Aveam o curiozitate: cine va rupe primul pisica: PSD sau PNL?, mie plăcând-mi teribil, într-un mod pervers chiar, politicienii în opoziție. Menționez apăsat că nu m-a impresionat deloc suspinul gâlgâit cu care sirena Ponta încerca să hipnotizeze cât mai mulți uliși din PNL, cum recunosc, m-a lăsat complet rece show-ul făcut de Antonescu la rupere. Mi-a fost un pic, dar doar un pic, jenă să văd din nou “televiziunile de știri” cum devin mai abitir decât oricând extensii nevertebrate ale departamentelor de comunicare/propagandă ale partidelor, aripilor sau fracțiilor. Dar mi-a trecut repede.
Ei bine, în acest context am descoperit un cetățean care mi-a redeschis un apetit fabulos pentru a urmări ce se întâmplă pe scena politică. Conform wikipedia, îl cheamă Klaus Werner Iohannis și este născut la 13 iunie 1959 la Sibiu. Măi nene, când l-am văzut pe cetățeanul ăsta la televizor, la conferința aia de presă de luni, am rămas lipit de ecran. Voi l-ați urmărit? Dacă nu, dați un search pe google, că merită! Parcă-l vedeam pe Till Lindemann cântând Sonne și aducând până la delir colectiv zeci de mii de oameni.
Revenind la treburile serioase, a fost pentru prima dată în ultimii 24 de ani când am văzut un politician român cum prin trei scrâșnete, două rictusuri, și vreo câteva pauze decente și oportune, a răspuns corect, coerent și categoric întrebărilor puse de reporteri.
Pentru prima dată de nici nu mai știu când, n-am mai simțit cum bășcălia și rahatul vomitate de politicieni și analiști pe “televiziunile de știri” trec de ecran să-mi umple creierul cu borâturile lor veninoase. Iar minunea asta m-a cucerit, recunosc. Însă, ca orice minune, ea a ținut fix trei zile.
Am simțit nevoia să scriu astăzi aceste rânduri observând că, după un moment de luciditate, liberalii dau toate semnele că se întorc la mocirleala în care par a se simți atât de bine de vreo doi ani încoa’. Ei au părăsit USL, dar nu vor să piardă prefecții decât prin demitere. Vă reamintesc faptul că și acum plătim salarii fabuloase “inspectorilor guvernamentali” în care au fost transformați “constituțional” prefecții liberali demiși de alianța PDL-PSD din 2009.
Ei au anunțat că vor părăsi prin demisie toate posturile din deconcentrate, dar și-au adus aminte că este mult mai rentabil să rămână pe funcții pentru a fi demiși. De ce? Pentru ca statul, adică noi toți, să le plătească viitoare despăgubiri pentru “demitere abuzivă”.
Ei nu rup alianțele locale sau județene, ba chiar se înfrățesc cu PSD-ul, crezând că românul este atât de prost încât să-i creadă că fac asta pentru “interesul public”, și nu pentru alimentarea cu vitamine din finanțe publice ale camarilei partidului. Etc, etc, etc.
Ca unul care lunea trecută a avut un moment de simpatie față de liberali, mă consider îndreptățit să le transmit următoarele: băi liberalilor, nu fiți curve proaste că omul vă simte! Dați și voi dovadă de conștiință, de sclipici de Brătieni, dacă vreți. Ce faceți voi acum este o țigănie ordinară pe buzunarul românului al cărui “interes” clamați că vreți să-l apărați și asta numai cine nu vrea nu vede. Iar românul, vă garantez absolut nepopulist, ci statistic, nu e prost.
Și ca să știți de ce m-am băgat în seamă: m-a cucerit cetățeanul ăla din Sibiu cu scrâșnetele, rictusurile, pauzele și răspunsurile lui clare, coerente și decente. Parcă mi-ar fi jenă să-l văd și pe el în troacă, argumentând bombastic de ce trebuie să plătesc eu despăgubiri pentru cutare director sau funcționar numit politic dar “demis abuziv”.
Notă obligatorie: Mi se pare doar mie, sau ați uitat că aveți o obligație uriașă față de omul ăla din poză.
