Subiectul SJU Ploiești nu va fi epuizat prea ușor în următorii ani. Atât de multe probleme și nemulțumiri, încât pare greu de crezut că acest spital ar mai avea o șansă spre normalitate, mai ales că de un an este copleșit și de efectele crizei sanitare.
Un milion de întrebări, de nelămuriri, de zvonuri, dar și de curiozități firești pentru fiecare dintre noi. Este genul de loc în care până nu ajungi nu crezi cu adevărat cum este. Și cum mai toți am avut diverse experiențe cu această unitate sanitară mamut, fie în calitate de pacienți, fie în calitate de aparținători, și imaginea este una care diferă de la caz la caz… ”pentru unii mumă, pentru alții ciumă”…
Cumva, dincolo de legende, de experiențe finalizate fericit sau de adevărate drame, există oameni. Mă refer la cei care încearcă să își facă meseria, dar din păcate sunt târâți prin mizeria făcută de unii dintre oamenii din sistem.
Despre SJU Ploiești am scris sute de articole, mai ales în ultimii ani. Nu este nici momentul și nici timp nu am avea acum să reluăm măcar cele mai importante dintre acestea. Scopul pentru care am dorit să intru astăzi în secția ATI-Covid este legat de teama de a nu vedea drame similare celor de la Sibiu. Citește despre ele AICI.
Se intră greu într-o astfel de secție. Pe lângă echipamentul de protecție, despre care am spus că este inuman de utilizat, însă absolut necesar, trebuie să înțelegi exact ce ai voie și ce nu ai voie să faci pentru a nu te expune riscului și pentru a nu-i expune pe ceilalți. A durat aproape 10 minute să îmbrac combinezonul, protecțiile pentru cap și picioare, două perechi de mănuși, viziera și alte accesorii… În următoarele 5 minute eram transpirat… Mi-am imaginat cum sunt cei care stau câteva ore echipați așa…
Am vrut să îi văd la lucru pe acești oameni, am vrut să văd cu proprii ochi dacă paturile sunt goale, dacă suferința este cea despre care se vorbește. Nu știu să vă spun dacă acum regret că am făcut-o, poate încă sub imperiul emoțiilor, la câteva ore după ce am plecat de acolo. De ceva sunt ferm convins, acesta fiind și titlul materialului video pe care l-am realizat: ”Locul unde nu vrei să ajungi nici măcar în vizită”.
Două tipuri de sunete îți rămân întipărite: cel al aparatelor de monitorizare medicală și cel al felului în care aproape toți pacienții respiră. Niciun om, oricât ar fi de echilibrat psihic, nu poate trece ușor peste repetitivitatea obsesivă a acestor sunete. Este imposibil să nu te marcheze și să crezi că poți scăpa prea ușor de impact. Pacienții… de la aproape 20 de ani și peste 80, nu toți având comorbidități.
Materialul video are două etape – una sub forma unui interviu cu managerul SJU Ploiești, pe temele dureroase ale momentului, interviu urmat în partea a doua de vizta în secția ATI Covid.
O simpla întrebare, în ce calitate ai ajuns acolo? Doar ca să consumi niște materiale medicale pt un reportaj și pt rating… E prea de tot.
Și cum am fi putut face un reportaj fără să ne protejăm ?
Adica dam salarii mari la doctori, asistente etc (nu zic ca nu merita) dar nu au mijloacele necesare sa-si indeplineasca meseria.
Este ca si cum ai angaja cel mai bun tamplar dar fara sa-i pui la dispozitie ciocan si cuie.
Nu vreau sa aud ca este vina noastra ca nu ne protejam etc, cand toti guvernatii se ghiftuiesc pe cativa lei in restaurantele din interior fara nici cea mai mica urma de distantare si protectie (si totul pe banii nostri).
Principala vina este a autoritatilor incometente, platite exagerat de mult de un popor sarac si care nu mai are un cuvant de spus. Ce s-a schimbat de cand a venit PNL la putere? singurul lucru care s-a schimbat sunt incompetentii de la PSD cu incompentetnii de la PNL. E plin internetul de exemple.
Ce e de facut? Sa mai asteptam inca 4 ani ca sa schimbam niste hoti cu altii?
Felicitari pentru reportaj. Poata asa se va reduce numarul celor care cred ca este o simpla raceala . Desi slabe sperante.
V-ati lamurit,da? Daca faci,de ce ai facut,daca nu faci…de ce nu ai facut? Munca cu oamenii e pe departe cea mai grea, Oamenii vor sa fie ca noi,cat mai repede ,dupa ce au stat acasa cu saptamanile bolnavi, vor sa primeasca respect deplin,desi ei nu ofera nici un ‘buna ziua’, vor proceduri ,dar drfapt nu vor ptr. ca trebuie sa astepte cateva zile, pe la medicul de familie nu dau cu anii,sa nu mentionam un set de analize anual,dar cand se decompenseaza e vina sistemului ca nu i-au salvat!
Felicitari pentru reportaj!!! Numai cine a fost acolo stie ce inseamna!