Pe 16 ianuarie publicam un articol generat de apelul disperat primit pe mailul redacției de la angajați ai Spitalului Județean de Urgență Ploiești (SJU). Sub protecția anonimatului, aceștia ne rugau să facem publică o informație șocată:  “în spital există o infecție cu un bacil foarte contagios, pe care cei din conducere ne-au obligat să o ținem ascunsă și să nu vorbim sub nicio formă cu presa. Ne e teamă pentru sănătatea noastră. Vă rugăm să ne ajutați”. Am verificat informația și am publicat-o deși în prima fază conducerea a negat că la SJU s-ar înregistra astfel de cazuri. Astăzi, la nici două luni de la publicarea primului articol, în Ploiești/Prahova este înregistrat un număr impresionant de infecții cu Clostridium.

Pe 6 februarie, într-o nouă scrisoare adresată opiniei publice, printre alte aspecte incredibile privind lipsa de reacție și de implicare a autorităților în rezolvarea problemelor de la Județean, chirurgul Dan Oprea avea să declare: “(…) să ştiţi că situaţia este gravă, avem multe cazuri de infecţii nosocomiale cu Clostridium Difficile, numai eu am deja patru pacienţi cu această infecţie, iar la un caz, care a dezvoltat megacolon toxic, am fost obligat să efectuez o colectomie subtotală, operaţie mutilantă, dar salvatoare în unele situaţii”. Din nou, doctorul Oprea a fost singurul “oficial” din sistemul medical prahovean care a atras atenția asupra acestei probleme extreme de grave: infecțiile cu Clostridium. Din nou aveam să constatăm că avertismetul doctorului nu a fost luat în serios de nimeni. Mai mult, în ultima vreme, acesta a adevenit ținta unei campanii de discreditare fără precedent, dusă prin intermediul unor scrisori anonime către presă.

Citește și: DOCTORUL OPREA: SĂ ȘTIȚI CĂ SITUAȚIA ESTE GRAVĂ

Astăzi, 7 martie, la o lună după avertismentul chirurgului Oprea, suntem în măsură să vă prezentăm rezultatele unei anchete care a încercat să găsească răspunsul la o întrebare simplă: de ce “oficialii” se feresc să ne informeze asupra acestui bacil destul de contagios care, aveam să constată, cunoaște o răspândire explozivă printre ploieșteni/prahoveni.
Așadar, conform datelor oficiale, statistica arată o creștere alarmantă a infecțiilor înregistrată în special la începutul lunii martie. În acest moment, conform statisticilor combinate de la DSP, Spitalul de Boli Infecțioase și SJU, pe luni, situația infecțiilor cu Clostridium Difficile este următoarea:
Noiembrie – Decembrie 2013 – 5 cazuri raportate oficial din care 3 confirmate,
Ianuarie – Februarie 2014 – 43 cazuri, 42 confirmate,
01 – 06 martie 2014 – 13 cazuri, toate confirmate.

Citește și: POVESTE HORROR LA SPITALUL DE URGENȚĂ PLOIEȘTI

Așa cum spuneam, creșterea din primele zile ale lunii martie este cu adevărat spectaculoasă și constituie toate premisele declanșării unei adevărate epidemii. Cu toate acestea, niciun oficial din sănătate nu pare a fi preocupat de acest subiect. În contextul indiciilor clare că boala se răspândește exploziv, nu a fost făcută nici măcar o campanie de informare/prevenție în școli, grădinițe sau alte colectivități. Acesta deși modalitățile prin care poți preveni contactarea bolii sunt foarte simple: spălatul riguros pe mâni, evitarea toaletelor publice, evitarea spațiilor unde au fost descoperite infecții cu acest bacil.

Citește și: DIRECTORUL JUDEȚEANULUI RECUNOAȘTE FOCARUL DE INFECȚIE

Pornind de la aceste constatări, am încercat, în primul rând, să vedem care este sursa infecțiilor. În primul rând atât DSP, cât și Spitalul de Boli Infecțioase, ne-au declarat că singurele cazuri cu proveniență intraspialicească sunt raportate de SJU. Aceștia au negat că ar exista cazuri de infecții cu Clostridium Difficile raportate și de alte unități spitalicești din Ploiești sau Prahova. La rândul lor, managerii de la Spitalului de Copii Ploiești și Maternitate, precum și oficiali ai Spitalului Municipal Câmpina, au negat categoric că ar fi înregistrat astfel de cazuri. Așadar, primul “mister” a fost ușor de deslușit: singura unitate medicală din Prahova care are sub tratament bolnavi infectați cu acest bacil este SJU. Dealtfel aici a fost înregistrat și primul caz în condițiile descrise mai sus și tot aici sunt întrunite toate condițiile care favorizează dezvoltarea și răspândirea bacilului. Așa cum spuneam deci, nicio noutate, cu atât mai mult cu cât chirurgul Oprea își indica inclusiv propria secție ca o sursă sau focar. Pentru rigoarea informației, menționăm că reprezentanții SJU ne-au declarat că în spital sunt declanșate acum protocoalele și procedeele pentru anihilarea bacilului. Cu toate aceste infecțiile cu Clostridium se răspândesc în Ploiești/Prahova.

Citește și: ȘEFUL UNEI SECȚII DE LA JUDEȚEAN, AMENDAT DE DSP

De ce? Iată o întrebare a al cărei răspuns ne-a șocat. Conform specialiștilor consultați și rugându-vă să acceptați folosirea unui limbaj care nu este de specialitate, Clostridium Difficile este un bacil a cărei apariție este favorizată de consumul excesiv sau contraindicat de antibiotice.
Deși unii dintre medicii consultați lasă să se înțeleagă faptul că această infecție o poți dobândi și acasă, majoritatea covârșitoare sunt de acord că acest lucru este foarte greu, dacă nu chiar imposibil. Motivul: într-adevăr, bacilul este favorizat de consumul de antibiotice, însă el devine cu adevărat periculos și contagios în momentul în care apar mai multe condiții simultan. Iar aceste condiții sunt exact cele din secțiile ATI sau saloanele de la secțiile de chirurgie unde, pe lângă tratamentul cu antibiotice, mai apar plăgiile rezultate în urma intervențiilor. Un factor agravant îl constituie extrem de frecvent întâlnita practică a “schimbării schemei de tratament cu antibiotice” – despre care doctorul Oprea avertiza în prima sa scrisoare, practică pe care medicii de la SJU sunt forțați să o folosească dată fiind lipsa aprovizionării pe termen lung cu același antibiotic.

Acum vă prezentăm descoperirea cu adevărat scandaloasă. Pe parcursul documentării am constata că unii dintre unii dintre cei oficialii cu care am stat de vorbă aveau un comportament cel puțin ciudat. Deși în particular ne dădeau de înțeles că acest bacil este aproape imposibil de contactat în urma îngrijirii la domiciliu, în momentul în care le solicitam o declarație oficială invariabil ei ne vorbeau despre: “persoane care au venit de acasă cu această infecție”.
La solicitarea noastră de a veni cu precizări, invariabil subliniau că vorbesc neoficial, deci nu-i putem cita, și ne declarau următoarele: “este mai mult decât probabil ca pacienții să fi contactat infecția la spital și să fi descoperit că sunt infectați abia după ce au ajuns acasă. De aceea, oficial, ei nu pot fi înregistrați drept căpătând infecția de la spitalul unde au fost contaminați, deci spitalul nu mai este obligat să suporte costurile tratamentului”.

Aveam să descoperim că am deschis o adevărată Cutie a Pandorei a sistemului sanitar prahovean. Din nou neoficial, și subliniem că nu este doar cazul SJU, managerii de spitale se feresc să declare infecții intraspitalicești, mai ales cu Clostridium Difficile, dintr-un motiv aproape incredibil și indecent. Tratamentul este scump și de lungă durată iar Casa de Asigurări nu decontează întraga lui contravaloare. Deci, în cazul în care ar trata aceste cazuri, spitalul se aglomerează, pierde bani și, inclusiv, se depunctează în raporturile cu Casa. Ceea ce îneamnă alocarea unui buget mai mic pentru luna sa aunul viitor.

Acesta este adevăratul motiv pentru care din ce în ce mai mulți pacienți constată abia acasă că diareea prelungită, combinată cu diverse stări de febră sau vărsături, nu sunt efecte ale vreunei intervenții chirurgicale ci semne ale infectării cu Clostridium Difficile. De asemenea, este cauza pentru care, cel puțin din documentarea noastră, ceea ce se întâmplă acum în Ploiești/Prahova este fără precedent în istoria recentă a României. Lucrurile nu se opresc aici. Consecința cu adevărat scandaloasă și de neacceptat: venind “de acasă” bolnavii sunt obligați să suporte din buzunarul propriu contravaloarea medicației scăpând astfel de cheltuieli serioase spitalul din care au contactat boala.

Recapitulăm ca să rețineți exact: ești la spital, ai suferit o intervenție chirugicală și ai de urmat o schemă cu antibiotice. Pentru că spitalul nu are bani ca să poți urma aceeași schemă timp de 7 – 10 zile cât recomandă mediul, antibioticul administrat îți este schimbat de două, trei ori în acest interval de timp. În saloanele de la ATI sau chirurgie stă la pândă un bacil periculos pe care îl hrănesc fix cele două probleme ale tale: antibioticele și plăgile. Îl contactezi.
Tremurând la gândul că poți începe să ai diaree la ei în spital, niște birocrați care știu că la ei în spital trăiește un virus costisitor, îl presează pe medic să te externeze mai repede. Oricum ești prea scump. Sub presiunea acestora, medicul te externează fără a mai aștepta să vadă dacă ai contactat infecția. Și, deci, fără a-ți mai asigura tratamentul încă din prima fază a bolii. Ajungi acasă și începi să ai simptomele unei infecții. Apare ricul clar de a infecta și alți membri ai familiei, deci de a răspândi boala.
Te duci la Boli Infecțioase, ți se spune că ai contactat acasă Clostridium Difficile și că tratamentul poate ajunge până la 100 de lei pe zi și nu se decontează deloc, sau doar o parte nesemnificativă. Ce faci? Chiar dacă tu ești un bun contributor la asigurările de sănătate, scoți banii, și faci tratamentul pe cheltuiala ta. Pentru că n-ai descoperit din timp infectarea, tratamentul este de durată și, implicit, costurile sunt mai mari. Dar cum aceasta nu mai este o problemă a “sistemului” ci a ta, birocrații de la spital și Casă sunt fericiți: au făcut economii, dau bine în raportări și statistici. Ai înțeles?

Încheiem cu rugămintea ca, dacă aceste informații v-au fost de folos și dacă aveți date despre situații concrete care confirmă cele desoperite de noi, să nu ezitați a ne contacta pe redactie@observatorulph.ro, sau pe facebook.com/ObservatorulPrahovean.