Ieri l-am cunoscut pe domnul Semcu

Frățicăăă! Ieri nu putui să mai scriu de oboseală mare ce mă cuprinse. Deci dupa ce mă mâncăte în c–ur sa scriu cum ne batem joc noi, sanchi, voluntarii de promoționalele lu’ domnul Semcu – acu’ am aflat cine puii mei mai e și ăsta – ieri s-a produs evenimentul. Am fost mutat la cort. Nu vă spun locația că mi-e să nu-mi pierd locul – alaltăieri am lins patru beri scumpe (Ciucaș) și, după șase luni, am fumat primul pachet de țigări românești (Viceroy, normal) – toate plătite din retribuția mea de voluntar zilier la penele.
Deci ieri dimineață am fost anunțat că azi voi fi voluntar la cort. Io am primit pe inventar o șapcă galbenă pe care trebuia s-o returnez aseară dar am uitat, Păsărica a primit pe inventar o vestă reflctorizantă din poliester 100%, pe care a returnat-o aseară. Am uitat să vă spun: și la penele merge ca peste tot. Cu două țigări și o înjurătură de mamă l-am convins pe supărvaizerul meu – așa o să-i spun conspirativ – că dacă vrea randament de la mine, trebuie să mă mute cu Păsă în echipă. Ea știe cum să mă ia, cunoaște atât istoria, cât și doctrina liberală – că d’aia e masterandă în politologie și, în afară de asta, bunică-sa face cele mai bune șnițele de piept de pui la ofertă pe care le-ați mâncat vreodată.
Deci, acum că v-am pus în temă, să revin la firul principal al acțiunii. Ne prezentarăm la sediu și furăm anunțați că azi o să lucrăm la cort. Până aici totul ok. Exact în momentul plecării apare în cadrul ușii un tip mărunțel și chelios – sculă prin aparatul tehnic al partidului – cu un fir de spumă în colțul gurii. Venea din birou de la domnul Semcu, am înțeles mai târziu, și fusese supus la niște perversiuni complicate. Deci începe cheliosul un speach elegant pe care eu o să vi-l traduc pe înțelesul meu: “Bă nenorociților. Bă panaramelor! Bă! Dacă nu aveți chef de treabă, nu mai veniți aici să ne încurcați! Mă, de ce nu împărțiți mă pliantele? De ce dați mă în loc de pliante telegramele, mă? Nu v-am spus mă că telegramele se completează pe loc și doar flaierele se dau? Băăăi incompetențilorrrr! M-ați omorât ieri. Nu mi-ați adus o telegramă. Nimic. Măăăăă! Alea sunt pentru feedback mă, și dacă lumea nu le completează, eu n-am ce feedback să-i transmit înapoi domnului Semcu, măăăă…”.
Mi se făcuse milă de el. Parol. Auzisem eu înainte să apară că feed-back-ul operațiunii de alaltăieri fusese aproape zero, dar mă gândisem că asta e din cauză că am aruncat noi promoționalele la ghenă și nu pentru că au dat telegrame pe post de flaiere… Chestie complexă și campania asta de notoriezare a domnului Semcu.
Fix când să plece ne aruncă una șuierată printre dințișorii ăia micuți ca de hamsterel în creștere pe care îi avea: “Atenție, domnul Semcu vine astăzi în inspecție inopinată pe teren. Nu vă pot spune unde, pentru că nici el nu știe”. Și pleacă. Ce să mai… Ne-a înghețat sângele: azi o să-l cunoaștem, în sfârșit. Problema e că eu și Păsă ne făcusem un mic plan de retragere strategică în jurul prânzului pe la mine, la garsoneiră, ca să mai exersăm niște chestii complexe de marketing politic iar domnul Semcu ne-a dat proiectul peste cap.
Deci am plecat la cort. Toate bune până la un punct: cortul nostru nu avea decât o poză cu domnul Semcu – pe spate. De aici a început lungul nostru șir de probleme. Pe drum vorbiserăm că unul stă de șase și restul, la umbră. Cine puii mei să fie atât de dezaxat să tragă electorul în cort la plus 35 de grade la soare și să-l pună să completeze telegrame pentru feedback-ul cheliosului? Nimeni, vă spun eu. Problema majoră era că nimeni nu-l cunoștea pe domnul Semcu. Odată ajunși la fața locului și constatând problema cu cortul că nu avea poza mare a domnului Semcu decât pe spate, am dezbătut problema în văzul potențialilor electori și am ajuns la concluzia că cel mai bine e să stăm cu toții în spatele cortului, la umbră. Unul cu fața la portret și restul de șase, transmițând semnalmente. Deci ne-am apucat de treabă timp în care am devorat două pungi mari de semințe de dovleac nutlain și am golit doar eu, personal, vreo două sticle de cola. American Cola. La un moment dat, pe la orele 16.30 ale amiezii am primit semnalul că domnul Semcu a început inspecțiile. Ne-au sunat niște camarazi din de la un cort din Centru. Ne-am dus reglementar în cort și în 15 minute am completat vreo 30 de telegrame pentru feedback-ul cheliosului. Toate completate după ultimele standarde ale comunicării politice, că nu degeaba e Păsă masterandă. Flaierele, bineînțeles la tomberon că nu ne băgaseră în seamă toată ziua decât vre șase, șapte pensionari cu aceeași întrebare plină de speranță: se dă ceva?
Exact la momentul oportun în cort intră o doamnă potențial elector interesat. La două minute după intrarea doamnei, în aria noastră vizuală apare un gipan suspect. Primul semn că ceva e în neregulă este că nu se oprește lângă cort să ne întrebe ce e cu doamna aia de o țineam cu toții de vorbă de parcă eram de la mormoni și încercam s-o convertim. Pasagerii doar se holbau și au trecut mai departe. La alte trei minute apare la noi la cort, unde doamna era istovită de atâtea explicații și chiar ne completa prima și singura telegramă a zilei, un domn bine, cu o chelie insistent mascată de părul brun și burtica bine camuflată sub sacou. Pe loc l-am îndrăgit cam la fel cum mi s-a întâmplat după rpima întâlnire cu bichon-ul maltez al lu’ Păsă care la prima întâlnire mi-a ros papucii mei de plajă marca Mike. Era chiar el, domnul Semcu. “Bravo băieți! Îmi place cum vă mișcați. Ce spun oamenii? Cum primesc ei inițiativa noastră?…”, etc, etc. Bineînțeles că la toate am răspuns afirmativ. A plecat așa cum a venit: simplu și fără comentarii. Sa dus la gipan, s-a urcat și a plecat să inspecteze un alt cort. După o juma’ de oră am aruncat și noi restul de flaiere, am băgat telegramele cu feedback în urnă și am plecat la sediu să predăm șepcuța galbenă – pe care eu n-am predat-o și vesta de poliester 100% în care se încinsese Păsă ca o pisicuță în călduri – pe care ea a predat-o.
Toată lumea a fost mulțumită, mai puțin eu. Domnul Semcu a fost mulțumit că noi facem treabă, cheliosul a fost mulțumit că are și el feedback, băieții și Păsă că au avut o zi ca de picnic. Eu nu am fost mulțumit că am avut numai pierderi: am pierdut ora de politologie cu Păsă, am pierdut puiul de somn de la ora 13.30 la care țin mai ceva decât la masa de seară, balonat de atâta cola am pierdut cel puțin două doze de bere aseară și, una peste alta, ziua de ieri a fost extrem de extenuantă. Puii mei, toate astea ca să dau mâna cu Semcu și să-i fac feedback cheliosului.
Atenție! Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare.