„Profesor bun” este o nouă campanie marca Observatorul Prahovean, care își propune să ofere prahovenilor oportunitatea de a mulțumi dascălilor care, cu empatie, răbdare și bunătate, au reușit să schimbe destine. Oameni care și-au pus amprenta asupra a generații întregi de copii. Profesori care, dincolo de predarea materiei, au știut și știu să îi învețe pe elevi să aibă încredere în ei și ideile lor, să aibă curajul de a-și susține punctul de vedere, să fie asumați și, mai ales, să fie drepți. Dascăli care nu s-au plâns că sistemul de învăţământ e defect, ci au încercat și încearcă să îl repare.
Urmare a întrebării „A existat un profesor/ învățător care v-a schimbat viața?”, zeci de prahoveni au ținut să mulțumească în comentarii, fiecare în felul său, dascălului sau dascălilor care au pus „cărămizi” la construcția identității fiecăruia dintre cei care ne-au trimis mesaje.
O astfel de, să o numim scrisoare de mulțumire, a venit din partea unei sinăience, azi în vârstă de 55 de ani, care își amintește cu nostalgie de cei care i-au fost profesori și care au știut să ofere, dar să și să câștige respectul elevilor de atunci. I. B. îi numește pe dascălii de la școala „George Enescu”, „zei, nu profesori”.
Citește și:
„Îmi este foarte greu să vorbesc despre profesorii mei pentru că majoritatea s-au mutat în cartierul lui Doamne -Doamne, și îmi este tare dor de ei ! Poate o să credeți că fabulez, dar eu nu am avut profesori, eu am avut zei ! Toți au fost extraordinari, în mod firesc ar trebui să-i amintesc pe toți dar lista e tare lungă.
Am să-l amintesc aici pe domnul Floricică Ion, profesor de limba și literatura română, (datorită mamei mele și domniei sale am prins dragoste de cărți), domnul profesor Adrian Ghioca directorul liceului datorită căruia am terminat efectiv școala (mă apucase chiulitul la ora de rusa și la ora de sport și riscam să fiu exmatriculată din cauza absențelor) și nu în ultimul rând domnul profesor Mezarescu Ion (istorie) un om pe care l-am divinizat și pe care l-am regăsit mulți ani mai târziu la catedra unei facultăți predând Istoria Dreptului. Poate o să vă întrebați de ce erau atât de speciali până la urmă.
Ei bine, (și iarăși vă rog să mă credeți că nu exagerez cu nimic) la ora lor nu se auzea nici musca, așa eram de fascinați toți copiii de modul de predare al acestor profesori”, a scris sinăianca.
Dacă și tu ai un profesor rar căruia vrei să-i mulțumești pentru felul în care te-a ajutat la trasarea destinului și care te-a învățat una dintre cele mai importante lecții pe care le poate deprinde un copil în școală: să învețe să pună întrebări, nu ezita să ne spui povestea pe adresa redactie@observatorulph.ro sau la numărul de whatsapp 0785 075 112.
Cum ți se pare subiectul?
