Bugetarii protestează. Cum ar fi să-și caute job la privat?

Măsurile anunțate de noul Guvern lovesc și acolo unde nu se aștepta nimeni: în bugetari! Astfel, potrivit mai multor anunțuri din ultima vreme, numărul bugetarilor va fi redus. Cum au primit aceștia vestea? Cu proteste, bineînțeles!

„Avem în lucru un plan pentru reorganizare, care va fi gata săptămâna viitoare, luni, cel mai târziu. Avem la Cameră un număr total de angajaţi de 1.600”; „Ar trebui să renuntăm la ideea asta cu posturi călduţe la stat şi ar trebui să ne reorientăm puţin şi către privat”; „Redimensionarea aparatului bugetar cred că este mai mult decât necesară”, au fost câteva din declarațiile lui Ciprian Șerban (PSD), președintele Camerei Deputaților, săptămâna trecută.

Săptămâna trecută au fost proteste la Senat. Angajații s-au arătat revoltați de faptul că Ilie Bolojan (PNL), a decis organizarea de concursuri pentru posturile lor.

„Sinecurile politice se vor încheia, îmi pare rău! Am discutat cu sindicatele, accept orice discuție, dar dacă credeți că schimbați ceva în felul acesta nu se va întâmpla”, a declarat atunci președintele Senatului, Ilie Bolojan.

După protestele de săptămâna trecută de la Senat, acum bugetarii protestează la Camera Deputaților. Semn clar că bugetarii nu sunt dispuși nici să plece și nici să dea concursuri „pe bune” pentru posturile pe care le dețin.

„Să se înceapă cu adevăratele sinecuri. Și să înceapă cu ei. Au sumă forfetară 35 de mii de lei, un singur deputat are atâta. Asta înseamnă salariile a șapte funcționari!”, spune Alina Grigorescu, liderul Sindicatului funcționarilor publici parlamentari.

Bugetarii protestează. Își văd scaunele clătinându-se

Mulți dintre bugetari, ajunși pe funcții bune și pe scaune călduțe ca urmare a faptului că știu pe unul sau pe altul, se văd acum în situația de a-și vedea scaunul amenințat. De restructurări, nu pe criterii de performanță pentru că, pentru mulți dintre aceștia termenul de „performanță” nu le-a fost niciodată familiar.

Cum ar fi ca aceste restructurări chiar să aibă loc, și cum ar fi ca cei câteva sute de bugetari să fie nevoiți să-și găsească de lucru în sistemul privat? Este o situație în care mulți vor fi prinși pe picior greșit.

În majoritatea structurilor de stat, ca funcționar public (mai ales în Parlament) știi să faci… mai nimic. Criteriile de angajare au fost rareori clare și examenele au fost făcute astfel încât să le treacă cine trebuie.

Acesta este un lucru binecunoscut, atât de privați cât și de cei „de la stat”. Ai pile, ajungi acolo. N-ai pile, ești amărât și muncești la privat.

„Competențe” la stat sunt „incompetențe” la privat

Trist, dar adevărat! La ora actuală niciun privat nu mai angajează dacă nu știi cel puțin o limbă străină. La stat, chiar și în Parlament, cunoașterea unei limbi străine nu este pentru toată lumea. În fond și al urma urmei nu-ți trebuie să plimbi hârtii în limbi străine, nu?

La stat, ca să te angajezi, îți trebuie diplome. La privat îți trebuie să știi. Indiferent de diplomele pe care le deții, criteriul principal este „ce știi să faci”. Ești bun, și n-ai diplome, ai mai multe șanse să te prefere angajatorul unuia care are diplome și… atât.

Pentru un salariu de 4.500 de lei net, unui angajat de la privat nu i se termină programul la ora 16:00. El este plătit și evaluat în funcție de performanță. Concret, performezi, ai un bonus la salariu (sau nu îți este diminuat), nu performezi „beneficiezi” de reducere.

Angajații de la privat nu beneficiază de „normă de hrană”, „diurnă”, spor de „condiții vătămătoare”, spor „de vechime”, spor „de antenă” sau alte asemenea plusuri. Nu. Ei însă le plătesc, din salariile lor, pe acestea. Da, nu știați? Din salariul meu, de angajat la privat, se plătește și sporul de „condiții vătămătoare” de la Primăria Ploiești și cel de „condiții deosebite” de la Camera Deputaților.

Și atunci este corect faptul că bugetarii protestează?

Cum ar fi ca un funcționar public să trebuiască să-și găsească un job la privat?

Teroare! Atât pentru el, cât și pentru angajator! Pentru el, ca angajat, deoarece ar vedea ce înseamnă să muncești și, mai ales, să muncești cu stresul de a fi nevoit să performezi. Pentru angajator ar fi teroare pentru că ar realiza, în sfârșit, pentru ce grad de incompetență virează el, lunar, taxe către stat.

Atâta timp cât bugetul de stat este alimentat de taxele pe salarii, salariile de la stat nu ar trebui să le depășească pe cele de la privat. În România însă, lucrurile nu stau chiar așa… Când dau semne că se schimbă… bugetarii protestează!

Să prinzi un loc „la stat” înseamnă să prinzi un loc călduț de stat (la propriu în majoritatea cazurilor), pe bani frumoși, bani pentru care, în sistemul privat, chiar trebuie să muncești. Acum, dacă se aplică restructurări, vor vedea și ei, bugetarii, ce înseamnă să muncești și să ai stres. Și, culmea, nu vor primi spor pentru această muncă stresantă.

Deciziile de restructurare nu ar fi fost luate dacă aparatul de stat nu ar fi fost supradimensionat. Ar fi simplu dacă s-ar putea optimiza numărul bugetarilor și dacă aceștia ar fi plătiți pe competențe. Ar fi simplu dacă numărul de parlamentari s-ar reduce, așa cum s-a decis la referendum. Ar fi… mai simplu și mai economic așa.

Până atunci, aș vrea să văd cum își caută bugetarii loc de muncă la privat. Cred că ar fi timpul să dea și ei cu nasul de ce înseamnă munca și încasarea salariului în funcție de performanță. Cum ar fi? 😉