Pe 14 noiembrie se împlinesc 154 de ani de la naşterea Iuliei Hasdeu, unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu. Un tată devastat de durere, care niciodată nu s-a împăcat cu ideea pierderii copilului său de geniu și care, după planurile dictate chiar de Iulia, în timpul ședințelor de spiritism, a ridicat castelul de la Câmpina.
Iulia s-a născut într-o zi de 14 noiembrie a lui 1869.
În cei doar 18 ani cât a trăit, Iulia Hasdeu, micuța cu o minte sclipitoare, s-a remarcat ca un fenomen în cultura românească. La doar 2 ani, copila cunoștea deja literele și învăța limba franceză, iar la 4 scria. I-au fost necesari doar 5 ani pentru a compune deja primele poezii.
La doar 8 ani, Iulia a susţinut examenele de absolvire ale ciclului primar, iar trei ani mai târziu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, în paralel cu frecventarea cursurilor Conservatorului de Muzică din București.
Citește și: Am vizitat Castelul Iuliei Hasdeu de la Câmpina, după redeschidere. Cum a fost incursiunea în unicul muzeu al spiritualismului din lume
În 1886, când avea 16 ani, a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, din Paris, urmând să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei universităţi. Atunci au apărut și primele semne ale tuberculozei.
Un an mai târziu, răvășită de boală, Iulia a revenit în țară, iar în 1888 a întrerupt studiile. A urmat tratament în Elveția, și, deși medicii considerau că tânăra va învinge boala, starea fetei s-a înrăutățit.
Părinții au adus-o în țară, la Agapia, iar Iulia a continuat să scrie, publicând și ultima sa creație, poezia „Moartea”. Pe data de 29 septembrie 1888, la mai puţin de 19 ani, copilul geniu al culturii românești s-a stins din viață, fiind înmormântată ulterior la cimitirul Bellu din București.
Citește și: Cele 2 Iulii, marile iubiri ale savantului B.P.Hasdeu, sărbătorite din nou la Castelul de la Câmpina
Savantul B.P.Hasdeu nu s-a resemnat niciodată după moartea Lilicuței sale. Și-a plâns fiica luni în șir și a așteptat un semn de la ea, semn care ar fi apărut 6 luni mai târziu, în martie 1890.
„Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarnă plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seară umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masă mea de lucru. De-nainte-mi, că totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără că s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai că şi când ar fi fost băgat într-însă un aparat telegrafic.
Deodată, mâna mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţîi deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi ceții acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hașdeu» – (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slovă fiicei mele“, scria Hasdeu în cartea „Sic Cogito“.
În 1893, savantul a luat decizia de a ridica pentru fiica sa castelul de la Câmpina, după planurile pe care Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă.
