Ca în fiecare an, de Crăciun, părintele Nicolae Tănase, care are grijă în fiecare zi de aproape 400 de suflete, pune masa pentru un întreg sat. O face cu umilință, o face cu respect față de semeni, dar și cu multă, foarte multă dragoste. Pentru părintele sufletelor necăjite și abandonate, „a fi fericit, de Crăciun și nu numai, înseamnă trei lucruri: împăcat cu Dumnezeu, împăcat cu oamenii și împăcat cu tine însuți. Acesta este omul fericit”.
Părintele Tănase, de la Valea Screzii, este ființa care și când nu mai poate, tot mai poate un pic.
A luat sub aripa sa sute de suflete bătute de soartă, pentru care a devenit mamă, tată, psiholog, dar și duhovnic. Tabăra pe care a ridicat-o adăpostește micuți abandonați, femei maltratate, tinere care aveau de ales între a nu mai fi sau …a fi întru credință, dar și bătrâni neputincioși, rămași ai nimănui. Matematic vorbind, 218 copii ai nimănui, 68 de bătrâni cu o pensie de „17 parale” și 57 de femei însărcinate, ori mame cu prunci, alungate de acasă, bătute fie de soți, fie de soartă. Sau amândouă la un loc.
De toți, părintele Tănase se ocupă cu dedicare. Pe toți îi iubește la fel și îi consideră „marea mea familie”.
Are părintele Nicolae Tănase un har al său. Vindecă prin puterea cuvintelor. Mereu susținute de fapte nobile. Ajută fiindcă vrea să facă oamenii fericiți.
„Și pentru cel mai sărac, în cea mai săracă țară, în cel mai sărac loc, tot s-au găsit două cârpe. Pentru Hristos, nu. Dar cu toate acestea, El era fericit”, spune, cu blândețe, părintele Tănase.
Și tot el își continuă mesajul, cu smerenie și fața mereu îndreptată către Dumnezeu și aproapele său: „Genunchiul la rugăciune… minte trează… fapte bune. Asta înseamnă Crăciunul.”
„Biserica nu furnizează „servicii”. Biserica este MAMA noastră! Biserica oferă o masă în fiecare duminică, zi de sărbătoare, dar și în restul zilelor, fiilor ei. Masa aceasta este tocmai Împărtășirea de și cu Dumnezeu. Cine n-are BISERICA de MAMĂ, n-are pe DUMNEZEU de TATĂ! Deci: cine nu merge la Biserică rămâne nemâncat. Să aveam un Crăciun binecuvântat și să punem mereu nevoile aproapelui înaintea nevoilor noastre. Asta înseamnă bunătate și aplecare întru credință”, a spus părintele.
Valea Screzii, din Prahova, rămâne locul unde, de peste 20 de ani, funcționează România generozității și a dragostei față de aproape. Totul pentru că un om, un suflet, părintele Nicolae Tănase, a știut să facă pumn din degete răsfirate. Totul pentru a prinde într-un singur loc suferința și disperarea pe care le-a transformat în lumină și speranță.
