Flaviu Hoțopan, sociolog de profesie și antreprenor, a reușit o performanță impresionantă: a parcurs singur, cu caiacul, aproape 2.800 de kilometri pe Dunăre, de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră.
Din articol
Proiectul, numit Black to Black, a început pe 1 iunie, din Germania, și s-a încheiat la Sulina, după aproape o lună de zile de efort, disciplină și rezistență.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Observatorul Prahovean, Flaviu Hoțopan a vorbit despre motivele care l-au determinat să pornească singur pe Dunăre, pregătirea fizică și mentală, debitul scăzut al fluviului, întâlnirile emoționante de pe traseu și mesajul pe care a vrut să îl transmită generației tinere.
„Am vrut să dau un exemplu”
Flaviu Hoțopan spune că proiectul Black to Black are rădăcini mai vechi. În urmă cu nouă ani, a mai parcurs Dunărea, însă nu singur și nu până la capăt.
De data aceasta, și-a dorit ca expediția să fie un proiect-manifest de diplomație sportivă.
„Sportul este cel mai eficient minister de externe al României. Mai toată lumea, dacă întreb despre România oriunde pe planeta asta, o să spună despre sportivii României: Năstase, Nadia, Hagi”, a spus Flaviu Hoțopan.
Decizia de a porni în această expediție a venit și din dorința de a oferi un alt tip de model, într-o societate în care, spune el, atenția publică este adesea atrasă de exemple negative.
„Când am văzut că ratingul cel mai mare la TV este obținut doar de seriale cu oameni care încalcă legea, cămătari, oameni care n-au ratat un articol din Codul Penal, sau seriale despre câștiguri ușoare și scurtături în viață, am zis: Doamne, chiar dacă nu mai sunt la prima tinerețe, ar trebui să dau un exemplu. Să dau un exemplu mie, în primul rând, și celor dragi mie”, a povestit acesta.
Antrenamente de două-trei ori pe zi
Pentru o asemenea expediție, pregătirea a început cu luni bune înainte de plecare.
Flaviu Hoțopan spune că s-a antrenat serios încă de la începutul lunii februarie, conștient de dificultatea traseului și de solicitarea fizică uriașă pe care o presupune caiacul.
„Caiacul este un sport extrem de solicitant și, din punct de vedere fizic, cred că este între primele două-trei sporturi ca solicitare a corpului, pentru că solicită tot organismul”, a explicat el.
Antrenamentele au fost făcute de două-trei ori pe zi, din februarie până la începutul proiectului.
„Am tratat cu multă seriozitate subiectul. Știam ce mă așteaptă”, a spus Flaviu Hoțopan.
Din punct de vedere mental, spune că nu a avut probleme. Logistica a fost, însă, esențială pentru ca traseul să poată fi parcurs fără sincope.
Aproape 2.800 de kilometri, monitorizați permanent
Flaviu Hoțopan a plecat de la poarta kilometrică zero din Germania, din zona de unde se poate pune un caiac pe Dunăre.
„Poarta era la kilometrul 2.782, mi se pare, dacă țin eu bine minte, deci aproape 2.800 de kilometri”, a precizat acesta.
Pentru validarea traseului ca performanță sportivă, parcursul a fost monitorizat permanent. Hoțopan spune că a folosit trei sisteme GPS redundante, iar poziția sa a fost urmărită în timp real.
„Parcursul a fost monitorizat în condițiile impuse de către cele trei entități. A fost monitorizat fiecare metru parcurs. La fiecare 120 de secunde a existat o fotografie care a fost trimisă direct, cu geolocație, în cloud-ul lor”, a explicat el.
Flaviu Hoțopan a încercat să certifice expediția prin organisme internaționale precum Guinness World Records, Atlas sau World Kings, însă costurile pentru o asemenea validare sunt foarte mari.
„Vreau să vă spun că doar Guinness World Records cerea 25.000 de euro”, a spus el.
Dunărea, cu cel mai scăzut debit
Planul inițial era ca traseul să fie parcurs în 22 de zile. Din cauza debitului foarte scăzut al Dunării, expediția a durat însă 27 de zile.
Flaviu Hoțopan spune că, în mod normal, viteza fluviului ar fi trebuit să îl ajute să atingă o medie de 14-15 kilometri pe oră, combinând curentul apei cu viteza sa de vâslire.
Anul acesta, însă, Dunărea a avut o viteză mult mai mică.
„Am făcut parcursul ca pe un lac stătut. N-am mai primit acel spor de viteză. Motiv pentru care, din 22 de zile, s-a făcut 27”, a spus acesta.
Chiar și așa, efortul zilnic a rămas același: 10-12 ore de vâslit pe zi, uneori chiar 14 ore.
„Cea mai grea zi a fost înaintea traseului”
Întrebat care a fost cea mai grea zi de pe traseu, Flaviu Hoțopan a oferit un răspuns neașteptat.
„Cea mai grea zi a fost înaintea traseului. A fost frica mea ca acest proiect să nu-și atingă ținta dorită de mine”, a spus el.
Nu dificultățile fizice l-au apăsat cel mai mult, ci îndoiala că expediția ar putea să nu transmită mesajul pe care și l-a dorit.
