Există mii de profesii în lume, toate sunt necesare și interesante. Dar fiecare persoană trebuie să aleagă pe cea care se potrivește cel mai bine abilităților și înclinațiilor sale naturale, adică găsește-ți chemarea.
Fiecare dintre noi s-a confruntat cu o întrebare foarte importantă și principală: „Ce să aleg? Cine vreau să devin?”.Toate drumurile dinaintea noastră erau deschise, dar totuși era necesar să alegem doar unul care să aducă bucurie și să devină sensul vieții noastre.
Ce profesie să aleg pentru mine și cine să devin, știam cu mult înainte ca ultimul clopoțel să sune la școală, în clasa a VIII-A. Iar un rol important în alegerea unei profesii l-au jucat oamenii pe care i-am întâlnit prima dată în viața mea – cadrele didactice.
În copilărie, mergând la grădiniță, îmi amintesc bine cât de distractiv și interesant era în grădina noastră, ce dimineți distractive aveam, plimbări zgomotoase, profesori frumoși, cu ochii lor amabili care mă întâmpinau în fiecare dimineață.
Cariera didactică nu este o „manta de vreme rea“, ci se urmează numai dacă are vocaţie, nu doar atunci când viaţa ne refuză în alte locuri. Este adevărat că, în multe domenii de activitate, oamenii sunt răsplătiţi în mod egal cu efortul depus. În educaţie nu este aşa; dai întotdeauna mai mult decât poţi obţine. Profesorul are în faţă suflete, minţi, perechi de ochi şi urechi, toate îndreptate cu încredere spre el.
Citește și: Un profesor debutant din Prahova câștigă cu 300 de lei mai mult decât portarul sau mecanicul școlii
Cred că dintre multele profesii diferite de pe pământ, profesia de pedagog este cea mai interesantă și mai atractivă. Pedagogul nu reprezinta nici măcar o profesie, ci un mod de viață. Acesta îmbină trei profesii, pentru că: un bun educator este un medic pentru care legea principală este: „Nu face rău!” Fără aparate și instrumente, monitorizăm sănătatea mentală și morală a copiilor. Fără poțiuni și injecții, tratăm cu cuvânt, sfat, zâmbet, atenție. Un profesor bun este un judecător înțelept. Noi, ca adevărați făcători de pace, netezim contradicțiile pentru a ajunge la armonie.
Profesorul, ca și Themis, pe cântarul dreptății, cântărește binele și răul, faptele și acțiunile, dar nu pedepsește, ci încearcă să avertizeze. Un profesor bun este un actor, scenarist, artist. Stă în puterea lui să transforme orice activitate în plăcere. El este cel care are conștiința responsabilității și a misiunii sale, care înseamnă să arzi ca o lumânare pentru a-i lumina pe alții, adică să te dăruiești în totalitate, în mod dezinteresat, să fii oaza de verdeață într-un deșert nesfârșit sau sarea în bucate.
Sunt elevă la Colegiul Național Pedagogic “Regina Maria”, pe profilul învățător-educator, în clasa a IX-a, anul în care ajungi să stai față în față cu alți copii, la fel ca tine, doar că puțini mai mici.
Citește și: Unde mai este, astăzi, autoritatea profesorului? Și de câți „Edi” mai e nevoie în „România Educată”?
Deși sunt conștientă de faptul că mulți o văd ca pe o meserie statică și că a fi profesor nu înseamnă decât să stai în spatele catedrei și să supraveghezi asupra bunei desfășurări a orei, dar nu e doar atât. Pentru mine, profesia de cadru didactic este o căutare constantă, nu există stagnare, pentru că munca de dascăl nu cunoaște repetarea.
Prin practica pedagogica de la liceu am descoperit ca a fi dascăl este o oportunitate de a fi constant în lumea copilăriei, în lumea basmelor și a fanteziei. Sunt mai ales conștienta de importanța ei atunci când vad ochii prichindeilor larg deschiși; ochii care îmi surprind cu lăcomie fiecare cuvânt, privire și gest; ochii gata să îmbrățișeze lumea.
Privind în ochii acestor copii, înțelegi că ei au nevoie de tine, că tu ești întregul univers pentru ei. Ochișorii unui copil îți pot „spune” multe: uneori ești zâna bună, alteori ești și vrăjitoarea cea rea, dar ești mereu cea care alină durerea și șterge râurile de lacrimi, precum și „prietena” de care cei mici au atâta nevoie!
Și-atunci se întâmplă o minune! .. minunea de a fi cadru didactic! La urma urmei, ce fericire este să vezi că micile muguri din grija, dragostea și speranța ta au răsărit și se întind spre soare, spre lume.
A crește o persoană în sensul deplin al cuvântului înseamnă a face un miracol, iar astfel de minuni sunt săvârșite zilnic, din oră, în fiecare minut de către oameni obișnuiți.
Citește continuarea pe www.ploiestiulnostru.ro.
