Reţeaua stradală, alimentarea cu apă, introducerea energiei electrice şi a gazelor, canalizarea, dar şi numeroase clădiri, spitale şi biserici din Ploieşti sunt operele a doi primari care „au muncit ca nimeni alţii“, în perioada 1921 – 1933, pentru a pune bazele unui oraş modern. Avocaţi, politicieni şi buni gospodari ai „comunei“, au fost admiraţi de presa vremii, dar mai ales de ploieştenii pe care i-au cârmuit cu viziune şi energie.
Doi primari, unul de dreapta, iar un altul ţărănist, au adus Ploieştiul în rândul oraşelor bogate ale României şi au creat pentru locuitorii acestuia facilităţi demne de civilizaţia Occidentului. Ion Georgescu-Obrocea (1881-1940), avocat, mare proprietar, om politic, senator, personalitate de excepţie, consilier comunal, preşedinte al Comisiei interimare şi primar ploieştean, este primul dintre ei. A fost comparat, de presa vremii cu „nemuritorul Pake Protopopescu“. Polin Zorilă, profesor şi istoric ploieştean, pasionat de viaţa şi activitatea primarilor Ploieştiului, cărora le-a dedicat un capitol aparte în cea mai nouă monografie a oraşului, „Marea carte a Ploieştilor“ a conturat portretul unuia dintre cei mai importanţi edili ai Ploieştiului. Ion Georgescu-Obrocea s-a născut pe 28 februarie 1881, în familia învăţătorului Ene Georgescu-Obrocea, din Poseşti. Unul dintre fii, Nuţu, a urmat cariera tatălui său, devenind un învăţător renumit la Poseşti. La fel de perseverent a fost şi Ion, care, după absolvirea facultăţii, în 1904, s-a stabilit la Ploieşti, unde s-a înscris în Baroul Prahova, devenind unul dintre cei mai renumiţi avocaţi ploieşteni.
Citește articolul integral pe adevarul.ro
Citeste mai mult: adev.ro/nixmme
