Nimic nu ne convine, nimic nu ne place, nimic nu e bine, pentru că NIMIC nu se schimbă. Este orașul în care NIMICUL costă scump.

Timpul trece și Ploieștiul pare încremenit în loc. Doar circul politic ce mai dă semne că e viu. Aici parcă se mai mișcă ceva, se mai înțeapă personajele, se mai dă câte o declarație acidă, se mai pasează vina. Ai zice că circul politic merge atât de bine, de parcă s-ar fi accesat fonduri europene pentru el.

Am mai scris în repetate rânduri despre cablurile de pe stâlpi. Sunt inestetice, poate unele chiar periculoase și cu siguranță ar fi trebuit îngropate de multă vreme. Cel puțin așa ne obliga legislația. ”Ne obliga” e doar o glumă, pentru că noi suntem daci liberi și nu ne spune nimeni ce să facem. Noi îngropăm pe cine vrem și când vrem noi, nu când vor alții.

Tindem spre Europa, dar semănăm cu India. Nu spunem că India nu e frumoasă, dar parcă e prea ”vintage” pentru ceea ce speram noi să vedem în România

În privința imaginii cu stâlpul din Ploiești, de pe strada Azuga, ploieșteanul care ne-a sesizat atrage atenția pericolului. Este un stâlp vechi, din lemn putred, așa cum sunt toți stâlpii din zonă (vă puteți convinge AICI). O fi vreo dorință de a păstra ceva din istoria de acum 100 de ani a orașului, să știe și bravii cetățeni ai prezentului cum era pe vremuri.

Într-o zi, nu știm când, dar nu peste mult timp, unul dintre acești stâlpi va pica. Sperăm doar să nu fie cineva prin perimetru. Rețelarii sunt preocupați de încasări și mai puțin de investiții, iar de sancționat nu are cine să îi sancționeze. Adică ar avea, dar nu e nimeni interesat, pe principul… până nu se întâmplă ceva rău, problema nu există.

Dacă vă întrebați cum alte localități au reușit să treacă în subteran cablurile de pe stâlpi, răspunsul e simplu: celor de acolo le-a păsat, au căutat soluții și le-au aplicat. La noi, în Ploiești, nimic nu se poate. E ditamai metropola de nici cei din New York nu mai înțeleg cum de nu ne sufocăm aici. Nimic nu se poate, totul e prea complicat, mereu e cineva care să saboteze orice demers. Aici totul se rezumă la încasarea taxelor și impozitelor locale și la plata administrației. Dacă mai rămân bani și pentru altceva… bine. Dacă nu, nu. Și nu prea rămân. De atras…

Cât despre partea estetică, este perfect încadrată în viziunea de ansamblu a edililor din Ploiești, fapt dovedit de măreața realizare din această perioadă, cunoscută deja publicului drept ”Cătunelul copiilor” (dacă v-a scăpat, deși ne îndoim, vedeți AICI despre ce este vorba).