Plutonierul adjutant Victor Mirică, de la Detașamentul din Mizil, a obținut, pe 13 septembrie, titlul de „pompierul anului“. Un prahovean de poveste și un reper pentru noi toți. „Purtăm urmele focului peste tot“, spune pompierul erou, care nicio secundă nu și-a privit meseria care pe o datorie. Spiritul de sacrificiu l-a însoțit mereu în dorința nebună de a salva vieți și bunuri.
O nouă tură de serviciu, într-o zi de februarie care nu anunţa nimic deosebit. Cu „Doamne-ajută“ la plecarea spre muncă şi cu gândurile împrăştiate şi la treburile casei, dar şi la sarcinile de serviciu, Victor Mirică s-a îndreptat către Detaşamentul de Pompieri din Mizil, unde-şi desfăşoară activitatea de coordonare. Lucrează aici de mai bine de 15 ani. Dar cum meseria de pompier este una a imprevizibilului, în „creierii“ nopţii, pe la 02.30 s-a dat alarma. Cea mai mare fabrică de carne din zonă fusese cuprinsă de un fum dens. Victor a plecat, ca de obicei, cu prima autospecială, fiind cel care urma să ia pulsul evenimentelor şi să coordoneze intervenţia.
A intrat în hală, în căutarea sursei de foc, alături de un coleg. Fumul era atât de gros de-l puteai tăia cu cuţitul, însă focul era ascuns. Şi-a scos mănuşile ca să sune la comandament şi să dea dispoziţiile necesare când, la un moment dat, „duşmanul“ şi-a scos „ghearele“. Vâlvătaia a răbufnit asupra lui, cuprinzându-i mâinile şi parte din echipament. S-a tăvălit pentru a stinge focul de pe haină, s-a uitat după colegul care fusese şi el atins de câteva „aşchii“ ale flăcării şi au reuşit să se retragă, primind primele îngrijiri de la colegi. În momentul retragerii a simţit că mâinile îl usturau cumplit. Suferise arsuri de gradele II şi III.
Între timp, la locul incendiului care s-a propagat rapid, înghiţind tot ce s-a putut pe o suprafaţă de aproape 7000 mp, au ajuns mai multe echipaje ale Serviciului de Ambulanţă Judeţean. Unul dintre ele l-a preluat pe Victor Mirică pentru a-i acorda îngrijirile necesare. Îşi aminteşte când medicul de pe Ambulanţă i-a spus că va fi intubat pentru că este posibil să fi suferit şi arsuri ale căilor respiratorii, iar de aici firul i s-a înterupt până la spital, unde s-a trezit şi i-a putut mulţumi Divinităţii că este bine. Mâinile îi erau bandajate, dar cu ajutorul personalului medical şi al celor apropiaţi a reuşit să citească şi să răspundă nenumăratelor mesaje de sănătate şi încurajare pe care le-a primit în cele 21 de zile de spitalizare.
Chiar dacă urmele acestei intervenţii încă mai vorbesc, Victor n-are nicio ezitare în a-şi expune mâinile. Are un optimist debordant.
„Noi, pompierii, purtăm urmele focului peste tot. Mă bucur că se vindecă. Mi s-a propus să rămân să fac muncă de birou, dar am refuzat. Chiar dacă mă mai jenează arsurile, urmez toate sfaturile doamnei doctor şi mi-e bine. Mă descurc fără probleme“, ne-a mărturisit plutonierul adjutant.
Pentru curajul său, pentru modul în care a acționat la incendiul din februarie, dar şi în toate celelalte situaţii, Victor Mirică a fost recompensat anul acesta cu titlul de „pompierul anului“. Un merit care este al întregului colectiv de salvatori din Detaşamentul de la Mizil. „Noi suntem o echipă, o familie. Ne bucurăm împreună, plângem împreună. Fiecare «mulţumesc» pe care îl primim după intervenţiile noastre este, de fapt, pentru întreaga echipă“.
Sursa -Consiliul Județean Prahova
