A lăsat viața tumultoasă din București și s-a reîntors acasă, la Breaza. Anda Mănescu a hotărât, la 37 de ani, să își transforme destinul într-o poveste cusută cu acul și ața pentru a scrie pe pânză povești. Nu singură, ci alături de alte iubitoare de tradiții autentice românești. Am pășit ca într-un muzeu în atelierul ei de creație, încărcat cu ii care mai de care mai frumoase, care mai de care cu o istorie sau o legendă cusută cu fir de mătase de mâini nevăzute.
Fiecare ie, fiecare fotă, ori brâu din atelier are o simbolistică, un rost și o rânduială, pe alocuri pierdute în negura timpului… ,Am învățat să le prețuiesc pe toate, în egală măsură, încă de când m-am născut. Bunica mă legăna pe picioare și, în același timp, cosea ii. Îmi dădea și mie o bucațică de pânză și un fir roșu de mătase să îmi fac propria mea poveste…, își amintește Anda.
Ii și fote vechi de peste 200 de ani, recondiționate cu precizie dumnnezeiască
În atelierul – muzeu găsim de la ii specifice zonei Breaza, până la piese vechi de peste 200 de ani din zona Muscel, pe care tânăra a reușit să le recondiționeze și să facă din ele adevarate obiecte de artă. Parcă intangibile, dar, în egală măsură dornice să îți spună povestea lor dacă ai răbdare să o asculți…
”Fota aceasta ( foto) este de secol XIX. Am găsit-o dintr-o întâmplare la cineva, am cumpărat-o și am recondiționat-o cu o precizie dumnezeiască. Cusută cu fir metalic buclat, aurit, grea de aproximativ 5 kilograme este, da, pot spune o operă de artă astăzi. Găsim în întreaga broderie spiritul curat al femeilor care au lucrat la ea, dar și frumusețea, dragostea, bunătatea și sufletul deschis.
La fel într-o altă ie, pe care o am aici, în atelier, și ea recondiționată cu migală și precizie, cusută cu ac persan, purtată, grație însemnelor de pe spate, de o femeie aparținând nobilimii de început de secol XX”, ne explică aceeași Anda Mănescu.
O lună întreagă să coși pe pânză istorie
Iile tradiționale din atelierul de la Breaza nu trebuie privite ori încadrate în limitele unor simple obiecte vestimentare. Fiindcă toate sunt simbol. Sunt prețioase documente scrise cu acul și ața. Am întrebat-o pe Anda cât se lucrează la o ie… Mi-a spus zâmbind:”o lună întreagă” pentru a fi dominată, la final, de echilibru și perfecțiune.. O lună întreagă lucrată de către un singur om, pentru a nu strica energia ce trebuie transmisă, pentru a nu încurca sufletele ce curg cu fir de mătase în povestea scrisă pe pânza topită.
Imediat, fața Andei se întristează un pic. ”Gândește-te că în timp ce la o creație originală se muncește o lună, în diferite colțuri ale lumii, China, India Vietnam, e bagatelizată valoarea acestui simbol național.
Acolo se scot 13.000 de piese contrafăcute în același interval de timp. Vorbim, practic, de niște șabloane lipsite de orice urmă de valoare estetică ori culturală. Iar asta mi se pare trist…Să multiplici la o mașină… istoria unui neam. Fiindcă atunci cât îmbraci o ie autentică, îmbraci o stare, participi la o poveste, nu doar te înfășori într-un simulacru de tradiție. Tradiția nu trebuie batjocorită pentru a promova kitschul. Modelul iei autentice e voce a trecutului și a tot ceea ce înseamnă tradițional românesc. E semn că nu avem voie să uităm!”
Steaua Reginei, ia de Breaza, făcută cadoul Majestății sale
Anda ne prezintă cu mândrie mai toate iile, fotele, brâurile cusute manual cu mărgele multicolore, pe care le are în atelier. Văd energie, drag de ele atunci când le atinge, le arată și le împărtășește povestea. Fir cu fir, împunsătură cu împunsătură, până în cel mai mic detaliu. Are acum aproximativ 400 de piese și spune ea, majoritatea celor care le cumpără sunt românii din Canada, Spania, ori Italia. Așa li se mai îndulcește și lor puțin dorul de casă… Mândră, la un moment dat, scoate de pe stand o ie cusută cu fir de mătase mov… ”E Steaua Reginei„ îmi spune…
”Am creat acest model aici, la Breaza pentru regina Maria, drept dar cu ocazia vizitei Majestății sale. Modelul are drept componență Coroana Regală asortată cu Ajurul Regal. Mult timp, femeile locului au refuzat să coasă acest model pentru comercializare. Probabil, din prea mult respect pentru Majestatea Sa…”
În toate modelele existente în atelier găsim, cusătură cu cusătură modele străvechi de broderie, fiecare transmițând țelul pentru care a fost creată: comuniunea cu natura, pacea sufletească, liniștea, armonia, aspirația către Divinitate, perfecțiunea, eleganța desăvârșită, puritatea, dar și durerea exprimată de iile de culoare neagră. Totul este poezia femeilor care țes de la un simplu fir adevărate opere de artă.
Anda, alături de ”doamnele„ ei, alături de care duce povestea iei mai departe spune că a participat la atâtea târguri, expoziții și prezentări, încât nu le mai ține minte numărul. Peste tot, creațiile ei au vorbit despre românismul autentic, origini ce nu trebuie lăsate într-un colț al istoriei și identitate.
Practic, ce face ea, la cei 37 de ani, este să scuture de praful uitării și trecerii timpului tot ceea ce înseamnă port popular românesc. Fiindcă tradițiile trebuie mereu descoperite și redescoperite. Așa își învață până și propriul copil care încă este la vârsta la care primește un petic de pânză și un fir roșu de mătase pentru a începe să-și contureze povestea…
