Observatorul Prahovean publică, în colaborare cu Muzeul Judetean de Istorie și Arheologie Prahova, textele câștigătorilor Concursului Național de Scurte Povestiri ,,Vreau să povestesc”, ediția a III-a.
Astăzi vă prezentăm textul cu care Ioakeimidis Teodora, elevă în clasa a VIII-a C, la Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”, din Cluj-Napoca, a câștigat Mențiune.
”Suflet moldovean
N-au apucat bine să rostească rugăciunea, c-odată s-au auzit clopotele bătând și toaca răsunând. Curtea bisericii era plină de lumea adunată la slujba de duminică.
– Tătarii, tătarii, oameni buni! răcni voievodul. Chemați bătrânii, femeile,copii din sat și mergeți degrabă către munte!
Parcă nu bătea nici o adiere de vânt și totuși codrul începuse a vui. Din partea clopotniței a răbufnit o flacără înaltă către cer.
– Voinicii să vină la mine! strigă mărețul Vodă. Fiecare cu ce are la îndemână!
Cu toții urcau în grabă, luând mai nimic asupra lor. În urmă, satul ridica un nor albicios ca o pâclă.
– Măria-Ta, au intrat în sat cu mare chiot, ținând în mâini făclii aprinse!
– Nu-i scăpare! scânci un flăcău mai tinerel.
-Ba ești una: să apărăm ce ni se cuvine! Nu ne-om bate cu toți, ci ne aruncăm către aceia din dreapta noastră, îi risipim și apoi ne împrăștiem și noi care încotro. Acolo în stâncile înalte n-au să se încumete.
Ceata lui Ștefan Vodă s-a dat în lături, despărțindu-se în două și-apoi i-a surprins pe dușmani din ambele părți, răsturnându-i de pe cai. Chiotele stătură și lupta s-a încins. De prin ogrăzi au năvălit dulăi ciobănești, atrași de larmă. Au sărit către păgâni, încercând să prindă caii cuprinși de teamă.
– Ursule! Ursule! țipă flăcăul. Vino aici!
Dar puțini au scăpat. Băiatul țâșni și se îndreptă către grămadă, luând în brațe sale trupul fără suflare al câinelui. Privindu-l, i se păru că mai prinde o ultimă lumină în zarea ochilor care se închideau încet.
– Bunul meu prieten…
– Vitejii mei, nemernicii au dat foc satului, grajdurilor, vitelor pe care nu le-am putut lua cu noi, au omorât și câinii pentru că le-au stat în cale! N-a mai rămas decât cenușă din casele noastre. Dar peste cenușă va crește iarba! Noi vom apăra aceste pământuri sfinte! La luptă, ostașii mei!
Brațul vânjos al lui Stefan Vodă începu a rupe rândurile dușmane. Voinicii îl urmau învârtind furci și topoare. Flăcăul lasă trupul ușor, aruncându-se în luptă.
– Vin, Ursule! Vin, suflet moldovean!”
Cum ți se pare subiectul?
