Mihaela Rus, directorul Teatrului „Toma Caragiu”, a câștigat procesul intentat împotriva lui Tudor Gheorghe, tatăl solistei Rodica Gheorghe, care a avut un contract de colaborare cu teatrul ploieștean .
În 2023, Mihaela Rus spunea că este hărțuită și amenințată de bărbatul în cauză, existând două procese penale și unul civil intentate de Mihaela Rus, directorul instituției și de actorul George Frâncu, șeful secției Revistă, împotriva lui Gheorghe Tudor, tatăl solistei.
Anunțul făcut de Mihaela Rus, directorul Teatrului Toma Caragiu Ploiești
„Sunt Mihaela și vreme de 5 ani am fost hărțuită de un individ și parte a familiei lui, fiind intimidată, amenințată, urmărită, reclamată, calomniată.
Nu am spus nimic, niciodată, în spațiul public, și mulți poate nu ați știut de acest lucru. De ce o fac acum?! Pentru că instanța s-a pronunțat. L-a găsit pe pârât vinovat de hărțuire și l-a obligat la plata unor daune morale.
De ce scriu acum? Ca să încurajez pe oricine este victima unei astfel de situații să apeleze la justiție. Un avocat grozav și dedicat câștigă un astfel de proces. Să nu credeți că așa ceva se întâmplă doar în filme. Se întâmplă și în realitate. Și hărțuirea, dar și pedepsirea hărțuitorului. Trebuie doar să nu renunți, să ai încredere și să nu înduri la nesfârșit.
Nu am ieșit niciodată în public să dau replica sau să protestez, dar am indurat situații cumplite. Puțini știau.
Oameni din presa locală mi-au sugerat, de-a lungul timpului, să facem publică povestea, dar am refuzat, crezând că ,,părerea” justiției va conta mai mult.
Am fost amenințată cu moartea, cu bătaia, cu ,,lapidarea”. Mi se spunea ca nu vor renunța până nu o să dispar. Am fost urmărită zile la rând, făcându-mi-se publică adresa, situația familială, unde mă duc și de unde vin. Și asta nu ca ar fi interesat pe cineva, nu cred că sunt așa de importantă, ci doar ca să imi demonstreze că știe totul despre mine. Se spunea public cand și de cine am divorțat, când și cu cine m-am căsătorit. Mi-a aruncat în față intr-o parcare amenințări la adresa fiicei mele. Știți cum e să ai teamă, luni la rand, să nu îți iasă copilul singur pe stradă? Vă spun eu. Cumplit.
Știți cum e să-ți vezi viata expusă public și împănată cu tot felul de invenții, neadevăruri, calomnii, jigniri, interpretări personale, paralele, nu numai cu realitatea, dar și cu legea!?
Știți cum e ca zile întregi și la rând să fii urmărită și să nu știi de unde apare individul? Sa umbli cu un spray cu piper în poșetă, de care nici nu cred că îmi aduceam aminte la o adică?!
Să fii fotografiată, și să te aștepți la asta oriunde se putea, și să fie făcute publice fotografiile, chiar dacă nu era ceva compromițător?
Știți cum e să dai, repetitiv, declarații la poliție, să faci plângeri penale, să povestești în scris și pe cale orală, în față unor polițiști tot ce ți se întâmplă?!
Vă spun eu. E cumplit.
Știți cum e să afli că se spun despre tine tot felul de fantasmagorii, tot felul de acuzații de abuz, de furt, de cât ești de proastă, de nepregătită, de necalificată, de abuzivă, de ….multe, multe. S-au făcut la adresa mea judecăți de valoare umană, artistică, managerială, cu statut de adevăr absolut.
Știți cum e să te îngrozească faptul că cine nu te cunoaște ar putea crede așa ceva!?
Și toate acestea din partea unui individ ce se consideră ,,cavaler al dreptății” , când de fapt nu făcea altceva decât sa forțeze angajarea, promovarea, infiltarea, impunerea fiicei dumnealui în teatrul al cărui manager sunt.
Am pomenit și de ,,o parte a familiei”, adică, fiica în cauză, dar mai ales fiul domniei sale, om cu funcție politică.
Cel din urmă, inclusiv la Bruxelles, într-un cerc, cerea ajutorul audienței de a ,,mă termina” ca ,,sora lui să ajungă la teatru”.
Așadar am fost, vreme de 5 ani victima unei familii, dar cel mai agresiv fiind tatăl, ca să nedreptățesc pe altcineva, pe oricine, și să îi angajez fiica. Sau să fac ceva, orice pentru asta.
Nu contau aptitudinile, școala, studiile, nevoile teatrului. Nu conta minic. Fata trebuia sa fie acolo unde o voia familia, iar eu trebuia să mă supun. Ca și cum aș fi semnat un contract de impresariat și promovare a imaginii și nu l-aș fi respectat.
Am în amintire povești surprinzătoare pe care, pe rând, vi le voi spune.
Am răbdat 2 ani și ceva. Apoi m-am adresat tribunalului.
Avocatul Ciprian Stoenac a ascultat povestea și a început înfruntarea, dar în sala de tribunal, nu pe Facebook.
Așa am considerat eu că e moral să mă apăr, să demonstrez că nu era nimic adevărat, că nu era altceva decât hărțuire și folosirea acesteia în scop personal.
Știu că a făcut așa ceva multor persoane publice și care ar fi putut face ,,ceva” pentru fiica lui, pentru ,,cariera” ei. O să vă spun, cu acordul lor, și poveștile acestora.
Nemernicia, fățărnicia, mizeria umană, impostura trebuie demascate. Și asta pentru că falșii farisei păcălesc oamenii. De aceea am ales acum să spun public.
Din păcate sunt mulți astfel de părinți care, de dragul copiilor, aleg să facă rău, să chinuie, să mintă, să inventeze, să se victimizeze, să amenințe, să facă rău cu orice preț. Vor să-și vadă copiii undeva, pe un post, pe o funcție și nu contează ce fac pentru asta, cât rău fac altora. Sunt și aici, aproape, cunoscuți. Câte povești sunt de spus!? Și sigur se vor spune într-o zi”, a scris Mihaela Rus pe pagina de Facebook.
Îți multumesc av. Ciprian Stoenac că ai condus lupta asta pentru demascarea și pedepsirea unei hărțuiri și a unui hărțuitor! Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să renunț! Că ai demonstrat că hărtuirea nu este un moft, o fiță, ci este ceva foarte serios și dureros, care distruge suflete și vieți și din cauza asta trebuie judecată de cei în drept.
Ai luptat pentru o cauză pe care o vezi doar în filme. Sau doar în filmele cu happy-end o vezi rezolvată. Tu ai demonstrat că viața poate fi ca un film cu final drept.
Banii pe care îi voi primi ca despăgubire morală vor merge către o asociație de sprijin a femeilor abuzate, chiar dacă este vorba de un fel diferit de abuz.
D-le Tudor Gheorghe & family, oamenii vor afla de ce ați fost capabil! Nu că v-aș da mare importanță, ci doar să încurajez alte victime ale dvs. sau ale unora ce vă seamănă, să nu stea să îndure ceea ce faceți! Vă promit.
Spun totul, cu subiect și predicat, pentru că este un dosar public, aflat pe portalul instanțelor de judecată, povestea mea putând fi confirmată prin accesarea acestui portal.”
