Opt ore pe zi, minut de minut, saptamani intregi – o tanara a rupt cu mainile hartii ca sarcina de serviciu, dupa ce a contestat in instanta propria demitere. A fost data afara dintr-o multinationala in care lucra ca secretara. Instanta i-a dat dreptate si l-a obligat pe angajator sa o reprimeasca la munca. Sub protectia anonimatului, tanara ne-a povestit cum s-a intors totul impotriva ei ca un bumerang, intr-un caz in care Consiliul pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a constatat ca a fost discriminata si hartuita la locul de munca. 

"Zilele de munca au decurs in acelasi fel: de dimineata la ora 9:00 incepeam programul, ma asezam pe scaun si incepeam sa rup hartii cu mana pana la ora 12:00 in continuu. Intre 12:00 si 13:00 aveam pauza de masa si mergeam sa mananc in masina pachetelul pe care il luam de acasa, iar de la ora 13:00 pana la ora 18:00 rupeam in continuare hartiile din cutia pe care mi-au lasat-o sefii mei". Marturia apartine unei tinere in cazul careia Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a constatat ca a fost discriminata la locul de munca, dupa ce i s-a dat ca sarcina sa distruga manual documente. 

Sarcina i-a fost repartizata dupa ce compania a dat-o afara, aceasta a atacat in instanta decizia de a o concedia, iar instanta i-a dat dreptate si a obligat compania sa o reintegreze in functia detinuta anterior si sa-i platească o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Fosta angajata a Assystem Romania a vorbit pentru HotNews.ro, sub protectia anonimatului, despre modul in care s-a desfasurat activitatea sa la munca, dupa ce a fost reintegrata: 
 

• Am fost concediata abuziv in august 2012, am atacat in instanta aceasta decizie a lor de concediere disciplinara. Tribunalul a decis ca a fost neintemeiata si nelegala si astfel a dispus reintegrarea mea, un an mai tarziu, in iulie 2013.
• Odata cu reintegrarea au aparut si problemele mele. In prima zi am fost invitata sa stau intr-o sala de sedinte toata ziua, fara sa fac nimic, si mi s-a spus ca mi se va da o activitate foarte importanta in companie, aceea de a distruge manual documente confidentiale ale acestei companii. Am fost lasata acolo 8 ore fara sa fac nimic, in prima zi in care am fost reintegrata.
• A doua zi dimineata am stat o ora singura, din nou. La ora 10:00 a venit seful meu direct si mi-a adus acea cutie cu un sac sa incep sa rup la hartii. Am inceput sa rup, nestiind cum, le-am rupt in bucati ceva mai mari.
• Domnul administrator a venit insa la ceva timp sa imi spuna ca nu este multumit de marimea pe care o aveau hartiile si mi-a aratat dansul cat de mici sa fie rupte, mentionand ca cei cu care au semnat un contract de adunare a acestor deseuri, clientii, vor sa fie foarte multumiti de marimea cat mai mica a hartiilor rupte si mi-a aratat dansul cu mainile lui cat de mici trebuie sa rup bucatelele pentru a fi bine, 1 centimetru sau mai mici de 1 centimetru. Discutia a avut loc in sala de sedinte.
• Dupa aceea, la ceva timp, doamna director administrativ, care era seful meu, a mers cu mine intr-o alta parte a companiei, intr-un alt departament, care nu era cel administrativ in care eu ar fi trebuit sa lucrez, si mi-a spus ca biroul dintr-un anume colt este biroul meu si acolo imi voi desfasura activitatea.
• Am intrebat: dar nu am calculator, nu am telefon, ca secretara eu trebuie sa fac multe alte lucruri care tin de lucrul acesta. Si a spus ca singura mea activitate va fi aceea de a distruge manual documentele companiei. Asta am facut 4 luni, din iulie pana in decembrie (2013).
• Trebuia sa fiu reintegrata pe postul de secretara la receptie, sa lucrez in departamentul administrativ asa cum am lucrat cu un an in urma, numai ca am fost dusa intr-un alt departament, mi s-a dat un birou intr-un colt, cu un scaun, si o cutie plina cu hartii, un sac de gunoi si mi s-a spus ca unica mea activitate este aceea de a rupe hartii si de a le rupe in bucati cat mai mici pentru a fi transformate in confetti, in principal pentru sarbatoarea care va avea loc la Rio de Janeiro anul acesta.
• Biroul meu era in coltul unei sali mari, la ceva distanta de colegii mei care erau grupati, fara calculator, fara telefon, fara niciun fel de obiect in afara de scaun, masa si o punga de gunoi cu hartiile. Hartiile trebuia rupte manual, fara foarfeca, nu vorbesc de un taietor de hartie, in niciun caz, desi compania are un astfel de aparat pe care l-am folosit si eu ca secretara inainte, pentru a distruge aceste documente.
• Eu mergeam la serviciu dimineata la ora 9:00, pana la ora 18:00, opt ore pe zi, de luni pana vineri, patru luni de zile, am rupt hartii de mana, manual. Am fost tocatorul uman al acestei companii, iar compania a crezut de cuviinta ca sunt in masura, din punct de vedere profesional, sa fac acest lucru, sa devin taietorul uman al documentelor lor importante, care de altfel urmau sa fie transformate in confetti, desi erau foarte importante.
• Acestea nu erau mutate sau puse intr-un loc sigur peste noapte, de pe o zi pe alta sau de la o saptamana la alta sau in momentul in care eu am plecat in concediu. Nici macar atunci nu au fost securizate, fiind vorba de niste documente importante ale firmei pe care eu le distrugeam manual.
• Nimeni nu mi-a facut introducerea (n.red. – la noii colegi din departament), am fost privita de absolut toti colegii ca un intrus, pentru ca aveau impresia ca ii spionez. Unul dintre colegi a venit delegat de toti ceilalti sa ma intrebe ce este cu mine acolo si i-am explicat ca sunt secretara, ar trebui sa lucrez la receptie, dar acum domnul administrator m-a pus sa lucrez aici, de fapt sa rup hartii;
• el si ceilalti colegi au crezut ca ii spionez, pentru ca neavand un calculator, neavand nicio ustensila pe birou te intrebi, bineninteles, ai doar niste hartii in fata, oare ce face acolo?
• Cardul de acces mi-a fost restrictionat doar la biroul unde rupeam hartii. Nu aveam acces la sala de mese ca toti ceilalti colegi ai mei, nu aveam acces la registratura companiei sau la departamentul de resurse umane unde orice angajat are nevoie sa vorbeasca cu cei de acolo.
• Mi s-a intamplat sa stau de foarte multe ori la usa, ca un cersetor, sa rog pe cineva sa imi deschida atunci cand colegii mei mergeau la masa sau sa stau si cate o jumatate de ora cu mancarea in mana si la un moment dat sa renunt si sa nu mai mananc in ziua aceea, pentru ca nu puteam sa mananc la birou. Am decis, intr-un final, sa mananc in masina, sa-mi iau un pachetel de acasa, pentru ca era singura mea solutie de a-mi lua pranzul.

Punctul de vedere al angajatorului
Roger Coat, administratorul companiei Assystem Romania, sustine ca a contestat in instanta decizia CNCD si ca distrugerea manuala a documentelor este o munca obisnuita pentru angajatii din firma, impusa de politica de confidentialitate convenita cu clientii. “Distrugerea documentelor se face intotdeauna manual in situatia inscrisurilor care, din cauza dimensiunilor, nu pot fi distruse mecanic, pentru a ne asigura ca nu exista documente care sunt aruncate la gunoi fara sa fi fost inainte distruse”, spune Roger Coat.

sursa: hotnews.ro