„Ca nu cumva să fac acest proiect în zadar și să ne trezim că nu-și va atinge obiectivul inițial pe care mi l-am propus. Asta a fost cel mai greu moment”, a mărturisit Flaviu Hoțopan.
Pe Dunăre au existat furtuni, valuri, temperaturi dificile și probleme cauzate de debitul scăzut, însă toate au devenit, la final, parte din frumusețea expediției.
Mesaj pentru tineri: „Rezultatele pot fi obținute doar prin muncă”
Expediția Black to Black a fost gândită ca un mesaj pentru generația tânără.
Flaviu Hoțopan spune că a vrut să transmită că rezultatele importante nu se obțin prin scurtături, ci prin muncă, disciplină și corectitudine.
„Mesajul se adresează generației tinere. Vrem să transmitem că rezultatele pot fi obținute în viață doar prin muncă și prin efort. Nu prin scurtături, nu prin activități pestrițe, nu prin exemple negative”, a spus acesta.
În opinia sa, societatea are nevoie de oameni care aleg calea grea, corectă și de performanță.
„Putem, și așa este corect, să muncim și să obținem ceea ce ne dorim prin muncă și corectitudine. Și am vrut să dau un exemplu că se poate”, a adăugat Flaviu Hoțopan.
Întâlnirea cu românii de lângă Viena
Unul dintre cele mai emoționante momente ale expediției s-a petrecut cu aproximativ 50 de kilometri înainte de Viena.
Pe malul Dunării, un grup de români care munceau în agricultură l-au auzit vorbind la telefon în limba română și l-au chemat la mal.
„M-au așezat la masa lor și mi-au oferit tot ce aveau ei mai bun și la îndemână”, a povestit Hoțopan.
Gestul lor l-a impresionat profund. Oamenii au încercat chiar să strângă bani pentru a contribui la proiectul lui.
„Au venit la mine cu niște bani: «Domnule, noi ne-am gândit, noi vrem să ajutăm acest proiect». Și le-am explicat: «Oameni buni, nu vreau să vă jignesc, dar nu este cazul, vă rog din suflet, nici vorbă de așa ceva, nu pot să accept așa ceva sub nicio formă»”, a relatat acesta.
Românii nu s-au lăsat ușor și au încercat ulterior să trimită banii prin Revolut.
„Gestul lor m-a copleșit. Erau niște români simpli, care lucrau în agricultură, pentru care banii aceia probabil însemnau o zi-două de muncă pentru fiecare. Dar au făcut-o cu dragă inimă”, a spus Flaviu Hoțopan.
„Auzi, Veto? Pe ăsta l-a bătut rău în cap soarele”
Un alt moment memorabil s-a petrecut în zona Calafat, în Oltenia.
Flaviu Hoțopan a trecut cu caiacul pe lângă o barcă în care se aflau un bărbat și o femeie, la pescuit.
„M-a întrebat domnul, cu un accent oltenesc autentic: «Unde te duci, bă?». Și zic: «La Sulina». Se uită la soție, se uită la mine: «Păi, dar de unde vii, mă?». «Din Germania». «Auzi, Veto? Pe ăsta l-a bătut rău în cap soarele»”, a povestit Flaviu Hoțopan.
Pentru el, momentul a fost ca o scenă desprinsă din umorul lui Amza Pellea.
De ce Dunărea este mai murdară în România
Întrebat dacă Dunărea este mai murdară în România decât în celelalte țări europene pe care le traversează, Flaviu Hoțopan a evitat o concluzie tranșantă.
Acesta a explicat că România se află la capătul fluviului, după ce Dunărea adună ape și resturi din cele zece țări pe care le traversează.
„Pot spune că Dunărea, la capătul ei, nu este la fel de curată ca la începutul ei”, a spus el.
Nu se mai sătura de vâslit
Ultima zi a expediției a însemnat aproximativ 50 de kilometri până la Sulina. Pentru Flaviu Hoțopan, însă, finalul a venit aproape prea devreme.
După aproape o lună de vâslit zi de zi, corpul și mintea rămăseseră în ritmul expediției.
„Când am ajuns la Sulina și am văzut că era înainte de ora 12, simțeam ziua neterminată și mai voiam să merg”, a povestit acesta.
A încercat chiar să îi convingă pe cei care îl așteptau la kilometrul zero să îl lase să continue până la mare.
Ce urmează
Flaviu Hoțopan spune că are deja în pregătire un nou proiect, însă acesta nu are legătură cu sportul.
Deocamdată nu oferă detalii, dar spune că noua acțiune se va baza pe performanța obținută pe Dunăre ca element psihologic și va avea un impact direct asupra altor oameni.
„Voi face tot posibilul să fie un succes răsunător și cu un efect pentru alții mult mai mare”, a spus Flaviu Hoțopan.
După aproape 2.800 de kilometri parcurși singur în caiac, de la izvoarele Dunării până la Marea Neagră, povestea lui Flaviu Hoțopan rămâne nu doar o performanță sportivă, ci și un mesaj despre disciplină, muncă, curaj și România dusă mai departe prin sport.
