Nicolae Constantin este antrenorul care a promovat-o pe Petrolul în Superliga României. S-a întâmplat în 2022, la șase ani după ce echipa a pornit din liga a IV-a, renăscând după faliment. Nae este de trei ani la Salonic, ca secund al lui Răzvan Lucescu, dar urmărește atent evoluția echipei de suflet. El a vorbit pentru Observatorul Prahovean despre fotbal, Petrolul și PAOK Salonic.
Nae, cum se vede Petrolul de la distanță?
Ca o echipă cu probleme, dar care rezistă eroic. Oamenii, și aici mă includ și pe mine, trebuie să fie mulțumiți că vor mai vedea echipa în prima ligă, cel puțin un sezon. Poate nu sună entuziasmant ce spun, dar aceasta este realitatea.
Nu crezi că e loc de ambiții mai mari?
Păi după ce s-a întâmplat în sezonul trecut, mai ales în ultima etapă, eu cred că echipa a avut parte de un deznodământ mai mult decât fericit. Iar, la ce citesc că va fi vara asta, sincer nu văd alt obiectiv.
De ce crezi că Petrolul este un club cu eterne probleme?
În principal, pentru că nu e sprijinit și are multr lipsuri. Una dintre marile probleme ale acestei echipe e faptul că nu are o bază de pregătire. Ca și club privat, este greu să o faci, deoarece costă mult. Dar există soluții adiacente. Când eram la Petrolul ne-am confruntat cu problema asta la cel mai aspru mod cu putință. Între timp, s-a făcut baza de la Pleașa, cu teren sintetic, care pe vremea mea era o bătătură, intrau oile pe teren de la stâna din spate. Probleme au fost mereu la Petrolul, de când am pornit din nou din liga a IV-a, terenuri, bani, lupte etc. Au trecut zece ani de atunci și problemele sunt cam aceleași. Și atunci cum să te dezvolți?
Se vorbește foarte mult de datorii și de lipsa sprijinului autorităților…
Exact ce spuneam, anii trec, problemele rămân. Eu nu mă bag în problemele financiare, dar e inegal să compari o echipă fără patron și fără niciun sprijin de stat, cu una care are patron sau alta care are sprijin de la stat. Fără un buget solid și sănătos, Petrolul nu poate concura consistent în prima ligă. Acesta este adevărul, fotbalul mănâncă bani. Produce bani, doar după ce mănâncă foarte mulți bani.
„Am fost cei mai buni, dar am ratat totul”
Cum a fost anul acesta pentru voi, la PAOK Salonic?
Finalmente, dezamăgitor, ținând cont că a fost anul Centenarului și noi nu am câștigat nimic. Am pierdut finala Cupei Greciei și locul doi, care ducea în Liga Campionilor, deși trei sferturi din timp am fost cea mai bună echipă din campionat.
Păi și ce s-a întâmplat?
Nici noi nu știm exact. Au fost meciuri și situații bizare, în care lucrurile au luat o turnură ciudată. Se poate întâmpla într-o competiție, precum campionatul Greciei, în care PAOK luptă de ani de zile cu cele trei mari echipe din Atena: AEK, Olympiakos și Panathinaikos.
E presiunea foarte mare?
Presiune și încărcătură fizică și psihică. Noi jucăm în jur de 55 de meciuri pe sezon, în trei competiții. Volumul de informații pe care stafful și jucătorii trebuie să-l proceseze e uriaș. Nu se termină un meci și deja ești cu ochii pe celălalt adversar. Trebuie atenție, planificare, concentrare și chiar dacă reușești să aliniezi toate astea, ai nevoie și de cun gram de noroc. Pe care uneori l-am avut, alteori nu.
„Răzvan Lucescu e un perfecționist”
Cum e să lucrezi de trei ani cu Răzvan Lucescu?
O plăcere, dar și o responsabilitate. La el, nimic nu este la voia întâmplării. Dacă un lucru trebuie făcut la parametrii x, nu merge făcut la x plus 1, sau x minus 1, indiferent cât e acel 1. E profesionist și perfecționist, iar noi cei din jurul lui suntem obligați să fim la fel. În același timp însă ai și bucurii mari atunci când triumfi, așa cum a fost când am luat titlul, au când am avut succes în Europa, unde am ajuns până în sferturile Conference League.
Care au fost cele mai importante meciuri europene, de când ești tu la PAOK?
Am jucat cu Manchester United, cu Real Sociedad, Lyon, Aberdeen, Eintracht, Bruges, Galatasaray, Celta Vigo, Lille, Betis Sevilla. Au fost multe dueluri europene. Intensitatea e mare.
E presiunea de la PAOK comparabilă cu cea de la Petrolul?
Nu există termen de comparație. PAOK e un club perfect funcțional, care în fiecare an își propune totul, titlu, cupă, parcurs cât mai mult în Europa. Petrolul e un club cu sincope, care nu-și poate propune, în condițiile actuale, decât să supraviețuiască în prima ligă. Singurul numitor comun ar fi pasiunea fanilor, dar și aici diferența e considerabilă, dacă ne raportăm la numărul lor. La Salonic se joacă cu o medie de 25.000 de oameni în tribune, la Ploiești sunt de cinci ori mai puțini. La PAOK e presiunea rezultatelor, la Petrolul prima presiune este cea a existenței.
„Pierderea lui nea Mircea a fost șocantă”
Spuneai că a fost un an complicat. E vorba și despre incidente din afara terenului?
Au fost momente grele și acolo. Câteva drame fără margini. Moartea fanilor noștri în România, în drum spre Lyon, a clătinat toată comunitatea. Apoi, un alt fan a fost înjunghiat. Patronul și-a pierdut fratele. Iar noi, ca români, l-am pierdut pe Mircea Lucescu, tatăl lui Răzvan, și antrenorul care m-a luat pe mine de la Petrolul la Rapid. Deși nu venea prea des la meciuri, fiind ocupat cu munca de selecționer, pe nea Mircea parcă îl simțeam acolo aproape, fie și citind o știre despre dânsul în presa din România. Simțeam că muncește enorm, și la 80 de ani, și asta și asta cred că ar trebui să fie o motivație pentru toți antrenorii. Pierderea lui mi s-a părut șocantă.
Răzvan Lucescu a fost vizibil afectat?
Cred că Răzvan Lucescu a fost un model de demnitate și respect. În sufletul lui, doar el știe ce se petrece, noi doar de închipuim, dar dincolo de ce s-a văzut la televizor, la antrenamente și meciuri nu i s-a mișcat un mușchi pe față din fața acestei pierderi imense. A arătat o tărie incredibilă.
Crezi că va continua la PAOK?
Eu nu-mi permit să vorbesc în numele lui. El știe cel mai bine. Tot ce pot să spun e că Răzvan este atașat de club, fani și oraș, iar respectul este reciproc. Ce a făcut el la PAOK nu a făcut nimeni și cred că va fi greu să mai facă cineva vreodată.
„Am fost la meciul CSO Comarnic – Progesul Drăgănești”
Spune-mi un lucru care te-a impresionat?
În trei ani, am câștigat și am pierdut meciuri, am fost sus și jos, am bucurat oamenii și i-am dezamăgit. Niciodată, nu am auzit o fluierătură la adresa lui Răzvan Lucescu, indiferent de rezultat. Mai presus de atât ce poate fi, ca respect față de munca unui om?
Ce urmează pentru voi?
Reunirea pe 22 iunie, apoi un cantonament în Olanda.Și așteptăm să ne aflăm adversara din Europa.
La Petrolul când te mai vedem?
Ori de câte ori timpul îmi va permite, voi veni ca fan. Profesional, nu s epune problema. Altfel, urmăresc meciurile la televizor sau mă uit pe rezumate. La stadion nu am mai ajuns, dar acum în vacanță am fost la finala Cupei Județene, dintre CSO Comarnic și Progresul Drăgănești. Am fost pe stadion la Strejnic, mi-era dor de o atmosferă din asta prahoveană.
Ce le urezi fanilor petroliști?
Să fie alături de echipă și o susțină, indiferent de situație. Și de ei depinde ca lucrurile ca echipa să aibă o soartă mai bună.
