În a doua jumătate a secolului al XIX- lea, orașul, sau, mai bine zis, moșia Câmpina avea un singur proprietar, pe prințul Dimitrie Barbu Știrbey, care primise moștenire de la părinții săi, domnitorul Barbu Dimitrie Știrbey și Elisabeta Cantacuzino Știrbey, proprietățile de la Câmpina și din împrejurimi. În Casa Princiară a lui Dimitrie Barbu Știrbei a funcționat, din 1919, primul liceu din Câmpina, instituție care a purtat numele prințului. Cunoscut azi drept Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”, puțini sunt cei care știu că edificiul nu a avut și nu are nicio legătură cu activitatea și tot ceea ce a însemnat formarea celebrului pictor pe meleaguri prahovene.
La început a fost un liceu mixt, apoi a fost împărțit în liceu de fete și liceu de băieți. În anul 1925, autoritățile locale au decis construirea unei noi clădiri, pe terenul donat de Martha de Blome, fiica prințului Știrbei. Proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul Toma T. Socolescu în 1926, în același an obținându-se și aprobarea de la Ministerul Educației.
Construirea unei clădiri corespunzătoare pentru liceu nu a fost posibilă, însă, de la început, întrucât terenul aparținea Marthei de Blome. Comitetul școlar și primăria au dus tratative pentru trecerea terenului și clădirilor aflate pe el în proprietatea statului. Din acest comitet au făcut parte Ștefan Popescu, Stoica Teodorescu, Constantin Rădulescu, Stelian Ștefănescu, Gheorghe N. Grigorescu – fiul pictorului Nicolae Grigorescu.
Citește și: Istoria clădirilor în care funcționează cele mai bune școli din Prahova. Astăzi, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești
În tratative s-au implicat și Ministerul Instrucțiunii Publice și Ministerul Agriculturii, întrucât cedarea terenului și a clădirilor era condiționată de restituirea, către familia de Blome, a unei părți din moșia Voila, ce le fusese expropriată în 1921. S-a ajuns la un acord, cu condiția ca liceul să poarte numele de Principele Dimitrie Barbu Știrbey. Actul de donație s-a încheiat la 14 mai 1923. În concordanță cu clauza actului de donație, s-a înființat un comitet pentru construirea Liceului Principele Dimitrie Barbu Știrbey.
Au donat bani, atunci, societățile industriale și comerciale, dar și mulți cetățeni ai orașului sau din împrejurimi. Printre cei care au dat bani merită menționați Ionel D. Ștefănescu – profesor la Școala de Arte Frumoase din București, Ruxandra Vlahuță, soția scriitorului, Ana Gh. Grigorescu, fiica scriitorului Alexandru Vlahuță și nora pictorului Nicolae Grigorescu. Cea mai mare parte din bani au avut ca sursă taxa de construcție, încasată de comitetul școlar de la părinții elevilor. În 1924 s-au făcut planurile și a demarat construcția. Planul clădirii și documentația tehnică au fost făcute de arhitectul Toma Socolescu, profesor la Facultatea de Arhitectură din București.
Citește și: Istoria clădirilor în care funcționează școli de elită ale Prahovei. Astăzi, Colegiul Național „I.L.Caragiale”, Ploiești
Criza din anii 1929-1933 a încheiat prima etapă de construcție și, în 1933, ministerul atribuie școlii numele Liceul Dimitrie Barbu Știrbey, pe care îl va purta până la reforma învățământului din 1948, când devine Școala Medie Mixtă, după reunirea cu Liceul de fete Iulia Hasdeu.
După terminarea crizei, directorul școlii împreună cu comitetul au reînceput strângerea de fonduri pentru construirea aripii de pe strada Mihail Eminescu. Construcția a început în anul 1935 Și s-a terminat „la roșu“ în 1936.
Citește și: Istoria clădirilor în care funcționează cele mai bune școli din Prahova. Astăzi, Colegiul Național „AL.I.Cuza” din Ploiești
Lucrările s-au terminat în 1943, deoarece cutremurul din 1940 și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au afectat grav clădirea, la fel și bombardamentele aeriene ale englezilor și americanilor din 1944. Lucrările de refacere s-au desfășurat în perioada 1957-1958. Din 1957, instituția și-a schimbat denumirea, devenind Liceul „Nicolae Grigorescu”, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moartea pictorului.
În anul 1974, liceul devine Liceul de Matematică-fizică Nicolae Grigorescu, ca urmare a rezultatelor foarte bune obținute la concursurile de matematică şi fizică.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat grav întregul local al școlii și clădirile anexă, iar liceul a fost nevoit să-și desfășoare cursurile în localul Școlii Generale Nr.7. S-au mobilizat din nou cadrele didactice, elevii, părinții, s-au efectuat multe ore de muncă patriotică pentru evacuarea molozului și a materialelor distruse, pentru manipularea materialelor de construcție, pentru refacerea mobilierului și a materialului didactic. La 15 septembrie 1978, se reiau cursurile în localul propriu.
Prin decretul nr. 220 al Consiliului de Stat, în 1982, liceul capătă profil industrial și devine Liceul Industrial Nr. 5 Câmpina, subordonat Ministerului Transporturilor şi Telecomunicațiilor și patronat de Centrala Industrială Auto. Au fost menținute clase de matematică-fizică, pe lângă cele de mecanică și construcții.
După Revoluția din decembrie 1989, își schimbă denumirea în Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu”, iar la 10 ani de la revoluție, în 1999, devine ceea ce este astăzi, Colegiul Național Nicolae Grigorescu, Câmpina.
sursa – tribunainvatamantului.ro
