Încercați să puneți premier o marionetă decentă, nu un puștan întârziat, imatur și țâfnos, în minunata ”Românie eșuată”

1

Doar naivii mai cred că premierul este un demnitar ajuns acolo pe merit și care va putea să decidă de capul lui, presupunând că îl duce. Să nu ne mai ascundem după gardul din Victoriei și să înțelegem ce se întâmplă în realitate.

Nu este vorba despre teoria conspirației, ci după realitatea unor mecanisme care au decis direcțiile de acțiune în politică. Este vorba despre putere, influență și bani, cei din urmă fiind doar un instrument.

Deciziile majore nu se iau aici. Aici doar se execută. Problema acestor zile este ceea ce se execută și pentru cine. Dacă nu aveți suficiente informații, măcar imaginați-vă că politicienii români se aliniază pe trei direcții: proamericani, proeuropeni și proruși, în această ultimă categorie intrând și bezmeticii fără o direcție clară, dar care au o oarecare doză de oportunism, încât să speculeze nemulțumirea generală deplin justificată și să tragă ceva procente din asta.

Criza guvernamentală este dată de primele două orientări. Americanii și europenii puternici din vest sunt doar teoretic aliați. Practic, cele două tabere sunt într-o rivalitate acerbă. Trăim vremuri în care se refac jocurile, în care omenirea se schimbă profund. Ce putem face noi, cei mici? Putem doar să ne poziționăm. Acum mai depinde și cum o facem.

Caz concret: tema scandalului guvernamental. Observați ce se întâmplă în Parlament și în spațiul public. Rar a fost un premier român care să stârnească un val atât de intens de ură, într-un interval atât de scurt de timp. Gândiți-vă că niciun premier nu a fost iubit de mase, dar parcă actualul a depășit granițele detestării.

Cîțu nu există! Este doar un personaj, pus acolo să facă. Nu ce crede, ci ceea ce i se spune. Cîțu poate avea orice nume și orice chip. Cîțu poate chiar să și gândească, chit că doar pentru el. Dacă nu este Cîțu, poate fi oricine, pentru că mama executanților este mereu însărcinată. Singura problemă este alegerea. De ce nu se poate face o alegere decentă, una rezonabilă, respectiv un tip neconflictual, unul care să nu genereze crize noi și să nu adâncească crize vechi? Unul care să nu fie permanent impertinent și să reușească cu succes să crizeze masele și așa iritate de toate crizele posibile ale României?

Președintele Iohannis o joacă în context internațional. Nu i-ar fi fost mai ușor cu o altă alegere? Nu stătea România pe roze, dar nici în fosă nu ajungea, așa cum este acum și cum bine zicea chiar președintele… ”România eșuată”. Ar fi putut să găsească un individ mai educat, unul care să știe să spună ”Mulțumesc!”, atunci când cineva îl ajută, nu să îl ironizeze ca un băiat miștocar de cartier sau ca o țață care dă vina pe sat pentru că ea nu a fost în stare să nu dea cu oiștea-n gard.

De ce spun că Florin Cîțu este o țață, nu un politician rasat? De ce nu premier ca (fără virgulă) Cîțu?

Nu mi-a plăcut niciodată. Un individ gângav, greu de digerat de când a „negociat” exclusiv în favoarea băncilor pentru înghețarea ratelor românilor amărâți, pe care el i-a băgat forțat în case și în șomaj tehnic.

Este același care, în calitate de ministru de Finanțe, i-a mințit pe micii întreprinzători, cărora le-a promis sprijin în pandemie, după ce i-a închis forțat. Nu au primit nimic. Păcat că nu s-au dus toți în instanțe să-și recupereze prejudiciul, în urma unor măsuri discriminatorii.

Mai sunt și alte măgării, dar ceea ce îl definește ca om este un gest, același pe care l-a făcut de două ori, în fața aceleiași persoane. Nici acea persoană (Ludovic Orban) nu e vreo simpăticenie, dar contextul era important. În fond, dacă vrei să afli cu cine ai de a face, ești atent mai mult la ce face, mai puțin la ce spune.

