Observatorul Prahovean, în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, publică lucrările elevilor premiate la cel mai recent concurs ”Vreau să povestesc”. Astăzi vă prezentăm povestea cu care Maria Apostu, elevă în clasa a III-a A, la Școala Gimnazială „Elena Doamna” din Ploiești a câștigat Premiul al III-lea.
„Era o după-amiază însorită de 10 mai, Ziua Regalitații. Stăteam pe o bancă în Grădina Botanică, bucurându-mă de parfumul tufelor de trandafiri, crini și bujori, iar mama îmi povestea despre semnificația acestei zile: începutul domniei lui Carol I – încoronarea primului rege al țării noastre în anul 1866, dar și obținerea independenței României față de Imperiul Otoman în anul 1877.
Curioasă, am întrebat-o pe mama:
-Mami, tu ai întâlnit vreodată în realitate un rege sau o regină? Mi-aș dori atât de mult să am ocazia asta…
-Nu, draga mea, dar o să-ți vorbesc despre o întâmplare specială, povestită de bunica mea, pe când eram și eu copil ca și tine. Iată ce s-a petrecut…
Pe când bunica mea avea cinci ani, Regina Maria a României , soția Regelui Ferdinand I , a vizitat Mina de sare de la Slănic Prahova – cea mai mare salină din Europa. În acea zi, mulțime mare de oameni s-a adunat să o întâmpine și să o vadă pe Regină. Printre ei – bunica mea și sora ei mai mică, pe atunci în vârstă de doar 3 anișori. Oamenii erau emoționați și nerăbdători să o întâlnească pe Regina Inimilor, așa cum era numită de popor, fiind foarte iubită pentru bunătatea, istețimea, curajul și – mai cu seamă – pentru dragostea sa pentru România și pentru poporul român.
Dintr-o dată, printre mulțimea de stegulețe pe care le fluturau copiii nerăbdători și printre uralele părinților și bunicilor , care strigau „Trăiască Majestatea Sa, Regina! Traiască Romania!”, alaiul regal s-a oprit și din trăsură a coborât Regina Maria.
Privirea senină, cu ochii blânzi și albaștri ca cerul a coborât mai întâi asupra copiilor. Când s-a apropiat de ei, surioara bunicii mele a strigat:
-Uite-o pe Regina Maria! Când mă fac mare vreau să fiu și eu o regină așa frumoasă și iubită !”.
Auzind-o, Regina s-a apropiat , a mângâiat-o pe păr și a întrebat-o cum se numește. Fetița i-a răspuns cu emoție :
-Victoria!
-Ce nume frumos porți! La fel ca una dintre surorile mele , Victoria. Fetiță frumoasă, să nu încetezi să visezi! Și eu, când eram copil, mă jucam cu sora mea de-a regina și iată cum unele jocuri ale copilăriei devin, uneori, realitate. Ce frumos ne jucam! Îmi plăcea să spun ca sunt „Regina Spaniei”. Mă costumam, luam o față de masă sau o perdea viu colorată și o prindeam in talie, ca pe o trenă ce atărna maiestuos în spatele meu. Victoria avea fie rolul de rege, fie de prinț, fie de cal al Reginei.
– Și pe sora mea o cheamă Maria! , spuse micuța fată referindu-se la bunica mea.
Atunci, Regina și-a îndreptat privirea către micuța Maria care, timidă, i-a întins cu mâna tremurândă un dar: un căluț brun-roșcat, sculptat în lemn.
-Îți mulțumesc, micuță Maria, nici nu știi cât mă bucură darul tău și ce amintiri prețioase îmi trezește! Când aveam 11 ani, tatăl meu a fost numit la comanda flotei britanice din Marea Mediterana și toată familia mea s-a mutat in Malta. Îmi amintesc mereu cu drag de anii copilăriei mele petrecuți acolo, de casa frumoasă in care locuiam, de peisajul de vis : grădini imense, cu multe feluri de pomi și arbori, flori de toate soiurile – trandafiri, iasomie, narcise, crini, iar peste tot se simțea mireasma mea preferată, mirosul florilor de portocal, care mă ducea cu gândul la parfumul din camera bunicii mele.
De cum am ajuns în Malta, mama ne-a dăruit fiecăruia dintre copii câte un cal. Al meu, Rubin, era un cal brun-roșcat, precum cel dăruit de tine astăzi, cu picioare subțiri , coama si coada albe, năzdrăvan și puternic. Îl iubeam nespus! Cel mai mult ne distram noi, copiii, când ploua si pe jos era noroi. Organizam întreceri in care trebuia sa trecem cât mai rapid prin balțile de noroi și să vedem care se murdarește mai tare.
„Era vârsta nevinovăției, raiul in care nu te mai poti înapoia dupa ce i-ai trecut pragul intrând in lumea realităților.”, a spus Regina și și-a continuat drumul prin mulțime, raspândind oamenilor mireasma bunătătiii si dragostei sale.
-Ce frumos, Mami! Uite, pot si eu să-mi imaginez că sunt în grădina copilăriei Reginei Maria din Malta , printre trandafiri și iriși, recitind cărțile ei de povești pentru copii, care m-au facut să călătoresc in lumi de basm. Dacă închid ochii , parcă si simt mirosul florilor de portocal și o zăresc pe copila Maria călare pe Rubin!”
Cum ți se pare subiectul?
