Gabriela Firea, ministru al Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, a explicat de ce copiii ucraineni orfani, refugiați în România, care se află în grija statului român, nu pot fi adoptați de cetățeni români.
De la începutul crizei umanitare, în România au intrat pe la punctele de trecere a frontierei 460 de copii proveniți din centrele de plasament din Ucraina, din care, în prezent mai sunt în sistemul de protecție specială din România 168 copii în centre din București și alte județe, inclusiv în Prahova.
Observatorul Prahovean a publicat povestea lui Sașa, un copil orfan din Ucraina ajuns la un centru din Băicoi aici: El este Sașa Reznicenko, orfan refugiat, ajuns în Prahova. „Nu am mamă, nu am tată, au murit. Acum, nu mai am nici țară!”
Numeroși români s-au oferit să-i adopte pe orfanii refugiați din Ucraina, însă din punct de vedere legal nu există nicio posibilitate ca aceștia să devină părinții copiilor ucraineni instituționalizați.
Citește și Sute de oameni, dornici să îl adopte pe Sașa Reznicenko, orfanul din Ucraina, găzduit de un centru social din Băicoi. Ce le transmite Protecția Copilului Prahova
”Copiii neînsoțiți sau proveniți din centrele de plasament din Ucraina care au ajuns pe teritoriul României sunt cetățeni ucraineni, iar situația lor, din punct de vedere juridic, este clarificată doar de către autoritățile din țara vecină, în conformitate cu legislația internă proprie. Prin urmare, orice demers privind o posibilă adopție a unui copil poate fi inițiat exclusiv de către autoritățile ucrainene, statul român neavând nicio competență în acest sens” a precizat Firea.
Cum se poate adopta un copil în România
Aceasta a reamintit și care este procedura adopției în România, în prezent aproape 6000 de copii fiind adoptabil.
Astfel, pentru a iniția o procedură de adopție, cei interesați se pot adresa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul sau sectorul în care au domiciliul înregistrat sau au reşedinţa și vor primi informații în legătură cu etapele pe care trebuie să le parcurgă.
Pe scurt, procedura legală presupune obținerea unui atestat de adopție, în urma unui proces de evaluare (socială, psihologică, de pregătire).
Prima etapă a procesului de adopție – potrivirea inițială – se realizează pornind de la nevoile și caracteristicile copilului adoptabil, luând în considerare capacitatea familiei atestate de a răspunde acestora și este realizată prin identificarea şi selectarea din cadrul Registrului Național pentru Adopții (R.N.A) a familiilor atestate care răspund nevoilor fiecărui copil.
Ulterior se realizează potrivirea practică, prin facilitarea contactului direct între copil şi familia atestată. Au loc întâlniri ale copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare sau chiar găzduirea copilului, pentru o perioadă de cel mult o săptămână, de către cei care doresc să-i devină părinți.
În cazul în care se constată compatibilitatea dintre copil și familia adoptatoare, este sesizată instanța judecătorească pentru încredințarea copilului în vederea adopției, pentru o perioadă de 90 de zile.
La finalul acestora, dacă instanța judecătorească, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului, va admite cererea de încuviințare a adopției.
Va urma, timp de cel puțin doi ani, etapa monitorizării postadopție, realizată de specialiștii DGASPC, când se va urmări evoluția copilului adoptat şi a relațiilor dintre acesta şi părinții adoptatori, în vederea integrării depline a copilului în noua sa familie.