Înțelepciunea pescarului scandinav

0

Este știut faptul că trăim într-o lume constrânsă de prejudecăți și nevoi, o lume în care moralitatea este confundată de cele mai multe ori cu ideea societății despre moralitate; o lume în care cei care crează regulile refuză ei înșiși să le respecte.

M-am trezit zilele trecute în fața unei știri în care se spunea despre o țară insulară, fost mare imperiu colonizator ce până mai ieri făcuse parte din comunitatea continentală, că suferă din cauza unei accentuate penurii de carburanți. V-ați dat probabil seama că mă refer la Marea Britanie.

Luată “ad literam”, știrea despre “penuria” carburanților a făcut senzație și a creat un soi de neliniște, ca să nu îi spun panică, în mintea oricărui cetățean britanic de clasă medie, ușor ignorant și puțin cam snob, care se multumește doar să știe că benzina provine din pompă și că pompa e cea pe care o introduci în rezervorul mașinii ca să meargă…

Pe britanicul de rând puțin îl interesează din ce zonă de conflict/ocupație (sau nu) provine țiteiul ieftin din care se rafinează benzina din rezervorul mașinii sale sau câte miliarde de lire sterline se investesc în tehnica militară a unei armate care trebuie să mențină securitatea/conflictul (sau nu) în zona de unde provine acel țiței.

Desigur, așa-zisa “penurie” de carburanți era doar un fenomen artificial și aproape virtual creat de sinergia maselor la auzul știrii formulate, voit sau nu, în mod panicard. Adevărata cauză a carenței de carburanți la pompe nu era absența efectivă a carburanților de pe teritoriul Marii Britanii ci lipsa șoferilor de cisternă care transportă acești carburanți din rafinării către stațiile de alimentare, marea majoritate a acestor oameni provenind din țările estice comunitare sau extracomunitare continentale.

Și cum britanicii nu practică astfel de meserii decadente, pentru că le pute statul cu zilele în spatele volanului unui camion sau lucrul cu mistria și mortarul, lăsând “munca de jos” pe mâna celor cu mai puține blazoane la rever, s-au trezit că le cam lipsesc “lacheii” care să le aducă benzina la nas; uitând pare-se total că în 2016 au ales în urale frenetice să părăsească spațiul comunitar.

Tot amnezici sunt și atunci când e vorba să își amintească faptul că din același impuls patriotard și deloc … da’ deloc xenofob au impus odată cu separarea, niște reguli de obținere a dreptului de muncă și rezidență draconice pentru cei mai puțin egali cu ei, ce proveneau din țări din estul continentului; adica fix cei care ar fi vrut să vină să “presteze” în insulă meserii cum ar fi … de exemplu … cea de “șofer pe cisterna”.

Cu alte cuvinte, s-au împușcat în picior…ca să folosesc tot o expresie tipic britanică. Concluzia, o furtună într-un pahar cu apă; un mic cerc vicios creat de ei înșiși prin divorțul liber exprimat la “starea civilă” prin societatea civilă, în urmă 5 ani.

Îmi aduc aminte cu ocazia asta și despre o altă anomalie și anume aceea că tot țara asta cu porniri elitist-separatiste, în calitatea sa de până-mai-ieri membru cu drepturi depline în U.E. era de fapt singura din cele din Anexa I a Acordului de la Paris (adică puternic industrializate), care nici măcar nu era semnatară a Acordului mai sus-amintit. Sigur că din acest club select al G-20 mai făceau parte și alți membri cu ștaif care în continuare nu sunt semnatari ale Acordului: Statele Unite, Australia, China si Rusia; da, dar ele nu erau și membre U.E. cu drepturi depline cum era Marea Britanie pe atunci.

Asadar, cu alte cuvinte, ragem ca leoparzii, din curtea palatului, ca nu cumva potăile vecinilor mai nevoiași să își facă nevoile pe gardul nostru vopsit proaspăt; dar nu vedem dejecțiile cu pedigree și volan pe dreapta pe care le strângem de sub șezut și le ambalam frumos în saci ecologici pentru a le arunca …pardon, pentru a le “exporta” mai apoi, în containere, în curtea vecinilor proaspăt mutați în cartier.

Ar mai fi de spus apropos de marii noștri educatori din vest despre cum ne învață ei pe noi, aștia mai de la răsărit, cum să fim toleranți cu etniile (cu care oricum eram deja conviețuitori pașnici la bine și greu de sute de ani) … până ce să vezi? S-au trezit cu ele pe cap…Haoleu! … și uite cum ni ți le-au luat ei pe etniile astea la păruit, scuturat și în final ni ți le-au rambursat acasă, adunându-le cu cățel și purcel de prin viroagele periferiilor marilor lor metropole cosmopolite, dealtfel turistic gazonate la milimetru, tolerante foc și pline ochi de stegulețe curcubee.

Îmi vin în minte exemplele pescarilor scandinavi care după părerea mea sunt pline de înțelepciune morală și asumare totală. Le recomand spre studiu aprofundat tuturor celor care se cred mai egali decât alții iar când simt nevoia arzătoare să facă pe boșii într-o gașcă să-și amintească de ele.

Este știut faptul că în orașele porturi de pe coastele scandinave, ca dealtfel în majoritatea așezărilor lor, locuințele nu au perdele la ferestre. Tradiția locului spune că încă din vechime, majoritatea barbaților scandinavi fiind pescari sau ocupându-se cu marinăritul și fiind mai mereu plecați de acasă pe mările înghețate și furtunoase, soțiile acestora nu potriveau niciun fel de perdele la ferestrele caselor.

Făceau asta din două motive. Primul era acela că dacă soții lor ar fi fost în pericol sau dezorientați pe mare ar fi zărit mult mai bine luminile de la ferestrele caselor și ar fi știut unde se află țărmul…iar al doilea motiv era pentru a arăta comunității din care făceau parte că nu au nimic de ascuns.

Iar tot pentru cei cărora le-a fost bine cât a fost bine … iar când n-a mai fost așa bine … și-au luat jucăriile și-au plecat în insulă să se joace singuri, mai am un exemplu de înțelepciune scandinavă care deși el pare unul trist este plin de învățăminte pentru unii cu pretenții de lorzi și comportament de nivel de “grădi”.

Se spune despre tinerii scandinavi care vor să se facă pescari sau marinari, că nu învață niciodată să înoate…

În final, pentru cine încă are indoieli în privința înțelepciunii acestor popoare nordice, am să relatez un fapt istoric recent. Pe data de 25 septembrie 1972, poporul norvegian refuza propunerea făcută de clasa politică şi astfel vota „NU” la referendumul organizat de guvern în speranţa că statul scandinav ar putea deveni membru al Comunităţii Europene. Atunci, 53% dintre votanţi s-au declarat împotrivă, iar prim-ministrul de la acea dată şi-a dat demisia în urma rezultatului. Votul negativ al norvegienilor s-a repetat şi la referendumul din 1994, când 52% dintre votanți au fost anti-aderare.

Nu traversa râul ca să găsești apă!” proverb scandinav

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău