”Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.” Toți știm asta, dar dacă ne raportăm exclusiv la o astfel de abordare nu vom ajunge nicăieri. Să lăsăm pentru câteva momente și patimile și manipulările, să ne raportăm la o situație, mai puțin la un val emoțional.
Pe fiecare dintre noi ne interesează ce se întâmplă în această perioadă. Credem sau nu în Covid sau vaccinare ca soluție, viața fiecăruia dintre noi este afectată de această criză sanitară. Ne-am îmbolnăvit sau nu, i s-a întâmplat unei persoane apropiate, am pierdut sau nu pe cineva drag, măsurile sunt oricum pentru toată lumea. Și nimănui nu-i place să aibă parte de restricții, fie că le înțelege, fie că nu.
Mai mult decât atât, exceptându-i pe cei care profită economic din plin de actuala criză, pe cei mai mulți dintre români aceasta îi afectează economic, iar consecințele vor fi pe termen lung. Este așadar firesc să ne intereseze ziua de mâine și ce fac, cum se comportă cei care decid cum va fi această zi.
Cazul Vlad Voiculescu pare să țină în loc o lume deja irascibilă, una care și-a pierdut răbdarea. Toți ar vrea să vadă un sistem sanitar schimbat în profunzime, mai aproape de pacient, de contribuabil, dar fiecare vede schimbarea în mod diferit. Nu există o soluție unică, ci doar un efort făcut cu profesionalism și bune intenții. Era/este Vlad Voiculescu personajul care să managerieze o astfel de situație?
Omul a ajuns în centrul unui scandal de proporții, care poate să genereze o instabilitate cu consecințe deosebit de grave. Este judecat de specialiști, dar și de oameni care nu au nicio legătură cu domeniul și la fiecare putem să găsim câte o mică parte de adevăr. Imediat, fiecare argument pro sau contra are parte de contraargumente, aruncate cu patimă de susținătorii săi sau de cei care nu-l plac deloc.
De ce să nu-l placi pe Vlad Voiculescu? Motive: e de la USR-PLUS și nu e de la PNL sau PSD, e sau nu e medic, are ochelari, o abordează corporatist, vrea să taie conducta scurgerilor de bani, vrea să o direcționeze către alții, habar nu are cum se înmormântează decedații de Covid, răspunde evaziv la ce nu-i e pe plac, nu își asumă ce a făcut, nu își asumă ce nu a făcut, nu a rezolvat în 4 luni ce au distrus alții în 31 de ani, vrea să distrugă sistemul public de sănătate pentru a-l favoriza pe cel privat, vrea să reformeze sistemul public, ia măsuri pentru care nu se consultă în prealabil cu ceilalți decidenți din guvern, nu ia măsurile așteptate, face doar campanii de imagine, nu face nimic, face ceva, lasă că știm noi.
Puteți observa că am amestecat aproape toate argumentele pro și contra Voiculescu, apărute în spațiul public. O parte ar fi de domeniul evidențelor, altele de cel al speculațiilor, al manipulărilor, care nu pot fi nici infirmate, nici confirmate, pentru că nu s-au întâmplat încă. Amalgamul de certitudini cu procese de intenție reprezintă tot acest război surd, care are implicații sociale și politice. Când ai pășit pe această scenă, dacă ai suficientă minte, așteaptă-te la bubuială, că doar nu îți imaginezi că e ca la partid, doar cu flori, aplauze și lingușeli.
Și pentru că tot am ajuns la cele politice, să nu scăpăm din vedere două aspecte extrem de importante: alegerile din PNL și pe cele din USR-PLUS. Lui Ludovic Orban îi pică destul de bine scandalul din jurul lui Florin Cîțu, care ar putea avea drept consecință o revenire a sa în fruntea Guvernului, dar mai ales o realegere în fruntea PNL, dintr-o poziție de forță ca cea din Victoriei. Conjunctura însă nu îl poate avantaja dacă acum îl atacă public pe Cîțu, așa că oficial pledează pentru stabilitate guvernamentală.
De partea cealaltă, la USR-PLUS, s-a făcut o reeavaluare a lui Orban, care dintr-un paria în poziția de premier a devenit dezirabil. Politica e totuși o damă de companie, că doar nu era să spun o curvă. Nu-i frumos, deci nu spun. Este același USR-PLUS, de ieri legitimat ca partid care a fuzionat din două formațiuni și care își va alege noul președinte. Cioloș are tot interesul să-i ridice statuie lui Vlad Voiculescu, că doar din curtea sa provine, în timp ce Barna i-ar da cu soclul în cap, dar nu-i pică prea bine ca imagine. Totuși, Barna este cel care s-a întâlnit cu președintele Iohannis pentru a discuta cum să dreagă criza politică, așa că… ghici cine va fi viitorul președinte la USR-PLUS…
Dacă nu ar fi trist, ar fi amuzant. Dacă România nu ar fi atât de afectată sanitar, economic și social, atunci mai că ar fi distractiv, urmărind niște oameni care au obținut procente jenante în fața electoratului, ceea ce denotă fix încrederea pe care le-a insuflă oamenilor de rând.
