Parlamentul a adoptat un proiect de lege potrivit căruia incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Aparent nevinovat textul legii și chiar aplaudabil, dacă ne referim la incitarea la discriminare, violență sau ură, dar nu la fel de nevinovat, dacă suntem atenți la textul de lege.
Până la un punct suntem de acord cu incriminarea faptelor descrise mai sus. Spunem până la un punct, pentru că, pe lângă religie, rasă, orientare sexuală și altele, apare și sintagma ”opinie și orientare politică”.
Proiectul a venit de la Ministerul Justiției și a fost inițial modificat la Senat, chiar la propunerea ministerului, propunere susținută de senatorii USR. Astfel, au fost introduse criterii clare precum rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Nu intrăm în detalii juridice, au tot fost enunțate, rezumându-ne la a spune pe înțelesul tururor că, atunci când ești mai critic cu un politician sau cu un partid, riști închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Se incriminează astfel ”delictul de opinie”, respectiv cea mai odioasă formă de cenzură la adresa jurnaliștilor sau a oricărui cetățean, care se exprimă critic chiar și pe o rețea de socializare. S-a vehiculat că ar fi o directivă a Comisiei Europene, că România din 2010 ar fi trebuit să o adapteze legislației noastre… etc.. Interesant este cum au ”adaptat-o” inițiatorii proiectului în varianta românească.
Că legea va fi promulgată de președinte, asta vom vedea. În niciun caz nu va rămâne așa. Ceea ce este cu adevărat dezgustător abia acum vine: atitudinea USR, care ieri se bătea cu cărămida în piept că va contesta această lege la CCR, că nu se poate să introduci o asemenea formă de cenzură, că nu poți să condamni pe cineva care are argumente să-i ”înjure” pe politicieni. Înduioșător…
Chiar înduioșător până la lacrimi, cum USR a sărit în apărarea libertății presei și nu numai. Dar lacrimile se usucă brusc, atunci când știi că tocmai de la MJ-ul condus de useristul Stelian Ion a pornit proiectul în această formă.
Stelian Ion nici inițiative legislative n-a mâncat, când era la putere, nici gura nu-i miroase a delict de opinie, când a ajuns în opoziție. Zice că nu știa ce conține proiectul în acea formă. Grav, foarte grav!
Și ce așteptări să ai de la USR, partidul care are ca prioritate desființarea SIIJ, într-un context politico-socio-economic în care lumea pare că se scufundă, iar oamenii caută soluții de supraviețuire…
Pentru felul în care acționa când era la putere, comparativ cu felul în care acționează în opoziție, USR merită un mare șut în dos. A se consemna că ”șutul în dos” nu înseamnă incitare la violență, ci poate chiar o acțiune plăcută pentru cei care simt nevoia acută de masaj electoral cu finalizare.
Se poate lesne observa un atac permanent la adresa libertății de exprimare, nu mai târziu de săptămâna trecută și pesediștii lansând atacuri în direcția presei, pe care încercau să o scoată vinovată pentru ”isteria carburanților”. Ulterior, după ce Marcel Ciolacu le-a redirecționat veninul din postări, s-au gândit că nu presa e de vină pentru incapacitatea de care ei dau dovadă la guvernare, alături de ”minunații” de la PNL, fiind vinovată propaganda rusă și oarecum speculanți de la noi.
Și dacă tot le face plăcere politicienilor să invoce experiențele istorice, nu ar strica să caute prin istorie măcar un moment în care cea mai odioasă dictatură a reușit să închidă gura societății. Temporar a mers, dar rezultatul a fost mereu același și niciodată în favoarea politicienilor. Mai vorbim…
