| Fraaţilor! Fraaaaaaţilorrrrr! Măi stimaţilor cititori, măi! Mă, cu scuzele de rigoare pentru cei din cocheţelul oraş Vălenii de Munte (maaamă, mamă ce m-am mai culturalizat şi pe acolo cu ocazia prilejuită de Festivalul Ţuicii), mă! Doar ce citisem io la Stavri că la Văleni se fură şi eram pe punctul de a crede că doar şefii din poliţie de acolo fură, când m-au căutat la redacţie două tipe. |
Şi ca să crape de ciudă tălpaşul ăsta de Stavri, fetele şi-au declinat din prima identitatea. Deci n-a fost cazu’ să fac eu o deplasare, să mă feresc de privitori şi să le înregistrez sub protecţia anonimatului, băi Stavri, băi! Vera şi Livia este inspiratul nume al unei pensiuni la care eu n-am ajuns încă, însă toţi vălenarii o cunosc ca pe un cal breaz. Tocmai pentru că e la modă, pensiunea nu putea scăpa ochiului vigilent al pedeliştilor din zonă care nu lasă să le scape nici un fel de mondenitate din asta. Ofticaţi că acolo n-au avut ocazia să bage şi ei un Verde Înrourat, ceva, pe acolo, au închiriat tot restaurantul imediat după Sfântul Ion, aşa, să crape de ciudă peneliţtii că pesediştii sunt ciudoşi şi ofticoţi de felul lor. Ca la orice judeţeană de partid, masa a fost prezidată de personalităţi una şi una care fac cinstea pedeleului vălenar. În cazul ăsta personalităţile au fost una singură, Popovici de la Finanţe. Auraş de la CJ nu venise că îl suspectează pe Popovici că îl sapă ca să-i ia locul de şef pedele de zonă, deci i-ar scoate ochii şi ar sări cu şuriu la el oriunde. Deci domnule Popovici vedeţi că vă sapă ăsta la Roberta, ca s-o ştiţi şi p-asta că îmi sunteţi simpatic! În fine, după spiciurile de rigoare gen: „moarte pesedului, pedele ruls”, „jos cu tirania lu’ Auraş”, “sus cu…” – aici nu dau numele că-i dau apă la moară lu’ Auraş şi clanului său de dictatori zonali – au trecut la şpriţane şi friptane cum le şade bine tiriplicilor care au câştigat alegerile. Unul dintre ei, mai cu moţ, clar mai cu moţ îşi adusese la chermeză nu nevasta cum desigur că nu vă aşteptaţi, ci… telefonul mobil. Deşi a ieşit învingător în alegeri, omul nu primise încă un loc de muncă de la partid ( şi nici n-ai vreo şansă băi ghinionistule că toate sunt luate de pilele Robertei), dar, din toată sărăcia lui, făcuse credit pe numele soacrei şi-şi luase un telefon mobil de ultimă generaţie. În rate, bineînţeles, că soacra nu avea pensie mare. După cum mi-au relatat cele două fete, telefonul aşezat la cingătoare a stârnit pofte animalice într-unul dintre vecinii de masă. Îndrăgostit iremediabil de gadget, vecinul a profitat de momentul în care proprietarul dădea din coate să ajungă lângă domnul Popovici de la Finanţe să i-l pârască pe Auraş că nu prea e la zi cu plăţile la constructorii de la casă, şi i-a furat proprietatea. Când s-a întors ăla la masă fericit că l-a prins pe domnul Popovici în toane bune şi a avut timp să-l toarne şi pe un vecin care are alambic ilegal şi nu plăteşte accize, şi a văzut că îi lipseşte scula a rămas întâi mut. Pe urmă a început să urle că a fost furat, că-l omoară soacră-sa, că rămâne pe drumuri dacă nu-i răspunde nevestisi din cinci în cinci minute, cum au stabilit. Urla aşa de tare, că a acoperit dansul pinguinului şi a deranjat mesenii de la chef. Mărinimos, domnul Popovici l-a chemat la el şi l-a întrebat ce are. I-a povestit dandanaua. În acel moment, dur dar exigent cum îl ştiţi, domnul Popovici de la Finanţe a preluat iniţiativa: “nimeni nu părăseşte incinta! Auraş, demască-te şi ieşi la interval cu telefonul”. Cum nimeni nu mişca în front, a trecut chiar la percheziţia corporală. Şi i-a percheziţionat până la piele de erau unii dintre ei mai îmbujoraţi ca fetele mari la prima horă. Într-un final telefonul a fost descoperit în buzunarul vecinului care s-a mirat teribil: “ete al hăluia, cum o fi ajuns aici?”. Telefonul a fost restituit, dansul pinguinului reluat şi toată lumea a plecat la căşi cu ideea clară că trebuie să-l dea jos pe Auraş din funcţia de responsabil de zonă. Atât au avut cele două fete de spus după care m-au întrebat mirate: “dom’le, da’ cine o fi Auraş ăsta?”.