Prima oară, la congresul PNL, când Orban a făcut apel la liniște în sală, Cîțu s-a întors zâmbind ironic: „Nu e nevoie! Mă descurc și singur…” A mai completat, crezându-se superior, în engleză. I s-a părut lui că e mai cool așa. Și s-a descurcat, mușcând mâna care l-a ridicat din anonimat. Bine, nu el s-a descurcat, ci șeful lui l-a descurcat, cel care a generat toate crizele momentului. El tinde să devină caz de studiu pentru personalul de la Socola, care poate să determine dacă este patologic sau doar o consecință nefericită a ingerării unor substanțe neavizate de Ministerul Sănătății.

A doua oară, ieri, de data asta în Parlament, același Orban a făcut apel la liniște. Cîțu, la fel de ironic, dar nu la fel de sigur de rezultat, a repetat replica de la congresul PNL.

Un om mic, foarte mic, ajuns într-o poziție în care cei ca el nu ar trebui să mai ajungă vreodată.

Un politician rasat, așa cum toți ar trebui să fie, ar fi așteptat ca cel care prezida ședința să termine apelul la calm și ar fi spus „Mulțumesc!” Orban nu-i făcuse o favoare, ci își îndeplinise atribuțiunile.

Ține de educație, de respectul pe care Cîțu îl pretinde, dar pe care nu este capabil să îl arate. Dacă nici măcar unui demnitar, atunci cum îi poate arăta respect omului de rând, cel care îl plătește și în slujba căruia se află.

Cîțu nu există. Nu pe el trebuie să se supere lumea. E doar un pion, ca mulți alții. El nu are păreri, nu are inițiative, nu are nimic. E exact ca rujatul care, aplecat ca un ghiocel, îi transmitea „sărutări de mâini” doamnei Carmen, prin intermediul soțului. Libidinos…

Agresiv ca o țață, deși era evident minoritar, Cîțu i-a învinovățit pe toți, iar el sa zugrăvit mesianic. O pendulare între paranoia și etilism cronic. El nu există! Totuși, tot el va fi propunerea. A reiterat-o un alt demn urmaș al Brătienilor, Rareș Red Lipstick.

Sincer, chiar și cei mai detestabili premieri ai PSD, cam toți adică, nu au atras atâta ură nici din partea celorlalți politicieni, nici din partea electoratului.

KACÂȚU nu a mai fost nimeni și sper nici să nu mai fie. Măcar știți cui să îi „mulțumiți” pentru revigorarea PSD (ce blestem pe nația asta) și ascensiunea AUR. Și cum electoratul are întotdeauna dreptate, priviți rezultatul ”echipei câștigătoare” AICI. Și mai are timp să scadă, de parcă ar fi plătiți să ducă PNL la performanțele PNȚCD.

În loc de concluzie: dacă tot mimăm democrația, măcar să o facem cu actori de calitate, nu din castinguri la elita culturală din Poplaca. Nu câștigăm nimic, dar nici nu ne mai enervăm observând cum suntem desconsiderați. ”România educată” nu se poate concretiza cu țațe de lideri.

foto Observator

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal.

Vreau să mă abonez la serviciul de mesagerie WhatsApp - Trimite un mesaj pe Whatsapp cu textul VREAU SĂ MĂ ABONEZ la numărul de telefon la 0785 075 112

1 COMENTARIU

  1. Am mai spus-o ; o repet : fiecare popor are conducatorii pe care îi merită. Poporul alege conducatorii. Cata vreme gradul de cultura (de orice fel, ca e cultura generala, ca e civica sau e medicala …) este scazut, reprezentantii alegatorilor cu drept de vot vor fi, si ei, de un nivel scazut si vor alterna la guvernare, stanga cu dreapa si viceversa. Absenteismul la vot, informarea de pe FB sau banca din parc, nu duc la nimic bun. Sunt canale media care incearca sa faca o minima educatie. Din pacate sunt prea putine si au o prea mica audienta ; o deputata cu spume la gura are mai mare succes decat un analist politic, din pacate. Si daca asta nu se schimba in mentalitatea colectiva, atunci nici clasa conducatoare nu se va schimba. Parerea mea…

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău