În fiecare an, pe 20 iulie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Prooroc Ilie. Este și ziua în care o parte însemnată dintre români își serbează onomastica.
Din articol
Cui îi spunem „La mulți ani” de Sfântul Ilie
Conform datelor centralizate de Evidența populației, de Sfântul Ilie își serbează numele peste 120.000 de români. Cei mai mulți dintre ei sunt bărbați, iar numele cel mai purtat este, evident, Ilie, urmat îndeaproape de variantele Iliuță și Lică.
Dacă ai în familie, printre prieteni sau colegi pe cineva care poartă unul dintre numele de mai jos, e momentul să-i transmiți urări: Ilie, Ilinca, Lică, Iliuță, Ilia, Lia, Elias, Eliana, Eliade, Ilieș, Iliuș, Iliev și Liana.
De unde vine numele Ilie
La origine, numele vine din latinescul Elis, respectiv din grecescul Ήλίας, care la rândul lor pornesc de la numele ebraic Eliyahu — însemnând „Yahweh este Dumnezeul meu” sau „Dumnezeu este Domnul meu”.
Numele a devenit foarte cunoscut datorită Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, un personaj extrem de popular în poveștile din Evul Mediu occidental, ceea ce a dus la răspândirea lui în toată Europa.
Cine a fost Sfântul Ilie
Sfântul Ilie a trăit cu aproximativ nouă secole înainte de Hristos și este considerat unul dintre cei mai mari profeți, cunoscut pentru minunile pe care le-a făcut prin puterea credinței sale.
Potrivit tradiției religioase, într-o perioadă de secetă cumplită, Ilie s-a rugat lui Dumnezeu, iar altarul pregătit pentru jertfă s-a aprins singur, cu foc coborât din cer — după care a început, în sfârșit, să plouă.
Spre deosebire de ceilalți oameni, se spune că Sfântul Ilie nu a murit ca un muritor de rând, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, rămânând peste veacuri un simbol al credinței neclintite în Dumnezeu.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie
De-a lungul timpului, s-au păstrat mai multe obiceiuri legate de această zi:
- Culesul busuiocului — dis-de-dimineață, oamenii culegeau plante de leac, mai ales busuioc, pe care le uscau apoi în podul casei, sub streașină sau în cămară.
- Busuioc sfințit — femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfințit, iar acasă îl ardeau, folosind cenușa rezultată în scopuri terapeutice.
- Pomana pentru cei morți — se duceau poame la biserică și se dădeau de pomană, pentru că, potrivit obiceiului, nimeni nu avea voie să mănânce din fructele noi până nu se făcea mai întâi pomenirea celor plecați dintre noi.
- Mărul, „pomul” Sfântului Ilie — până în această zi nu se mâncau mere, iar merele nu se scuturau din pom și nici nu se loveau unele de altele, din credința că altfel se stârnesc furtuni puternice, cu tunete, fulgere și grindină.
