Chirurgul Dan Oprea revine în atenția opiniei publice cu o nouă scrisoare în care ne arată că situația Spitalul Județean de Urgență Ploiești nu dă nici pe departe semne că s-ar îmbunătăți. Publicăm în continuare textul scrisorii, publicată de Telegrama.ro, fără niciun comentariu.
“Bună ziua,
Mă numesc Oprea Dan și sunt chirurg la Spitalul Județean de Urgență Ploiești.
Consider că sunt obligat să revin cu un comentariu, cu privire la urmările scandalului de la spitalul nostru,de la sfârșitul anului trecut.
Știu că nu este un moment foarte bun, dacă ne gândim la problemele mari cu care se confruntă societatea românească, în ultimele săptămâni. Mă mir și eu de faptul că nu se pot face aprecieri pertinente și obiective, nici ca urmare a analizării accidentului aviatic sau a urmărilor înzăpezirii recente. Un continuu scandal, cu concluzii diferite, în funcție de apartenența politică a celor din media,care prezintă informația.
Și totuși……
Să nu credeți că la spital s-au întâmplat lucruri minunate. Avem bisturie(ura!), dar aspirăm intraoperator cu niște furtunuri groase, de parcă acum se descoperă principiile chirurgiei clasice. Imediat după scandal, s-a stricat linia de endoscopie-colonoscopie și nu s-a rezolvat nici până astăzi. Pentru un procesor de imagine, bolnavii noștri pleacă, internați fiind, către diverse servicii private și efectuează investigațiile contra cost. Dacă se internează o hemoragie digestivă, pur și simplu nu poți să afli în timp real afecțiunea și conduita terapeutică de urmat. Aceleași lipsuri la anticoagulante, antibiotice.
Am auzit că s-au exprimat păreri, cum că scandalul a fost exagerat, că nu s-au descoperit nereguli grave, că managementul spitalului a fost corect. Este pur și simplu incredibil! Fostul manager dorește și face presiuni să ocupe o poziție de conducere pe linie de management al calității în spitalul din care a fost demis!!?????? Păi, dacă totul a fost atât de bine gestionat, ce mai caut eu în spital? Oare nu trebuia să fiu dat afară din spitalul pe care îl destabilizez și decredibilizez cu comentariile mele?
Să știți că situația este gravă, avem multe cazuri de infecții nosocomiale cu Clostridium Difficile, numai eu am deja patru pacienți cu această infecție, iar la un caz, care a dezvoltat megacolon toxic, am fost obligat să efectuez o colectomie subtotală, operație mutilantă, dar salvatoare în unele situații.
Nu există, la nivel de spital, o atitudine unitară, o linie de conduită adaptată situației, totul se desfășoară, la bunul plac al fiecăruia. Secția de ATI a fost blocată, practic, săptămâni, cu cazuri grave, intubate, pentru care se foloseau toate ventilatoarele disponibile. Cei ce ar fi trebuit operați nu puteau beneficia de această aparatură și, ca atare, pacienții au fost amânați și răs-amânați de la operațiile pentru care au fost pregătiți. Îmi pare rău că-i dezamăgesc pe cei care au spitalul în custodie, dar spre deosebire de statisticile și auditurile lor, situația din spital este cu totul diferită, mult mai gravă. Până la urmă se îngrijesc oameni adevărați, nu fantome sau holograme care dispar undeva în ceață. Poate că niște vizite ale domnului Cosma, în persoană, la spital, ar putea recunoaște niște realități, diferite total de cele prezentate de subordonații săi, astfel încât ar putea avea o idee corectă despre problemele reale din spital.
Doresc să vă mai amintesc de aparatura radiologică, defectă. Nu se pot efectua adesea radiografii simple, din lipsă de filme sau aparate defecte, nu mai vorbesc de scopii gastro-duodenale sau colonoscopii, pensionate pe caz de boală, anticipat.
În luna ianuarie a acestui an eu am operat cca. 80 de pacienți. Știți câte ore de sală suntem pontați, noi, chirurgii, într-o lună??? 11 ore!!! Acum socotiți și dumneavoastră ce capacități paranormale avem… 80 de operații în 11 ore. Așa se plătește în România munca cinstită, în democrație!!! Bătaie ordinară de joc!!! Ăsta este respectul pe care îl primim de la cei care ne conduc.
Vin dimineața la serviciu și mă opresc salariați din spital să mă roage să intervin pentru ei, pentru bonuri, lipsuri etc. Ce pot eu să le spun? Cine sunt eu să le rezolv problemele zilnice, sărăcia și frustrările acumulate în aceste vremuri tulburi?”.
