Nu este o consolare faptul că și alții ”o dau în bară” în fața propriilor cetățeni, dar ar fi păcat să nu constatăm că Ploieștiul nu este singur pe lume. Asta cel puțin atunci când vine vorba despre ce ”surprize” le sunt oferite oamenilor de sărbători.
Obișnuim să vă prezentăm frecvent exemple de bune practici administrative, poate-poate se inspiră și municipalitatea ploieșteană de la edili cărora le pasă de orașele pe care le conduc. E drept că până acum nu prea ne-a ieșit cu sursele de inspirație, dar nu renunțăm la idee.
Privim cu oarecare invidie ce se întâmplă cu decorațiunile din Timișoara, Craiova, Oradea, Cluj Napoca și alte orașe la fel de românești ca Ploieștiul, dar care au avut mai mult noroc și inspirație când au pus ștampila în urmă cu trei ani.
La fel de adevărat este că, la polul opus, alături de noi, într-un soi de solidaritate pe parte de prost-gust, se află și alți nefericiți, cum ar fi cei din Slatina. Primăria tocmai a decorat orașul, iar primarul PSD Emil Moț chiar se mândrește cu ”realizarea”… decorațiuni luminoase tip safari.
Astfel, pline de leduri, au apărut elefanți, girafe, lei și alte animăluțe drăguțe, exact așa cum găsești prin România, la tot pasul. Dacă Moș Crăciun poposește în Slatina, cu siguranță aduce palmieri cu globulețe și câteva basculante cu nisip, totul pentru a întregi atmosfera specifică Sfintelor Sărbători ale nașterii Domnului. Ar fi și păcat să aducă brazi împodobiți și să strice nota dominantă.
Nu exclud varianta ca primarul din Slatina să fie un vizionar. Schimbările climatice (aka încălzirea globală) ar putea face ca nu peste mult timp România să fie o țară cu climă tropicală, de unde și posibilitatea ca în pădurea Păulești să apară în curând lei, leoparzi, pume, girafe, elefanți, pitoni și fluturi mai frumos colorați decât ai noștri. Ăsta de la Slatina a anticipat și deja a băgat elefantul în priză.
De ce analogia cu Ploieștiul? Pentru că noi suntem în stare să iluminăm festiv pârșul, wombatul, pupăza din tei, papagalul de la unu și alte creaturi mai mult sau mai puțin drăguțe
Să nu uităm că Ploieștiul este sigurul oraș fără ieșire la mare care a sărbătorit Ziua Forțelor Navale! Asta spune multe despre potențialul nostru în materie de tâmpenie.
Ultimii 8-10 ani au fost sub semnul unui blestem greu de dezlegat în Ploiești… decorațiunile de sărbători. Așa au apărut pinguinul sifilitic, ieslea nașterii păpușii Chucky, Cătunelul Copiilor și alte frumuseți greu de egalat. Cu luminițele nu am stat deloc rău, fiind din belșug în centrul orașului. Din belșug au fost și facturile aferente. Dar cine suntem noi, să ne uităm la bani? Însă, la decorațiuni parcă a fost Olimpiada locală de kitsch, câștigătorilor permițându-li-se să își etaleze operele pe străzile orașului.
Am scris AICI despre teama de ce va fi în acest an.
Încă mai sper ca administrația ploieșteană să apeleze la specialiști, deși nu are cu ce să-i plătească și nici alt credit pe cârca ploieștenilor nu ar mai fi cazul să facă, dar poate i se face milă vreunui specialist în domeniu de niște milogi cu aere de edili și le dă niște sfaturi despre cum să nu mai sperie copiii cu mizerii tip bâlci sătesc din anii 50-60.
Speranța moare ultima, așa că aștept cu nerăbdare să fiu surprins plăcut de ce va fi de sărbători în Ploiești. Dacă iese iar prost, vă sugerez să stingeți și iluminatul pubic, ca să nu se vadă nimic. Măcar să știm o treabă.
Și mi-aș mai permite o sugestie. Faceți apel la ursul pe care nu l-ați prins, să revină în Ploiești, să îi agățați leduri de coada aia nesemnificativă și să vă mai filmați iar în mod penibil cum mimați preocuparea pentru binele orașului, alergându-l cu artificii, feștile și pocnitori. Măcar acum o să se vadă frumos pe înregistrare și o să ne mai distrăm și noi puțin. Spre deosebire de animalele exotice din Slatina ale noastre sunt autohtone.
Azi e Sfântul Andrei. Dă-i, Doamne, minte! Ia mai mânați ursul, măi…hăi, hăi!