Iannis are 6 ani și este singurul elev de clasă pregătitoare de la Școala Primară numărul 1 din satul Cheia, comuna Măneciu. Are colegi care învață în aceeași clasă cu el, însă nu de-o seamă, ci mai mari. Doi de clasa I, doi de clasa a II-a și încă doi la clasa a III-a. La clasa a IV-a nu învață nimeni. Pentru copiii numărați pe degete, învățământul simultan este singura opțiune. Iar școala veche de 100 de ani, singura variantă pentru ca ei să nu fie nevoiți, de la vârste fragede, să facă 20 kilometri naveta până la Măneciu.
La școala din Prahova unde atât de armonios se formează doar 7 copii, cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, am cunoscut-o pe cea care le e dascăl. Elena Dragomir predă aici de 45 de ani și spune că niciodată nu a vrut să plece la o școală unde micuții să nu învețe „la grămadă”.
„Nu e ușor, dar, după atâția ani, m-am obișnuit. Ei, copiii, la fel. Când lucrez cu Iannis, de exemplu, care are doar șase ani, fiind singurul copil de pregătitoare, ceilalți muncesc independent. E foarte important să fiu organizată și să manageriez așa cum trebuie timpul”, ne spune Elena Dragomir, dascălul care predă la școala cu o singură sală de clasă și o cancelarie în care stă mai mult singură.
„Asta când nu vin colegii care sunt pe religie, limba engleză și educație fizică și care fac naveta de la Mâneciu ca să îi învețe carte pe copiii mei, cum îmi place să îi numesc pe cei șapte pitici pe care îi am în școală”, completează învățătoarea.
Citește și: Drama unui dascăl din Prahova: după 41 de ani la catedră, într-o zi a uitat tabla înmulțirii. ”E o boală perversă”
David și Dominic au șapte ani și sunt în clasa I. Pregătitoarea au terminat-o învățând tot simultan. Ioana și Gabriel sunt cei doi elevi de-a II-a ai școlii din satul Cheia. Au 8 ani și deja ceva experiență în împărțirea clasei cu colegi mai mici sau un pic mai mari.
Într-a III-a, la bătrâna școală din Cheia, învață doar Amira și Maria Roberta. Fetele au 10 ani și sunt bune prietene, colege încă de când „doamna” le-a pus creionul în mână.
„Am luptat mult să nu se închidă școala. E veche de 100 de ani, suntem puțini, dar copiii sunt fericiți că învață aproape de casă, că nu fac naveta 20 de km. dus, 20 întors la Măneciu. La vârstele lor nici nu ar mai da randament.
Nu avem noi condiții de școală de „oraș”, însă, elevii sunt fericiți. În școală este căldură, avem grup sanitar în interior și descoperim tainele alfabetului ori matematicii pe tabla clasică, cu cretă și burte. Chiar și așa, mâna aceasta de copii pe care îi formez nu sunt doar colegi, ci și prieteni. Știu să se ajute, știu să se susțină, își vorbesc frumos unul altuia, se respectă.
Nici nu există în clasa asta a noastră mare noțiunea de bullying. Din fericire, nu i-a atins, sper eu nici să nu se întâmple când vor fi nevoiți să plece la gimnaziu”, ne mai spune Elena Dragomir, dascălul care încă mai duce. Mai duce fiindcă dacă s-ar pensiona, nu știe ce învățător ar putea veni în locul ei să lucreze cu o mână de copii, de clase diferite, fiecare având alte întrebări, în funcție de vârstă, mereu așteptând răspunsuri care să le deschidă, zilnic, aplecarea către carte.
Citește și: O altă școală din Prahova participă la proiectul Narada. E nevoie de bani pentru schimbarea ușilor și a pardoselii, vechi de zeci de ani
La anul, ne mai spune „doamna” celor șapte elevi care fac cât o școală întreagă, „voi avea 9 copii. Vin doi prichindei mutați cu părinții la noi în sat. Aceștia din urmă au preferat să lase orașele mari și să se reatragă aici, la Cheia”.
În Prahova mai sunt și alte unități școlare unde se învăța în sistem simultan, asta din cauza numărului foarte mic de elevi.
