Observatorul Prahovean publică, în colaborare cu Muzeul Judetean de Istorie și Arheologie Prahova, textele câștigătorilor Concursului Național de Scurte Povestiri ,,Vreau să povestesc”, ediția a III-a.
Astăzi vă prezentăm textul cu care Norbert Bogdan Molnar, elev în clasa a IV-a A la Școala Gimnazială ,,Sfântul Vasile’’ din Ploiești, a câștigat Mențiune.
”Excursia magică
Era o zi frumoasă de vară, iar eu, alături de colegii mei din clasa a IV-a, am primit o veste extraordinară. Doamna învățătoare ne-a anunțat că vom face o excursie specială în timp. Destinația noastră? Să ne întâlnim cu unul dintre cei mai mari voievozi din istoria României, Mircea cel Bătrân.
Eram cu toții foarte încântați și nerăbdători. Cu rucsacurile noastre pline de provizii, ne-am urcat în autocar. Deodată, un nor negru ne-a apărut în cale și, fără să ne dăm seama, am fost transportați înapoi în timp, în secolul al XIV-lea, într-un peisaj complet diferit față de ceea ce știam.
Doamna învățătoare ne-a zâmbit și a spus să o urmăm pentru a-l întâlni pe voievodul Mircea cel Bătrân în persoană. Am mers pe o potecuță până când am ajuns într-un loc misterios unde erau câmpuri verzi, castele medievale și oameni în haine vechi. Deodată, în fața noastră, a apărut o poartă veche și impunătoare, parcă dintr-o poveste: era chiar Cetatea de Scaun a Țării Românești din Târgoviște. Când am intrat în cetate, am rămas uimiți de frumusețea ei. Zidurile înalte, turnurile și podurile de lemn păreau să ne transporte în altă lume. Totul părea atât de autentic și plin de istorie!
Doamna ne-a condus într-o sală mare, unde, din spatele unui birou vechi, a apărut chiar el, voievodul Mircea cel Bătrân, cu părul său argintiu, în costum medieval, cu o coroană pe cap și o sabie în mână. Era ca o imagine vie din cartea noastră de istorie! Ce emoție! Deja prin minte îmi treceau o mulțime de întrebări pe care să i le pun…
L-am salutat cu toții respectuos și i-am spus cine suntem și de unde venim. Mircea cel Bătrân ne-a privit cu uimire, ne-a zâmbit și ne-a spus că suntem bineveniți în țara sa și că este onorat să ne întâlnească. Atunci, plin de emoție și nerăbdare, mi-am făcut loc printre colegii mei, mi-am luat inima-n dinți și i-am spus:
— Măria Ta, îmi permiteți să vă pun o întrebare?
— Desigur, tinere! Ce vrei tu să știi?
Și atunci, timid, am glăsuit:
— Cum ați reușit să învingeți armata otomană care era mult mai numeroasă, în bătălia de la Rovine din 1395?
Voievodul îmi răspunde zâmbind:
— Într-o luptă nu contează numărul ci istețimea, priceperea, hotărârea și vitejia de care dai dovadă…
Eram fermecat și nu îmi venea să cred că eu, Norbert, stau de vorbă cu Domnia Sa.
Noi am început să-i povestim despre lumea noastră, despre cum trăim și ce am învățat despre trecutul țării noastre, iar voievodul, care asculta cu atenție și curiozitate, ne-a povestit și el despre bătăliile pe care le-a purtat de-a lungul timpului și despre încrederea sa în poprul român, învățându-ne astfel despre valoarea curajului, a iubirii pentru țară și importanța educației.
După ce am terminat de povestit, Mircea cel Bătrân ne-a zis:
— Sunteți niște copii curajoși și inteligenți! Este important să învățați despre trecutul poporului nostru și să apărați valorile noastre.
Ne-a îndemnat să fim buni, curajoși și să ne mândrim cu România noastră. Ne-am luat rămas bun, cu promisiunea că ne vom aminti mereu de întâlnirea aceasta. Am plecat din cetate spre autocar, cu inimile pline de respect și admirație pentru domnitorul Mircea cel Bătrân și pentru istoria țării noastre.
Revenind în prezent, am realizat că trecutul nostru bogat ne definește prezentul și ne îndrumă viitorul. A fost o zi plină de învățăminte și de bucurie pentru noi toți!”
Alte lucrări premiate la acest concurs pot fi citite aici:
