Am mers cu trenul la munte. E vorba de trenul privat Astra Trans Carpatica, unul dintre cele mai moderne trenuri din România. Deși mi-am luat bilet online, controlorul mi-a zis că nu îmi găsește locul, iar toaleta, singura din vagon, nu funcționa.
Avansul tehnologic, digitalizarea și ideea de confort ne-au adus pe mulți dintre noi în faza în care achităm facturi online, cumpărăm haine online și ne alegem mâncarea online.
Citește și: Când îți iei ultimul model de telefon, îți urăști locul de muncă și ești nemulțumit de viață
În weekend, ca să ajung cu bine la munte și ca să scap de aglomerația de pe DN1, am decis să îmi cumpăr bilet la trenul ăla lăudat. Cum care? Ăla privat, care are cușetă și duș pe drumul spre Arad.
Cu trenul Astra Trans Carpatica din Ploiești Vest până la Brașov
Am mers către munte cu trenul privat de la Astra Trans Carpatica. Nu era prima experiență de acest gen și știam deja la ce să mă aștept. La lux, evident. Dar, când ceva merge bine, mai ales un tren, cu siguranță te poți aștepta la aglomerație și nervi tari.
Sincer să vă spun, mi-am luat biletul online cu mai puțin de 24 de ore înainte de cursă. Am plecat din Ploiești Vest cu destinație către Brașov. Da, am început să prind o pasiune pentru felul în care arată acel oraș, din mai toate punctele de vedere.
Dar, să ne întoarcem la trenul nostru cu controlori îmbrăcați la patru ace, la trenul cu prize pentru fiecare scaun, la trenul care, dacă ai noroc, prinzi și internet moca.
Iar acum să înceapă problemele în trenul Astra Trans Carpatica
Deși am achiziționat online biletul spre munte și am efectuat plata cu cardul, se pare că o “eroare de sistem” mi-a rătăcit locul. Controlorul mi-a spus că pe locul meu stătea altcineva care plătise deja, în tren, banii pe bilet. Nu am stat să discut detalii, ci i-am spus că mi-am cumpărat locul și că nu sunt interesat de alte explicații.
Controlorul și-a încercat norocul până la final și a zis să fiu mai atent la bilet, nu cumva să fie vorba despre o călătorie care avea loc în altă zi. Evident, am verificat, am arătat biletul și controlorul a văzut că e totul corect în biletul meu.
Citește și: Trenul privat de lux care circulă în Prahova. Un bilet costă 13 lei pe ruta Ploiești-București. FOTO-VIDEO
Nu același lucru se întâmpla în foile lui. Foile păreau mai importante. Mă așteptam să verifice într-o bază de date online, nu așa, în varianta print. Așa protejăm noi natura?
În cele din urmă, pentru că nu a existat o explicație logică, controlorul mi-a oferit un alt loc, posibil chiar locul unde acesta își pregătea acte și alte informații necesare în timpul muncii. Un fel de birou de serviciu.
Bun. Și până aici deja s-a scurs aproape jumătate din călătorie, pentru că trenul de care vă spun e capabil să ajungă, în mai puțin de două ore, din Ploiești până în Brașov.
Toaletă cu ușa larg deschisă, ca să ții în tine până la destinație
Am vrut să merg la toaleta aia de fiță din tren pentru că îmi băteau la ușă necesitățile fiziologice. Ce să zic? Toaleta nu mergea. Adică mergea, dar trebuia să nu faci pe pudicul. Ușa de la toaletă, ușă de vezi doar prin filme, se închidea doar pe jumătate. Evident, călătorii se amuzau pentru că, probabil, erau spectatori de multă vreme.
Așadar, trenul ăla șmecher și privat avea o problemă destul de mare legată de toaletă. Da, toată lumea a înțeles că toaleta nu era funcțională. Iar atunci… evident, am încercat să transmit acest mesaj către controlor. Acesta, destul de indignat de faptul că insist în a se raporta problema, în cele din urmă a reușit să “telefoneze” pe cineva și să explice situația.
Oamenii sunt diferiți, speciali, cum vor ei…
Și ultima treabă, tot din acest tren, are legătură cu oamenii. Cu unii oameni. Mă refer la cei care nu prind loc în tren și totuși se urcă, cu toată familia. Evident, aceștia stau în picioare și încep să vorbească, destul de tare. Să vorbească și să se vaite de faptul că trenul este aglomerat.
O doamnă mi-a “suflat” în urechi tot drumul, vorbind cu soțul și cu copiii. Explica despre cât de rușinoasă e toată situația. Că nu li se pare corect să nu găsească loc. Că nu merită tratamentul ăsta și că vor loc. Și, evident, ca să întrerup orice altă posibilă discuție, mi-am pus căștile în urechi și am rămas la ideea de a admira peisajul.
Care este numărul vagonului? Nu știu, nu se vede etc.
Și da, îmi pare rău pentru cei care nu prind loc. În pare rău și de faptul că cei de la Astra Trans Carpatica nu suplimentează cursele cu încă un vagon. Apropo, să scrieți mare pe vagon numărul acestuia ca să nu se mai încurce călătorii.
Îmi pare rău că serviciul de achiziție online a biletelor mai dă rateuri etc. De fapt, cel mai rău în pare de faptul că indiferent de cât de multă evoluează tehnologia din jurul nostru, pare că unii dintre noi am rămas blocati. Blocați la ideea aceea că, dacă se strică ceva, nu are rost să ne batem capul. Lasă că merge și așa, nu?
Vinovații fără vină vor călătorii pline de confort
Și, nu cred că există vinovați în acest caz. Există doar repercusiuni pe care le observăm cu toții atunci când suntem în proximitatea problemei.
Iar la final de articol voi încheia totul într-o notă pozitivă. Sper ca problemele să se rezolve rapid, iar călătorii să fie din ce în ce mai pregătiți pentru a se bucura de confort.
Citind articolele lui John, mă întreb dacă el e cea mai ghinionistă persoană din județ sau dacă își scrie articolele astfel încât să evidențieze lucruri negative în orice. Tind să cred a doya variantă.
Salut Bogdan și mulțumesc pentru comentariu. Nu m-aș concentra pe a doua variantă pentru că nu acesta este scopul articolelor. Sunt multe puncte forte pe care le punctez în alte articole. Spor la citit.