Întreg Ploieștiul a fost zguduit de crima care s-a petrecut în data de 10 septembrie 2024, pe strada Râfov, cartierul Mimiu, în urma căreia un bărbat de 44 de ani și-a pierdut viața. O nenorocire, cu siguranță, o adevărată tragedie pentru rudele și cunoscuții bărbatului… dar… ce a urmat acestei tragedii, este de domeniul unei lumi distopice. Din păcate, nu e vorba despre o realitate distopică, ci de realitatea Ploieștiului, oraș municipiu reședință de județ, în România anului 2024.
Semnale că ceva urmează să se întâmple, au fost încă din ziua următoare crimei, când, pe gardul unei curți de pe strada Bobâlna, în apropierea Gării de Sud din Ploiești, a fost afișat un banner imens cu chipul victimei. Apoi, de joi noapte, a început calvarul… pardon, „priveghiul” se numește.
Și vorbim despre un priveghi la care a fost nevoit să participe tot cartierul Eminescu, pentru că, în tradiția rudelor celui decedat, probabil, decesul, ca și nunta, se poate face doar cu boxe la maxim și urlete înfiorătoare la microfoane până la ore mici în noapte.
Joi noapte… vineri noapte… sâmbătă noapte… un întreg calvar pentru toți ceilalți locuitori ai cartierului care, astfel, fără să vrea, au participat, gratuit și forțat, la o lecție care a durat trei nopți, despre cultura, obiceiurile și tradițiile unei minorități cu care conviețuim.
Joi noapte, apel la Secția 4 de Poliție Ploiești: „Bună seara! În legătură cu ceea ce se întâmplă pe strada Bobâlna…” „-Da, știm. Am trimis echipaj”…
După jumătate de oră, pentru că jalea din boxe nu înceta, am revenit cu apelul: „-Da, știm. Am mai avut și alte apeluri. Facem tot ce putem…” „-Doamnă, avem copii care mâine la 8 intră la școală! Ce facem? E trecut de 12 noaptea!”… „-Da, vă înțelegem! Facem tot ce putem!”
Și au demonstrat din plin capabilitățile Poliției: Jalea a durat până la… nu știu exact. Spre ora 2 noaptea, în urlete și vaiete, am adormit. Oare de ce mă întrebau toți colegii a doua zi, la muncă, de ce am cearcăne?
Vineri noapte povestea s-a repetat. Deh… cei care au plâns toată noaptea, au dormit ziua, când ceilalți cetățeni au mers la serviciu. Așa că, de cum s-a înserat, cu forțe proaspete, au luat-o de la capăt. Și dă-i cu jale, cu chin și cu suspin, ore, și ore, și ore!
Am sunat din nou la Poliție. Noi la Secția 4, alții la Secția 3… pe principiul: Hai, poate om găsi naibii unii capabili pe undeva, să reușim și noi să dormim în noaptea asta cât de cât. Ce să vezi? Deja în vocea de la celălalt capăt al firului se simțea și ceva iritare pentru apelurile care, se pare că îi deranjau pe domnii care ar fi trebuit să asigure respectarea ordinii publice.
„Și ce vreți, doamnă, să le facem noi? Sunt colegii acolo, sunt echipajele!”, mi s-a spus la un moment dat pe un ton răstit. „-Păi nu se simte nimic! Urlă în continuare! Și este normal să vă mirați apoi că spune lumea că poliția e de ***?”, mi-a scăpat, fără să vreau, semn că îmi ajunsese cuțitul la os și oboseala în sânge. „-Facem ce putem!”, mi s-a răspuns de la celălalt capăt al firului. Și asta a fost tot.
Și vineri noapte am adormit în urlete, jale și vaiete, noi și tot cartierul Eminescu.
Ca să nu mai aud ce se întâmpla afară, am dat chiar televizorul tare, preferând să încerc să adorm în zgomotul lui. În pauzele dintre replici, mai auzeam de afară: „I-au măi! De la… (ceva neinteligibil)” și dă-i cu tânguielile în continuare…
Sâmbătă noapte aceeași poveste. Cum s-a înserat, au început să se audă reglajele de microfon. Știam ce ne așteaptă: a treia noapte de „Festivalul Jelaniei – o incursiune în cultura și tradițiile minorităților concitadine”. Și da, așa a fost. La un moment dat am avut impresia că s-au oprit și că se aud ceva strigăte de la meciul Petrolul, de pe Ilie Oană. Și am deschis geamul… Mare greșeală!
Ne-a intrat în casă jelania de parcă ar fi înscris Farul un gol dublu în poarta Petrolului! N-am nimerit să îl închid și să sun din nou la Poliție. Degeaba!!!
Sâmbătă seară a durat mai puțin, recunosc… nu a trecut de 1 noaptea. Ne-au făcut un favor, ca să zic așa…
Duminică, în jurul prânzului, claxoanele care s-au auzit din Bobâlna au fost semnalul că aveam o șansă ca duminică noapte să dormim și noi ca oamenii după ce, cu trei nopți înainte, am participat fără să vrem, la un priveghi care… nu ne privea.
Este dureros întotdeauna să pierzi pe cineva. Dar pentru ce trebuie să chinui atâția oameni nevinovați? Plângi în pumni, suferă în tăcere, smulge-ți părul din cap, dar nu deranja un cartier întreg pentru că tu ai pierdut pe cineva!
Mă voi abține de la orice fel de comentarii legate de rasă, etnie, etc… sau cel puțin încerc.
Consider însă că, în acest caz, indiferent de rasă, etnie, cultură, etc., poliția avea obligația să ia măsuri, pentru a proteja cetățenii de această gravă încălcare a drepturilor lor.
Dreptul la liniște, la odihnă… nu a existat trei nopți în cartierul Eminescu din Ploiești! Jeleai sau… ascultai jelanii… erau singurele două opțiuni pe care le aveai! Unde a fost poliția în tot acest timp?
„Confiscați-le, naibii, boxele!”, am izbucnit, la un moment dat, în cadrul unuia dintre numeroasele apeluri la Poliție. „Cum să facem așa ceva, doamnă! Nu avem legislație!”, mi s-a răspuns. Bine că îmi vorbea cu „doamnă”, că tare m-a mai încălzit asta și mi-a adus liniștea mult dorită.
Și care este vina mea, și a altora ca mine, că nu există legislație care să împiedice astfel de manifestări? Care este vina mea, ca cetățean plătitor de taxe și impozite, care se duc inclusiv în salariile polițiștilor, că eu, și alții ca mine, nu putem dormi trei nopți la rând pentru că „nu avem legislație”?
Dacă eu mă duceam și le stricam ălora boxele, plăteam pentru distrugere! Avea o viteză poliția să mă rezolve… de nu vă imaginați! Dacă intram în curtea lor să le stric „priveghiul” și-mi dădeau în cap, era legitimă apărare din partea lor, nu? Că intrasem pe proprietatea lor…
Și atunci, când nu am dreptul să mă apăr singură, când poliția nu este în stare să mă apere, să-mi asigure drepturile mele legale, ce este de făcut? Întreb și eu… pentru un prieten… că riști să-ți iei una-n cap dacă întrebi pentru tine și, apoi, poliția să te găsească tot pe tine vinovat… știți ce zic? 😉
P.S.: Jalea s-a auzit și din blocurile de peste Bulevarad, de pe strada Hașdeu.
P.S.2: Am dormit duminică noapteeee!!!… și NU datorită Poliției!
Comentariu neaprobat din cauza mesajului rasist și care incită la ură
Alt comentariu neaprobat din cauza aceluiași mesaj rasist și de incitare la ură, dar și din cauza înjurăturilor adresate mandrei instituții a Poliției Romane S.R.L.
Tot stau si ma gandesc ce mai poti spune in asemenea situatie, si nu gasesc nici un fel de idee… Practic, avem o situatie in care nu poti face altceva in afara de a „inghiti”. Orice reclamatie „mai sus” va continua cu o „ancheta interna” care se va finaliza cu o singura concluzie – nu s-a putut interveni in litera si spiritul legii din cauza riscului social crescut. Adica, doar pentru ca sunt multi si violenti, nu avem ce le face, taceti si voi si asta e, rugati-va sa traiasca o mie de ani.
Prohodul Poliției Romane,Dumnezeu sa i ierte ca sunt praf si pulbere ,aveau prigramare la epilat!
Asta le-am reproșat la secția 3 și eu anul trecut când pentru faptul ca nu am prezentat buletinul ptr ca beam o bere au venit jandarmii și m-au încătușat,pe ăștia ii păzesc și pe noi ne amendează sa numai zic ca la nunti se petrec același lucru sa numai zic ca în fata anumitor case da pariuri stau persoane care dau bani cu împrumut numai ei se fac ca nu stiu