| Dacă ochiul stăpânului îngraşă vita, ochiul primarului sperie angajatul delăsător. Pornind de la această idee dis, de dimineaţă am pornit într-o inspecţie fulger prin Ploieşti bazându-mă pe următoarele trei chestii: |
- Nu prea mă ştie lumea (lucru de care mă miră că doar şi acum mai zac pe stâlpi afişele cu mine decolorate de soare) deci pot să fiu un pic undercover.
- Am impresia că unii îmi iau autoritatea în balon. Le voi pregăti o mare surpriză.
- Dau asta cu inspecţia pe la presă să mai câştig şi eu o bilă albă.
Şi-am pornit. Prima dată m-am oprit la Halele Centrale mai exact pe platou. Înghesuială ca la balamuc. Dau din coate şi da, văd o patrulă de Poliţie Comunitară care-şi făcea cu abnegaţie treaba. “Bravo mă” le strig în gând şi bifez la POZITIVE treaba asta. Foarte bine că acţionau: este strigător la cer să vină tot felul de bătrânici în Piaţa Centrală şi să vândă câte o sticlă două de lapte de pe bordură. Una la mână că nici nu ai habar ce conţine laptele ăla şi doi la mână asta e un soi de evaziune.
Plec mai departe să văd cum sunt trotuarele de deszăpezite. Mergând cu ochii în jos la un moment dat mă împotmolesc la propriu. Băi tată, era mai mare zăpada ca în taigaua siberiană. Pun mâna deja nervos pe telefon şi sun la Veolia: mă recomand, cer cu şeful, îi explic cam pe unde sunt, zice vin eu la dumneavoastră să vedem. Mă uit în stânga, în dreapta după el… nimic. Când colo omul ieşea din curte. Eram în faţă la Veolia. M-am pitit să nu mă vadă. Dacă nici ei, atunci cine? Am trecut la MINUS chestia şi puţin trist şi deprimat am zis să iau un autobuz să văd cum se preocupă Răducu (ăla de-a spart Pandorfu-n două) de buna transportare a ploieşteanului. Mă duc până la Piaţa Mihai Viteazul, mă sui într-un 30. Deci era frig ca în frigiderul Fram. Afară nu vedeai că erau flori de gheaţă pe geamuri (frumoase ele, dar şi frumuseţea dispare când dârdâi). S-o fi stricat aerul condiţionat, mă gândesc.
Se urneşte magaoaia când, hopa, control. Îmi cere ăla biletul sau abonamentul, bag mâna după portofel să scot actul. Moment de infarct. Portofelul nu era. “La naiba, m-au făcut în piaţă”, raţionez. “ştiţi nu am acte la mine, dar nu e o problemă, vă dau datele, sunt primarul oraşului”. Asta o spuneam jos că mă coborâseră la Galerii în staţie. Jandarmul zornăie din cătuşe ostentativ iar controlorul îmi zice: “Eu sunt Emil Boc, deci cum facem şefu? (apropos de punctul 1). Mă şi vedeam târât pe la autorităţi şi pus să dau declaraţii. Noroc cu un coleg de partid care trecea pe acolo şi m-a scos. M-am întors la primărie şi am hotărât: fac inspecţii numai vinerea. Luni e prima zi de muncă deci naşpa, marţi trei ceasuri rele… Vineri măcar e zi scurtă.
Citeşte şi: Pamflet | Jurnal de primar | Sâmbătă 16 și duminică 17 ianuarie | Reflecții asupra flăcării violete
Pamflet | Jurnal de primar | Vineri 15 ianuarie | Vis de iarnă cu Primăria Ploiești
Pamflet | Jurnal de primar | Joi 14 ianuarie | Meditaţii despre oameni şi sporturi
Pamflet | Jurnal de primar | Miercuri 13 ianuarie – Cine are noroc are…
Pamflet | Jurnal de primar | Marți 12 ianuarie – Ce bine e să fii primar de municipiu mare
Pamflet | Jurnal de primar | Luni, 11 ianuarie – De ce e bine când ninge şi rău când nu
Pamflet | Jurnal de Primar | 8-9 ianuarie – Week-end plin de penitenţe şi două idei parşive
Pamflet | Jurnal de primar | 4-8 ianuarie – Primarii nu plâng niciodată
Pamflet | Jurnal de primar | Patru Ianuarie – 10 lucruri pentru 2010
Pamflet | Jurnal de primar | Doi și Trei Ianuarie – Frumosul coșmar de week-end
Pamflet | Jurnal de Primar | Unu ianuarie. Austria m-a băgat la idei