Revenind la Vlad Voiculescu, poate că omul e bine intenționat, dar bunele intenții pot fi prost prezentate sau nu pot fi materializate, pentru că buna intenție nu înseamnă neapărat competență. Sper să nu greșesc, dar pe Voiculescu l-am perceput ca pe Burleanu de la FRF. Dincolo de asemănarea fizică, îmi amintesc că tot pe un val politic a venit și Burleanu. Auzeam atunci despre lupta cu mafia din fotbal, unde Mircea Sandu și Mitică de la Ligă erau un fel de PSD, iar Burleanu se voia un fel de USR. Aceeași abordare corporatistă în exercițiul de imagine, multe sloganuri, toate despre bune intenții și schimbări majore. Sandu și Mitică sunt istorie, iar asta e bine. Doar că… anii au trecut și naționala nu se califică nicăieri, iar forbalul românesc este aceeași încrengătură de interese. Desigur, comparația este puțin forțată, dar am făcut-o prin prisma similitudinilor din abordarea temei schimbărilor profunde, nu prin prisma calității umane a celor doi.
Acest guvern are o problemă: constituțional are un premier, faptic are trei premieri. Dacă unuia nu-i convine, își ia jucăriile și pleacă, chit că nu era miezul din pâinică, respectiv nu avea cele mai mari procente. Interese financiare uriașe au fost și vor fi întordeauna și doar un naiv crede că, indiferent cine va fi acolo, nu va fi supus unei presiuni fantastice. Orgoliile politice nu-și au locul, iar dacă nu se renunță la ele, atunci înseamnă că în coaliția guvernamentală au ajuns și iresponsabili, care nu au treabă cu interesul general, ci doar cu micile lor ambiții. Poate că au dreptate într-un anumit moment, poate că soluția lor este cea bună, însă nu au știut cum să o gestioneze și cum să o prezinte. Dacă știau, ar fi câștigat mai multe voturi, ceea ce nu s-a întâmplat. Și cum întotdeauna se întâmplă așa, primești exact ceea ce oferi. Când ai un procent micuț, să te impui prin raporturi de ”forță aparentă” se numește șantaj. Ai însă grijă, pentru că dacă nu știi să o joci, dacă nu ai ”balls”, riști să ieși în tușă și să rămâi acolo, în aplauzele propriilor fani, nu mai mult de 10%. O joci așa sau te mai antrenezi construiești până capeți forță, reprezentativitate?
USR PLUS trebuie să aibă o altă soluție, dacă este o formațiune politică serioasă, un alt om care să continue să facă ordine în mafia din Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate, în spitale, în întregul sistem. Voculescu, dacă asta a dorit să facă, poate sta în spatele unei echipe, o poate consilia, dacă se pricepe atât de bine. În fond, ce e mai important pentru România… un om, indiferent de numele lui, sau un mecanism de reformat și gestionat? Ar da dovadă de maturitate politică și ar avea de câștigat pe viitor. Nu se pot plânge că nu au timp, că doar sunt tineri. Oamenii ar aprecia maturitatea politică, iar procentele ar putea fi altele peste 3 ani.
Dacă nu se stinge acest conflict politic, USR PLUS este formațiunea care va asista la revenirea în forță a PSD, fix ceea ce usriștii detestă din toată ființa lor. Un guvern minoritar PNL-UDMR este posibil, unul de ”uniune națională” care să includă și PSD iar este posibil, că doar am mai văzut filmul acesta, dar o alianță PSD-USR-PLUS nu prea văd, decât în cazul în care usriștii sunt sinucigași, ceea ce e greu de crezut. Poate imaturi politic, dar nu sinucigași.
Peste toate, ca măsură a adevăratei mizerii în care România se zbate, aș vrea să mă opresc în final la episodul plecării Andreei Moldovan de la Ministerul Sănătății. Înțeleg că Andreea Moldovan este remarcabilă în meseria sa, cu realizări profesionale deosebite. Chiar dacă nu am fost de acord cu măsurile sanitare pe care le-a propus, pot să înțeleg că abordarea sa a fost una medicală și că nu a înțeles că astfel de măsuri nu se pot lua ca într-o dictatură sanitară, ci prin consultarea cu decidenții din economie și cu cei care sunt implicați în aspectele sociale, într-o societate care fierbe. Este nevoie de un echilibru, prin care să nu scăpăm din vedere că îi salvăm pe unii, dar îi nenorocim pe alții. Cred că aici a greșit Andreea Moldovan prin celebrul ordin publicat în Monitorul Oficial și mai sper că nu a avut altă agendă. A greșit, nu neapărat cu rea intenție, a plătit cu plecarea. Simplu.
Ceea ce însă nu am înțeles, a fost lipsa de reacție a ”marilor oameni politici” din România, care indiferent de orientarea politică ar fi trebuit să iasă public și să condamne atacul suburban la care a fost supusă Andreea Moldovan din partea unor specimene cu pregătire în videochatism, mahalagism sau comportament suburban. Lipsa de reacție este echivalentă cu un semnal de toleranță față de dictatura mârlăniei, poate o situație convenabilă pentru drojdia politică. Este posbil ca tocmai asta să le convină cu adevărat, ceea ce pentru România înseamnă deja lipsa oricărei speranțe pentru normalizare.
