, din păcate, tot mai des. Îmi este teamă că voi fi nevoit vreodată să ajung acolo in caz de urgenţă. Până atunci poate se va schimba ceva.

  2. Dle. Manager Nica dați soluții la nenorocirile din spital. Management înseamnă soluții nu doar comisii de anchetă. Coborâți in realitatea macabră printre pacienți si personalul medical și dacă sunteți un profesionist veți identifica singur cauze vs. soluții. Dacă sunteți obisnuit doar pe scaun veți eșua lamentabil. Deci: acțiune, curaj, fermitate. SUCCES!

  3. Spitalul mortii ar trebui numit si nu de urgente. In aceleasi conditii mi-am pierdut tatal in noiembrie la judetean dupa 3 zile de la internare suspect covid. Tatal meu 68 de ani cu diabet si probleme de inima, nu a fost bagat in seama 3 zile , 2 zile au asteptat rezultat covid, care a iesit tot negativ, mai avea 2 teste negative, le tot spuneam ca tata are pneumonie, pt care nu a fost tratat, nu i s-a facut niciun tratament in aceste 3 zile, isi lua pastilele singur ce i-am dat noi de acasa pentru diabet si inima, sunam sa intreb de el si tot ce primeam era un raspuns sec ” Este stabil doamna, ce tot sunati, ce credeti ca numa dansul este aici”. Cu el cand vorbeam imi spunea ca sta in frig si ca incearca sa repare un calorifer sa vada daca merge, si ca nimeni nu le face nimic, sa-l scot de acolo. Am incercat sa sun la Bucuresti sa-l mut, peste tot era ocupat, spitale private nu primeau suspecti covid, desi tata repet era deja cu 3 teste negative. L-am scos pe semnatura a 3 zi sa-l mut la un spital privat, l-au adus la poarta spitalului in maxim 5 minute, mi -au dat niste foi cu presupusul tratament urmat, insa stiam de la tata ca nu era adevarat ce scriau acolo, nu primise nimic, am semnat si l-am transferat cu masina proprie la alt spital privat, unde iar i s-a facut test covid, al 4 -lea . Din pacate insa pentru tata a fost prea tarziu, a murit in ziua aceea. In masina cand il intrebam , imi repeta ca nu i au facut nimic si ca sunt foarte rai, „se poarta rau tata, rau”. A fost ultima mea conversatie cu tata. Ultimul test covid a iesit cu o zi inainte de imormantare, am sunat de curiozitate sa vad daca este sau nu pozitiv, la telefon mi s-a confirmat ca era negativ, am intrebat si daca iesea pozitiv ce faceau?., anulati imormantarea normala si vi-l baga covid……adika cum? veneau si-l luau dupa masa, il dezbracau si il bagau in sac si il aruncau in groapa? asa cum am vazut ca se face cu cei covid?… Ce sa zic, ca spitalul judetean mi-a omorat tatal, ca eu am fost in 2019 tratata groaznic cand am ajuns la urgente cu o infectie urinara, ca atata ignoranta si rautate la un loc eu nu am intalnit, sunt pur si simplu rai, asta este adevaraul, nu au pic de umanitate in ei, asisteni, doctori…..faceau misto de un batran care nu dorea sa le predea telefonul, ” ce tataie, crezi ca ne trebuie noua joagla ta”….si cate alte afirmatii de acest gen nu am auzit cat am stat la urgente pe un pat, ma ignorau pt ca eram „mai tanara” si doar cu o criza renala…..” e, doamna, domnisoara ….daca umblati desculta….cu moda asta acum ….veniti la urgente cu infectii urinare”…….deci….si atunci nu era pandemie, va dati seama acum ca acele doamne tot acolo lucreaza si sincer ma indoiesc ca atitudinea lor s-a schimbat. Nu avem medici si asistente, pai nu avem, pt ca pleaca, de ce ar sta intr-o tara si intr-un sistem defect, in care doar se promite si vorbeste si nu se face practic nimic. Sunte tara care stam atat de bine cu teoria, practica insa ne omoara la propriu…….Mi se spune sa reclam spitalul, asa si , va face cineva ceva? Il mai ajuta cu ceva pe tata ? . Nu pot decat sa scriu si sa le zic celor pe care-i cunosc sa nu ajunga acolo, in rest ce pot face mai mult…

  4. Spitalul judetean avea probleme destule si fara covid. Poata ca nu trebuia transformat in spital covid fiind cel mai mare spital din Judet. Unul din motive a fost ca Spitalul Movila nu avea ATI . In 30 de ani nu se puteau infiinta si o sectie ATI la Movila daca se stia ca unele boli infectioase necesita ATI ? Sau daca nu erau locuri suficiente la Movila trebuiau transformate si alte spitale dar sa fie exclusiv COVID, cu aplicarea protocolului de tratament de la Sp. Movila.

  5. Și eu am pățit la fel Mama mea a fost internată pe data de 23 dec primul test a ieșit Negativ dar i-au făcut tomograf și a zis că are pete pe plămâni și a 2 test a ieșit Pozitiv cei de la ATI au tratat-o super bine TOT RESPECTUL dar a fost mutată la interne 2 și acolo nu știu ce sa întâmplat ca la ora 18 am vb cu ea și la ora 19 a murit avea saturația 98 sigur nu ia dat tratamentul pentru inima si nici nu ia făcut toaleta în condițiile în care am cumpărat 2 baxuri de scutece si pe 4 ianuarie a murit de atunci ne luptăm sa ne d-ea dosarul medical M-ai avem un pic de noroc ca Mama avea asigurare de viață și asa poate reușim sa luam dosarul medical în 13 zile am rămas amândoi Parinti

  6. E f dur ce se petrece în spitale .totul este întreținut morti cat mai multi ptr a baga frica in oameni.va dati seama sa iti fie frica de spital in pandemia.eroii in halate albe traiesc bine bine pe necazul pacienților.cat despre medicamente de multi ani aceiasi problema.ministrii directorii factorii etc vin iau salarii europene si dispar in zare fără a fi trași la răspundere.NU NE MAI REVENIM.SUNTEM UN POPOR PIERDUT

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău