Marți, 5 mai 2026, am profitat, ca de obicei de programul „cinemarți” (bilete de film la preț redus) și mi-am luat bilete la film, la AFI. Am ales Michael, fiind un film despre viața unui artist care mi-a marcat puternic copilăria, și pe care am avut șansa de a-l vedea live, pe scenă, în 1996. Da, mă laud cu asta!!!
Nu aveam așteptări mari, mai ales că citisem recenziile slabe în ceea ce privește filmul. Dar era despre Michael, nu aveam cum să ratez asta! Așa că, având în vedere că banii pe care îi dai marțea la film sunt chiar ok, am zis să încerc. Cât de rău poate fi?
Mai multe emoții aveam din cauza faptului că i-am propus copilului să meargă cu mine. Vă dați seama… 15 ani, crescut în era telefonului și internetului, generația pe care este greu să o ții atentă la ceva ce nu o interesează cu adevărat. Mi-am asumat însă. Mă gândeam însă cât va putea sta atent la film, fără să fie atras de telefonul pe care, normal, îl avea la el.
Și a început filmul… Două ore ține și, personal, mi s-a părut scurt. Culmea este că, deși am tras cu ochiul din când în când la el, copilul chiar nu a avut nicio treabă cu telefonul. Ba mai mult chiar, din când în când, se apleca să mă întrebe câte ceva din ceea ce vedea pe ecran, obiceiurile anilor respectivi nefiindu-i deloc familiare.
Filmul urmărește viața lui Michael Jackson de la primele concerte Jackson 5, până în 1988, când, practic, a început 100% singur. Nedrept, în opinia mea, pentru că mie, personal, perioada 1992-1996 mi s-a părut perioada lui de top.
Lucruri pentru care chiar ar merita Zmeura de Aur
Așa cum se știe, Michael Jackson avea o pasiune pentru animale. Atunci când situația financiară i-a permis, și-a adunat acasă o întreagă menajerie. Eh, închipuiți-vă, în film toată această menajerie, inclusiv cimpanzeul Bubbles, erau AI. Normal că era evident acest lucru, așa că, mai toată sala a izbucnit în hohote de râs de penibilul imaginilor. Păcat…
Un alt amănunt care m-a deranjat, și care cred că a fost sesizat de mai toți cei care au trăit în „perioada Michael Jackson”, a fost lipsa completă a surorii starului, Janet Jackson, care nu apare sub nicio formă. Nici măcar nu este amintită, ceea ce este mai mult decât ciudat, mai ales că Michael și Janet au avut și colaborări muzicale împreună.
Din câte am citit, Janet nu și-ar fi dat acceptul pentru menționarea ei în cadrul filmului, așa că, realizatorii, au fost nevoiți să o ignore total. Dar, în acest fel, filmul se transformă, cumva, din „biografic”, în „ficțiune”… părerea mea.
Actorul principal: nepotul lui Michael Jackson
Rolul lui Michael Jackson adult a fost jucat de… Jaafar Jackson. Nu, numele de familie nu este o coincidență. Jaafar este unul din fiii lui Jermain Jackson, fratele lui Michael. Bineînțeles că acest lucru înseamnă că Jaafar este nepotul lui Michael, și, astfel, se explică asemănarea, chiar izbitoare în unele momente.
Vocea este cea care însă, dă fiori oricui a ascultat, măcar o dată în viață, vreun interviu sau vreo declarație a lui Michael Jackson. Jaafar are exact timbrul vocii unchiului lui, ceea ce îl face cu atât mai credibil în rolul jucat.
Per total, filmul nu este o capodoperă. Este însă minunat pentru cei care au trăit și au simțit „epoca Michael” și nu doar pentru ei. Copiii din ziua de astăzi, dacă au răbdare să vadă acest film, pot înțelege mai bine o perioadă în care se trăia mai mult în real și aproape deloc în virtual. Și, poate, vor reflecta la ce pot face pentru a fi mai prezenți în viața de zi cu zi.
P.S. Fiind un film „de nișă”, am fost plăcut surprinsă să nu aud „răgetele” obișnuite în sălile de film și să nu simt „vaporii” vape-urilor pe la nas. Lume mai mult decât decentă în public, ceea ce a făcut cu atât mai plăcută experineța unui film la cinematograf, într-o seară de marți.
