În urmă cu 39 de ani, pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei nucleare a explodat, cauzând ceea ce Organizația Națiunilor Unite avea să numească mai târziu „cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității.”
În urma exploziei și a incendiului, clădirea reactorului a fost demolată și cantități mari de radiații au fost eliberate în atmosferă.
Măsurile de siguranță au fost ignorate, iar uraniul din reactor s-a topit prin bariera protectoare.
Conform unei cercetări efectuate de Greenpeace, numărul deceselor cauzate de expunerea la radiații se apropie de 100.000. Și pentru că, în prezent, mai există oameni care trăiesc în zonele contaminate și care sunt expuși în continuare la radiații, acest număr va continua să crească.
În România, autoritățile comuniste au ascuns amploarea dezastrului și efectele exploziei asupra sănătății populației, prima mențiune în presa socialistă fiind în 30 aprilie, la secțiunea ”știri externe” din Scânteia.
Abia după ce norul radioactiv a ajuns în România, autoritățile comuniste au început să anunțe și primele măsuri, dar și să avertizeze cetățenii asupra pericolului la care sunt expuși.
Iată ce sfaturi primea populația din România la 1 mai:
- Să asigure spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor și fructelor înainte de consum;
- Copiii să evite ieșirile îndelungate în spații deschise;
- Ministerul Sănătății a luat măsuri pentru administrarea, acolo unde este necesar, în scop profilactic, prin rețeaua sanitară, a iodurii de potasiu pentru populația până la 18 ani.
Cum arată acum zona Cernobil